Nu orice fel de problema relationala are nevoie de a fi asistata relational. De exemplu, divortul nu trebuie diagnosticat neaparat ca o problema relationala. Daca persoanele sunt incapabile sa rezol disputa dintre ele si continua sa aiba o relatie sado-masochista sau o relatie bazata pe depresie, nefericire, abuz, atunci vor fi afectate.
Tulburarea relationala nu va putea fi rezolvata de prieteni, rude, ci va necesita o interntie profesionista nita din partea medicului, psihologului, asistentului social.
Sunt situatii cand se interactioneaza anumite tipuri de relationare cu conditia de sanatate a subiectului. Unii adulti isi asuma responsabilitatea de a ingriji parinti mai in varsta avand in acelasi timp grija de proprin copii. Aceasta obligatie duala creeaza stres. Se pot asocia problemele economice sau de comportament ale celui care acorda ingrijirea, ca si suferintele cronice ale celui care este ingrijit. Multe persoane in varsta sunt abuzate, mai ales femei care depasesc varsta de 75 de ani.
Aparitia unei boli cronice in familie streseaza sistemul de familie si reclama adaptarea din partea celui bolnav, dar si a membrilor de familie. Persoana bolnava isi pierde in cele mai dese cazuri autonomia, creseandu-i vulnerabilitatea. Ceilalti membri ai familiei experimenteaza pierderea persoanei asa cum era inainte de a se imbolnavi. Exemple: sindromul Alzheimer, SIDA, cancerul. Frecnt, familia dezvolta depresie, teama de imbolnavire. Exemplu: Alzheimer asociat eu sindromul Down este o maladie care risca sa se dezvolte pentru cei care depasesc varsta de 35 - 40 de ani.

