DSM IV propune ca atentia profesionistilor sa fie fixata pe interactiunea dintre soti sau pe relatia de cuplu. Aceste modele de relationare problematice se caracterizeaza printr-o comunicare negati (criticismul), comunicare distorsionata (expectatii nerealiste) sau lipsa comunicarii, retragerea.
Aceste probleme de relationare se pot asocia cu simptome clasice semnificative la nivel individual sau al functionarii familiale sau cu simptome care privesc pe unul dintre parteneri sau pe ambii. Cand sunt probleme de relatie, profesionistii trebuie sa elueze daca disconfortul psihic al persoanei este generat de relatie sau de o tulburare mintala. Tulburarile mintale sunt mai frecvente la persoanele singure, separate sau divortate.
In clinica vor fi eluate dezvoltarea personalitatii, sexualitatea, istoricul dezvoltarii relationale si ocupationale.
Casatoria cere un anumit nivel de adaptare din partea ambilor parteneri. In mariajele cu probleme, terapeutul incuraja extinderea comunicarii dintre parteneri, caile prin care isi pot rezol disputele, atitudinile fata de ingrijirea si supravegherea copiilor, atitudinile fata de viata sociala, administrarea banilor, interactiunea sexuala de cuplu.
Nasterea unui copil, avortul, stresul economic, schimbarile majore in carierea profesionala, aparitia unor suferinte (psihice sau somatice) pot produce schimbari majore are rolurilor maritale si pot precipita perioadele de stres in relatia de cuplu.
Cele mai dificile probleme ale relatiei de cuplu s-au constatat acolo unde fiecare dintre parteneri provine din medii diferite si a crescut in sisteme diferite de lori. De exemplu, cei care provin din medii socio-economice modeste practica mai mult pedeapsa fizica la copil sau chiar asupra partenerului de viata.
Terapia de cuplu vizeaza mai multe modalitati de interventie. Terapia familiala, ca forma particulara a terapiei de grup, a debutat in anul 1950, scopul principal al terapiei de grup fiind acela de a imbunatati comunicarea intre membrii grupului, de a incuraja schimbarea individuala si dezvoltarea.

Exemple de interventie
"Unde si cum au decis sa se casatoreasca (intrebarile se adreseaza deopotri sotului si sotiei)."
"Ce parere au avut parintii, rudele, familia."
"Refacerea cronologiei evenimentelor de la momentul in care si-a intalnit sotul sau sotia."
"Asteptarile privind casatoria."
Se pot adresa intrebari deopotri altor membri apropiati cuplului luat in terapie, cum ar fi parintii, copin ("Ce cred ei despre parintii lor, ce au ei simpatic, ce au antipatic").
Terapeutul asigura intreaga familie ca este sanatos sa se poarte discutii deschise referitor la toate problemele avute. Se pune accent pe comunicarea clara.
Terapeutul incepe terapia familiala cunoscand foarte putine lucruri sau aproape nimic despre familie. El trebui sa afle in cursul discutiilor care membru al familiei este pacientul identificat si trebui sa gaseasca si sa explice semnificatia manifestarii simptomelor. Terapeutul, cunoscand la un moment dat o serie de evenimente din istoria familiei, decide daca acestea ; au afectat in primul rand membrii cuplului si ulterior pe copii. Familia intra in terapie cu o teama crescuta. Terapeutul, prin structurarea ajutorului acordat, descreste rata amenintarilor ("Eu raspund pentru tot ceea ce se intampla aici si acum si asigur ca nu fi nimic catastrofal").
Membrii familiei pot avea sentimente de vinotie legate de faptul ca nu au putut schimba nimic in legatura cu pacientul identificat. Parintii au nevoie de a fi asigurati ca ei au (acut tot ceea ce a fost mai bun si mai drept pentru copilul lor.
Familia intra uneori in terapie cu un grad crescut de disperare. Terapeutul structureaza ajutorul crescand speranta.
Violenta perversa in cuplu
Violenta perversa in cuplu este adesea negata sau banalizata, redusa la o simpla relatie de dominare. O exemplificare psihanalitica consta in a face partenerul complice sau chiar responsabil de comunicarea perversa. Aceasta inseamna sa se nege dimensiunea de "prindere" care paralizeaza victima si o impiedica sa se apere, negandu-se astfel violenta atacurilor si gravitatea presiunii psihologice initiate asupra victimei.
Agresiunile sunt subtile, nu exista urme tangibile si martorii tind sa interpreteze unele gesturi sau cuvinte ca simple relatii conflictuale sau pasionale intre doua persoane caracteriale.Intr-un cuplu, actiunea perversa are loc atunci cand afectiunea este deficitara sau cand exista o prea mare apropiere cu obiectul iubit. Apropierea prea puternica poate genera teama si de aceea obiectul "iubit" devine tinta violentei. O persoana narcisica isi impune vointa pentru a-l retine pe celalalt, dar se teme tot timpul ca acesta il parasi. De aceea, incearca sa-l mentina intr-o relatie de dependenta sau chiar de "proprietate" pentru a-si verifica puterea. Partenerul devine prins de indoiala si vinotie si nu poate reactiona.
Un cuplu in care unul dintre parteneri este un pervers narcisic constituie o asociere dezastruoasa, denigrarea, atacurile fiind sistematice. Acest proces nu este posibil decat prin existenta unei tolerante prea mari din partea celuilalt partener. Aceasta toleranta este adesea interpretata de specialisti ca fiind de esenta masochista. Aceasta interpretare este partiala, caci anumiti parteneri de cuplu nu au manifestat inainte de aceasta relatie tendinte autopunitive. Originea acestei tolerante se regaseste adesea in loialitatea familiala, care a servit ca model educational in familia originara.

