in ultimii ani s-a constatat chiar in tarile dezvoltate un consum crescut de alcool, aproape la fel de important ca si consumul de droguri. in felul acesta s-au reluat discutiile privind legatura care exista intre efectele alcoolului si viata afectiva.
Atunci cand se cerceteaza problemele legate de
abuzul de alcool, foarte adesea se face apel la explicatii privind viata afectiva a subiectului. Din aceasta perspectiva exista mai multe trasaturi care-l disting pe alcoolic de cei
care nu sunt dependenti:
1. sentimentele, ca si emotiile, joaca un rol important si evident in pa-
togenia alcoolomana;
2. alcoolomanul foloseste
alcoolul pentru a corecta anumite trairi neplacute, cum ar fi solitudinea si disperarea; alcoolicul cauta in consumul de alcool anularea tristetii vitale sau provocarea unor momente delirante, ca sursa de bine.
Unii cercetatori ai problemelor legate de
alcoolism au subliniat ideea ca cei care beau in mod normal (la masa) consuma alcoolul de placere, in timp ce alcoolicii consuma acest produs pentru a scapa de suferinta.
Alcoolicul poate consuma, reusind in felul acesta sa cultive comunicarea cu celalalt si sa evite confruntarea cu sine insusi.In etiologia alcoolismului intervin o serie de factori individuali si socio-culturali de diverse naturi.
Printre consumatorii normali de alcool exista o majoritate care nu obtine efecte nete si o minoritate care experimenteaza efecte euforizante. Printre alcoolici predomina efectele euforizante si dezinhibitoare, pentru marea lor majoritate, in timp ce pentru o minoritate dintre ei, alcoolul creeaza stari de distimie dezagreabila.
Fallding si Miles (1974) disting patru modalitati normale sau sociale de a consuma alcool: a) ca mijloc de a cuceri ambianta intr-o societate si de a facilita comunicarea, diminuand tensiunile; b) ca act ritual si simbolic; c) ca scadere a tristetii si a depresiei; d) ca reactie exploziva pentru a indeparta furia indreptata impotriva celorlalti sau impotriva propriei persoane.
Se poate admite in general ca orice subiect devine mai impulsiv si agresiv in timpul intoxicarii cu alcool.
Alcoolicul sau consumatorul excesiv de alcool este acea persoana care consuma bauturi alcoolice cu o frecventa neregulata si se regaseste in stare de ebrietate. Aceasta persoana este presata de o dorinta urgenta care apare in mod recurent. Nevoia psihologica de a consuma alcool poarta numele de alcoolomanie primara sau alcoolomanie stricto sensu. In 1960, Jellinek sustinea folosirea termenului de "alcohol adiction". Pentru acest autor, lipsa controlului si incapacitatea de a se abtine sunt fenomene specifice alcoolismului de tip gamma si delta si constituie doua modalitati de adictie farmacologica. El sustine in continuare ca pentru alte tipuri de alcoolism folosirea termenului de adictie este pur metaforica.Incepand din anul 1962, specialistii s-au ocupat de alcoolicul care prezinta dependenta psihica. Alcoolomania se poate defini ca tendinta irezistibila de a consuma alcool sau se mai poate spune ca singurul scop al alcooloma-nului este alcoolul. Subiectul supus dependentei de alcool este considerat un bautor impulsiv si nu unul compulsi
Alcoolomania reprezinta o impulsiunie psihica primara care conduce un subiect intr-o maniera intermitenta, sa traiasca experiente de eliberare gratie consumului de alcool (F. Alonso-Femandez, 1987).
Alcoolomania nu este un fenomen sil, ci apare cu intermitenta. Prezentarea primelor sale manifestari, ca si felul de a exista, se poate intelege din punct de vedere psihologic in legatura cu imposibilitatea subiectului de a suporta o privatiune. Aceasta experienta provine de la personalitatea alcoolicului sau isi are originea in anumite conditii care privesc mediul si activeaza constelatia de trasaturi caracteristica personalitatii subiectului.
Biografiile alcoolicilor au pus in evidenta faptul ca aceasta tulburare se poate manifesta precoce si in cel putin doua moduri. Pe de o parte, ca regula generala, suferintele fizice sau psihice se manifesta dupa multi ani de consum de alcool. Pe de alta parte, aceasta predispozitie se poate observa inca din copilarie sau adolescenta. Cazuistica clinica confirma ca 20% dintre cazurile de pacienti alcoolici au inceput sa consume alcool catre varsta de 10 - 14 ani, iar in 72% din cazuri inainte de varsta de 19 ani.
Manifestarea externa a alcoolismului o reprezinta starea de ebrietate repetata sau consumul repetat de bauturi pana la atingerea unei stari de disconfort major.
Aspectul cel mai important al alcoolismului rezida in semnificatia sa biografica:
alcoolismul este un fenomen specific uman, in care un observator atent poate capta un sens biografic. Alcoolicul traieste efectele alcoolului ca pe o eliberare dintr-o situatie insuporila, creand o lume noua. Prin alcool se dizolva sentimentele obisnuite, subiectul se simte ca si cum ar incepe ceva nou, incepe sa-si faca proiecte, fantezii si resimte chiar o vointa de viata tumultuoasa si energica.
O astfel de euforie vitala se opune starii de liniste care reprezinta scopul cautat de cei mai multi dintre consumatorii de droguri. in cadrul starii de "liniste" create de consumul de droguri, subiectul se simte eliberat de greutatile vietii si de asemenea de pasiunile ei. Unii filosofi au aceasta stare cu negarea vointei de viata. Alcoolicul, contrar celor care se drogheaza, este animal de o dorinta extrema de viata. Cu ajutorul alcoolului, el isi creeaza un univers irational si magic, o forma de religie chimica, inferioara misticismului. Alcoolicul se refugiaza in acest univers, fugind de real si de rational. Unii autori folosesc pentru trairile alcoolicului termeni ca "deplasare a perspectivei de viata" (Burkhart, 1954), "transformare a constiintei de sine" (von Gebsattel, 1954, 1958), "o transformare a asemanatorului" (Staehelin, 1960). Alcoolicul este un bautor fundamental impulsi O tendinta sau o impul-siune care se afla interiorizata in cadrul Eului reprezinta cauza de supunere fata de alcool, supunere care, la randul ei, creeaza experiente de autorealizare.