Studiu de caz

O familie in care traieste un bolnav Down, in varsta de 46 de ani (Davis, 1992). Primele semne privind instalarea sindromului Alzheimer le-a avut la 33 de ani prin pierderea unor interese de relaxare, prezenta unor accese de furie, schimbarea dispozitiei si saracie emotionala. in relatia cu familia, bolnavul era din ee in ee mai putin cooperant.
Legatura dintre aceste doua maladii este mai putin studiata in prezent, din punct de dere al prentiei si al riscurilor pe care le prezinta.
Sindromul Alzheimer reprezinta o boala progresiva degenerativa a creierului care afecteaza la nil global circa 11% din populatia ce depaseste varsta de 60 de ani. Se pierd milioane de celule nervoase, care conduc la deteriorarea capacitatilor intelectuale si a celor de comunicare, a deprinderilor de viata si in ultima instanta la pierderea integrala a tuturor functiilor. Cele mai subtile modificari sunt cele de memorie, ale limbajului, ale conduitei de orientare si declinul mobilitatii. Baza organica o constituie retelele neurofi-brilare care se deterioreaza, aparand placi senile. Cauzele sindromului nu sunt inca pe deplin elucidate; s-au emis ipoteze cu privire la procesele de arterios-cleroza, lovituri, descoperirea cromozomului 21.
In depistarea acestui sindrom, ca si a gruparii Alzheimer-Down, se folosesc examene complementare de tipul examenului neuropsihologic si al celui proiectiv.
Legatura dintre aceste doua sindroame a condus la alarmarea familiilor cu astfel de bolnavi si uneori realizarea unei diagnosticari pripite. incepand cu anul 1961, la Chicago au luat fiinta servicii de informare pentru persoanele cu sindrom Down. Au fost angajati lucratori sociali care se puteau intalni cu persoanele care sufereau de acest sindrom, cu familiile acestora si puteau sa promoze servicii de consiliere si suport.
Cele mai multe ingrijorari au fost exprimate in legatura cu silirea diagnosticului diferential fata de sindromul Alzheimer in atie cu o scadere temporara (rersibila) a functiilor psihice. Echipa de supraghere, formata din medic generalist, lucrator social, nutritionist si audiologist, este indicata sa participe la evaluarile periodice.
Pentru evaluare se poate recurge la administrarea unui interviu structurat care priste gerile psihosociale si care este construit dupa modelul profilului de dezvoltare al dizabilitatilor (Scala Vineland); pentru evaluarea castigurilor unor noi abilitati se pot folosi inntare precum Portage, PAC 1 si PAC 2. De asemenea, se pot utiliza criterii de diagnostic privind depresia din DSM IV.
Tulburarile mintale in sindromul Alzheimer prezinta particularitati din cauza limitarilor limbajului expresiv si cognitiv.
Ca simptome comune, Alzheimer si Down prezinta: pierderea deprinderilor adaptati, modificari sere ale ciclului de somn si ale conduitei alimentare, apatia, scaderea dispozitiei, iriilitate, agresivitate, agitatie psiho-molorie, pierderea memoriei, ca si prezenta unor manifestari psihotice. in cazul coincidentei dintre cele doua sindroame, silitatea mediului reduce confuzia (pacientul trebuie sa ramana intr-un mediu cunoscut, nu se admit decat mici schimbari); sunt importante suportul emotional si implicarea persoanei in mici activitati.
Bolile emotionale cronice reclama adaptari majore din partea familiei. Pentru inceput, familiile pot reactiona prin haos si teama. De exemplu, in suferintele majore de tipul depresiei, al personalitatilor dizarmonice, alcoolismului, consumului de droguri etc. in familiile cu bolnavi psihotici, reactiile emotionale si comportamentale ale anturajului sunt extrem de diferite si de multe ori dezorganizatoare. Familiile pot aa sentimente ostile. Stresul familial apare mai ales atunci cand o boala isi face aparitia foarte devreme in viata unuia dintre membrii familiei, ca si atunci cand boala afecteaza silitatea economica si sociala a familiei.In situatia persoanelor cu retard mental, exista o dizabilitate in dezvoltare care se refera la suferinta fizica sau mentala sau combinate. Acest retard se manifesta inaintea varstei de 22 de ani, poate continua pe tot parcursul vietii si se poate manifesta ca limitare substantiala in trei sau mai multe arii de activitate: autoingrijire, limbaj receptiv si expresiv, invatare, mobilitate, capacitatea de a trai independent, toate reflectand nevoia persoanei de a beneficia de un tratament interdisciplinar.In mod preponderent, la acesti subiecti se pot manifesta comportamente distructi care, prin intensitatea sau frecnta lor, se constituie intr-un pericol iminent fie pentru persoana in cauza, fie pentru ceilalti sau bunurile aflate in ingrijire.

Izolarea sociala se manifesta si in situatia celor cu dezvoltare dizarmonica a personalitatii, mai ales a celor care implica comportamente isterice. Astfel se limiteaza mult oportunitatile educationale. in terapie se folosesc o serie de metode comportamentale adaptate limitarii conduitelor explozi la persoanele cu astfel de manifestari. Exemple: 1) corectia globala, in care efectele nedorite ale unui comportament nepotrivit sunt corectate, iar comportamentele dezirabile sunt practicate sau repetate (curatarea propriei mizerii, ca si pe aceea facuta de altii); 2) utilizarea unor accesorii care sa restranga miscarea; 3) pauza impusa, nemiscarea obligatorie; 4) amendarea raspunsurilor nedorite; 5) reprimarea rbala; 6) extinctia, indepartarea intaririi si mentinerii comportamentului distructiv.In scopul achizitionarii de noi deprinderi, se mai folosesc complianta antrenamentului (raspunsuri corecte la o varietate de comenzi rbale si non-rbale), autocontrolul, reconrsia (anumite conduite agresi pot fi utilizate ca metode de comunicare si atunci se invata alte forme, cum ar fi cantarul, rasul, care inlocuiesc conduitele distructi), antrenamentul functionarii independente (antrenarea conduitelor de toaleta, spalat, autoaparare etc).
Ca riscuri, dar si beneficii asociate metodelor de tratament pentru familie si comunitate se disting probabilitatea si extinderea stricaciunilor, dar si castigurile pentru starea de bine personala si a familiei. Importante sunt mentinerea durabilitatii si generalizarea raspunsurilor poziti in detrimentul comportamentelor negati. Tratamentul general implica terapia comportamentala si psihofarmacologica.