CAZ CLINIC*

Benjamin si Annie s-au intalnit in urma cu doi ani. Annie era angajata intr-o relatie frustranta cu un barbat casatorit. Benjamin devine gelos pe acest barbat. indragostit, o roaga pe Annie sa rupa aceasta relatie, caci ii declara dorinta de a se casatori si de a avea copii impreuna. Fara sa ezite, Annie rupe acea legatura si se muta impreuna cu noul ei prieten. incepand din acest moment, comportamentul lui Benjamin se schimba. Devine distant, indiferent, and din ce in ce mai putine gesturi de tandrete. Annie ii cere explicatii, dar Benjamin neaga ca ar fi avut loc o schimbare in comportamentul sau. Annie incearca sa evite conflictele si se forteaza sa para vesela, desi treptat isi pierde din spontaneitate. incet-incet, ea se deprima. Cum relatia nu se amelioreaza si Annie este din ce in ce mai contrariata de respingerea lui Benjamin, acesta sfarseste prin a recunoaste ca s-a intamplat intr-ader ce si ca nu o mai suporta atat de deprimata. Ea incearca sa-si ingrijeasca depresia, pe care o considera ca o cauza a dificultatilor din cuplu, si incepe o psihoterapie. Annie si Benjamin au aceeasi meserie, de aceea uneori se consulta cu privire la munca lor. Adesea, el ii cere sfaturi, dar refuza orice critica venita din partea ei. Niciodata nu-i multumeste. in public, el ramane foarte distant in relatiile cu partenera sa. Cand ea ii cere explicatii, el se scuza intotdeauna ca este foarte ocupat cu alte persoane. Benjamin incepe sa-i faca reprosuri in legatura cu banii pe care ea ii cheltuieste, cu toate ca ea are propriile venituri. in public, o ridiculizeaza in legatura cu numeroasele cosmetice pe care obisnuieste sa le foloseasca. Annie incepe sa se intrebe cum ar mai putea sa ramana afectuoasa alaturi de un barbat care ii calculeaza totul: gesturile, cuvintele, banii.
Dorinta ei de a avea copii constituie un alt subiect de disputa. Benjamin doreste sa o stapaneasca pe Annie. El doreste in acelasi timp ca ea sa nu conteze pe banii pe care el ii castiga. in momentul in care ea poarta anumite discutii in public, el face grimase ca si cum ar avea un aer consternat in legatura cu "prostiile" pe care ca le spune.
Totusi, de cand Annie a inceput psihoterapia, ea a intat sa nu mai accepte a priori tot ce Benjamin spune despre ea. De aceea ea incepe sa riposteze la obsertiile pe care el Ie face. De-a lungul timpului, Annie a constatat ca ea a renuntat la propriile opinii, la propria individualitate, deoarece se temea ca relatia lor mergea din ce in ce mai rau. Aceasta a determinat-o sa faca eforturi pentru ca situatia cotidiana sa ramana suporila. De multe ori, a amenintat ca-l parasi. in aceste momente, Benjamin purta un dublu discurs: "Eu doresc ca relatia noastra sa continue. Nu pot sa-ti ofer mai mult pentru moment".
Annie a inceput sa-si dea seama ca aceasta relatie nu este normala, ca ea si-a pierdut reperele si ca se simtea obligata sa-l protejeze si sa-l scuze pe Benjamin de ceea ce ii facea. Annie isi spunea: "Sau ma adaptez, sau trebuie sa plec". in sexual, relatiile lor erau la fel de precare. Benjamin nu mai arata afectiune fata de ea. Daca de la inceput Benjamin ar II fost un monstru, atunci pentru Annie ar fi fost mai simplu sa-l paraseasca. Insa la inceputul relatiei lor, lucrurile au mers bine. De aceea ea a sperat tot timpul ca s-ar putea schimba. Mai mult, ea se simtea responsabila de schimbarea suferita de Benjamin. Se simtea vinota pentru depresia ei si pentru faptul ca nu mai era la fel de seducatoare pentru a-l recuceri pe Benjamin. De multe ori isi spunea ca este mai bine sa ramana in acest cuplu nesatisfacator decat sa fie singura. Benjamin ii spunea: "Daca ne separam, eu voi gasi imediat pe cine, dar tu esti atat de singuratica incat nu vei gasi pe nimeni!" Annie il credea, cu toate ca stia ca inainte era foarte sociabila cu cei din jur. De asemenea, Annie mai stia ca parintii ei au ramas impreuna, desi taceau parte dintr-un cuplu nesatisfacator. Au ramas impreuna din datorie.
Refuzul responsabilitatii, ca o cauza a unui esec conjugal, are adesea in spate cauze perverse. Un individ care are un puternic ideal de cuplu prezinta relatii aparent normale cu partenerul sau pana in ziua in care trebuie sa faca o alegere intre aceasta relatie si o noua intalnire. Violenta perversa fi atunci mai puternica decat idealul de cuplu. Nu este posibil sa accepte aceasta responsabilitate care trebui purtata in intregime de celalalt. Daca se produce o retragere in dragoste, partenerul este cel acuzat ca fiind responsabil pentru o greseala comisa, dar nenumita. Aceasta retragere a dragostei este adesea negata verbal, dar confirmata in actiuni.
Constientizarea manipularii aduce victima intr-o stare de angoasa teribila, de care aceasta nu poate scapa pentru ca nu are un interlocutor. in acest stadiu de furie, victimele resimt rusinea de a nu fi fost iubite, rusinea de a fi acceptat umilinte. In comportamentul pervers, ura care a fost mascata poate sa apara la lumina zilei ca un delir de persecutie. Rolurile sunt inversate, agresorul devine agresat si vinotia ramane mereu de aceeasi parte. Pentru ca aceasta sa fie credibila, celalalt trebuie descalificai si determinat sa aiba un comportament reprobabil.

CAZ CLINIC

Ana si Paul, doi arhitecti, se intalnesc la locul de munca. Foarte repede, Paul ia deci/.ia sa se instaleze la ea, dar da doda de o distanta afecti, incercand sa nu se angajeze cu aderat. Kl refuza cuvintele frumoase, gesturile tandre in public, batandu-si joc de indragostitii care se tin de mana. Paul da impresia ca glumeste tot timpul, ironizand toate situatiile. Aceasta strategic ii permite sa se ascunda si sa nu se implice. Are obiceiul sa tina discursuri misogine de genul: "Femeile sunt insuporile, egoiste, labile, dar nu putem scapa de ele!" Ana crede ca dragostea pe care i-o poarta lui Paul il schimba si ca-ntr-o zi deveni mai putin dur. intre ei se silesc niste reguli, una dintre ele fiind aceea de a nu afisa in public o intimitate prea ansata. Paul isi justifica duritatea printr-o copilarie dificila asupra careia lasa sa eze un anumit mister: "Nimeni nu s-a ocupat de mine cand eram mic. Daca n-ar fi fost bunica mea" El se prezenta astfel in rolul de victima si o determina pe Ana sa lc indulgenta fata de el. Cu o mare abilitate, Paul serveste drept oglinda pentru nesigurantele Anei. Este o persoana care se indoieste de ea insasi. Pe ceilalti ii iarta si le gaseste circumstante atenuante.
De la inceputul relatiei lor, Paul a fost intotdeauna foarte critic cu Ana. Obsertiile desilizante le lacea de obicei in public si in momente in care ea nu putea avea replica. Daca ea ii reprosa acest comportament mai tarziu, el ii raspundea ca este razbunatoare si ca isi face probleme pentru situatii neimportante. in acelasi timp, criticile sale erau foarte acerbe in fata prietenilor, carora le vorbea despre Ana ca fiind o cheltuitoare, chiar nesabuita in unele actiuni. Ostilitatea lui Paul fata de Ana nu era intotdeauna perceputa de catre anturaj. intr-o zi, violenta apare la lumina zilei, cand Paul hotaraste sa se instaleze intr-o noua firma cu o tanara asociata. Din acest moment, manevrele sale strategice pentru a o desiliza pe Ana devin evidente. El este intotdeauna prost dispus, revine din ce in ce mai tarziu acasa si aproape nu raspunde la salutul Anei. El nu face reprosuri directe, dar arunca fraze anodine pe un ton de repros. Atunci cand Ana se ge, el evita sa ia cunostinta de suferinta ei. Ana se regaseste confruntata eu un zid. Ea insista, el devine din ce in ce mai dur. in finalul discutiilor, Paul cauta sa-i demonstreze ca ea este cea agresi. Scenele clasice de menaj nu mai au nici o reconciliere posibila. Paul nu ridica tonul, dar manifesta o ostilitate rece, iar Ana, in fata acestei imposibilitati de a dialoga, se enerveaza si tipa. Privirile Iui Paul sunt incarcate de ura, iar ale Anei de frica si repros. Ana devine din ce in ce mai depresi, iar Paul o acuza ca este bolna si nu mai poate comunica cu ea. intr-un final, Ana ia hotararea sa se separe de Paul. Ha hotaraste sa nu mai suporte aceasta situatie si-l roaga sa paraseasca apartamentul. Paul ii reproseaza si se instaleaza in pozitia de victima, spunandu-i ca nu are unde sa se duca. in sfarsit, separarea are loc si Paul anunta intr-o buna zi printr-o prietena ca si-a gasit o alta legatura. Paul discuta printre prietenii comuni si prin familia sa ca Ana este cea care l-a indepartat de-acasa, ca ea a fost cea meschina. Dupa un timp in care Ana este plecata cu probleme profesionale, ea afla ca Paul este cel care a golit de obiecte casa lor de canta. Chiar si dupa aceste evenimente, ea primeste din partea lui scrisori de amenintare, telefoane, ca si unele mesaje meschine transmise prin prieteni.
In acest caz clinic se poate obser ca Paul este cel care nu-si poate asuma responsabilitatea despartirii. Ivi face in asa fel incat Ana sa aiba initiati si sa devina astfel responsabila de esecul cuplului. Ha este cea vinota de toate problemele din familie. Daca reactia Anei ar li fost violenta, ea ar fi fost caracterizata ca o persoana agresi. Daca, dimpotri, ea s-a retras, a fost considerata bolna psihic, depresi. in toate situatiile, ea este cea vinota, pentru ca el este cel care adreseaza insinuarile pentru a o descalifica.

Separarea

Metodele perverse sunt folosite in mod obisnuit atunci cand au loc divorturile sau separarile. Acestea se caracterizeaza printr-o violenta subinte-leasa, caci perversul narcisic simte cum ii scapa prada. De multe ori, separarea nu intrerupe violenta, ci aceasta continua de-a lungul unor legaturi relationale care pot exista mai ales cand sunt si copii. Aceasta situatie constituie ceea ce specialistii americani numesc stal/ring, adica hartuire. Hartuirea consta in aceea ca fostii parteneri de cuplu care nu se mai doresc nu pot totusi sa se separe de prada lor. De aceea ei il urmaresc si-l terorizeaza pe fostul partener.
Stalking-u a fost luat in serios de anumite tari care pred in legislatia lor ordine de protectie civila compatibile cu masurile care se iau pentru violentele conjugale directe, caci s-a silit ca acest proces de hartuire poate sa conduca la violente fizice asupra victimei. Divortul de un pervers narcisic, indiferent de cel care are initiati, ramane intotdeauna violent. Cu cat pulsiunca de dominare este mai puternica, eu atat resentimentele si furia sunt mai grave fata de victima. Victimele se apara cu stangacie, mai ales daca ele sunt cele care au avut initiati separarii. Kle resimt sentimente de vinotie care le determina sa fie generoase in unele actiuni, sperand ea astfel sa scape de persecutorul lor.