Perceptia actului suicidar a fost diferita de la o societate la alta, de la un timp istorie la altul. Emile Durkheim sugereaza ca suicidul este mai mult un act social decat moral.
In societatea occidentala, suicidul este considerat ca un fenomen complex, asociat cu factori psihologici, biologici si sociali. Suicidul reprezinta rezultatul dorintei de a scapa de o situatie dificila sau poate fi materializarea urii fata de o persoana sau de o institutie. Totusi, opinia comuna este aceea legata de starea depresiva (tulburarea depresiva), care-l determina pe subiect sa considere ata inutila, moartea devenind singura solutie de a iesi din panica. Persoana suicidara experimenteaza lipsa sperantei, neputinta, atitudini ambivalente fata de ata, lipsa unor strategii de coping eu stresul.
Edwin Schneideman defineste suicidul ca pe un act constient de autoinducere a anihilarii, avand drept cauza o suferinta multidimensionala, generata de nevoia indidului de a percepe aceasta solutie ca fiind cea mai buna".

Epidemiologie si istoric
In SUA se estimeaza ca au loc in jur de 30 000 de sinucideri pe an. Cele mai multe poarta numele de suiciduri cronice si se produc pe fondul consumului de alcool, droguri, aderenta saraca la regimul pentru diabet, obezitate si hipertensiune.
Suicidul reprezinta a opta cauza de deces in SUA, dupa bolile de inima, cancer, suferinta cerebro-vasculara, boli pulmonare, tuberculoza, diabet si SIDA.
Factori asociati: in ceea ce priveste sexul, rata suicidului este de trei ori mai mare la barbati. Metode folosite: barbatii folosesc arma de foc, locurile inalte, sectionarea venelor; femeile folosesc suprado/.e de substante psihoac-tive si mai rar armele. Factorii de varsta: suicidul creste o data eu varsta la subiectii de sex masculin, varful fiind la 45 de ani; la subiectii de sex feminin, suicidul reusit se estimeaza in jurul varstei de 55 de ani. Din punctul de vedere al rasei, raportul este de doi albi la trei de alta rasa. Din punct de vedere al religiei, suicidul este mai crescut la romano-catolici decat la protestanti. Din punct de vedere ocupational, munca protejeaza impotriva suicidului, iar cele mai expuse profesii sunt cele medicale. Din punct de vedere politic, suicidul creste in cursul recesiunilor economice si descreste in situatii de silitate economica si politica. Din punct de vedere al sanatatii fizice, legatura este puternic semnificativa. De exemplu, 70% dintre cazurile de cancer prezinta tentativa de suicid. De asemenea, in cazurile de epilepsie, SIDA si dementa.
Emile Durkheim considera suicidul ca fiind rezultatul direct sau indirect al unui act pozitiv sau negativ indeplinit de catre ctima insasi care si-a dorit sa aiba acest rezultat".Incepand din antichitate, in Europa si in special in epoca Imperiului Roman, suicidul era un act legitim si adesea celebrat. Romanii, care urmau doctrina stoicismului, recunosteau numeroase ratiuni valabile in ceea ce priveste suicidul. Scneea il saluta ca pe un ultim act indeplinit de omul liber. Sfantul Augustin, in schimb, considera suicidul ca pe un pacat esential. Primele concilii crestine au decis ca Biserica trebuie sa renunte sa celebreze ritualurile funerare pentru cei care au comis suicidul. Acesta a fost condamnat in evul mediu de catre Biserica Catolica. Dreptul medieval prevedea in general confiscarea proprietatii celui care s-a sinucis si decretarea indemnitatii lui corporale. Suicidul este in continuare interzis de crestinism, iudaism si de catre islam.

Tipologia suiciduluiIn 1897, Emile Durkheim, fondatorul scolii franceze de sociologie, a consacrat o lucrare (Suicidul) studiului acestui fenomen, pe care il considera un fenomen social. Durkheim sustine in prim- explicatiile avansate in secolul al XlX-lea prind rolul ereditatii, asimilarea suicidului ca pe un act de nebunie si importanta climatului de tipul contagiunii, care creeaza un spirit de imitatie prind acest act. Durkheim considera ca suicidul variaza intr-un raport invers cu integrarea indidului in grupurile sociale din care face parte". Durkheim sileste o tipologie a formelor de suicid fondata pe doua criterii: integrarea sociala (faptul ca indizii impartasesc o constiinta comuna, ca se alla in relatie permanenta unii cu ceilalti si se simt atasati unor obiective comune) si reglarea sociala (autoritatea morala a societatii asupra indizilor care fixeaza limite si care se circumscrie dorintelor lor).
O integrare sociala slaba sta uneori la baza suicidului altruist si a suicidului egoist.
Suicidul altruist reprezinta o integrare sociala slaba din punct de vedere al indidualitatii. Exista forme de suicid care s-au dezvoltat in mod particular in societatile traditionale (de exemplu, soldatul care se omoara din cauza unei batalii pierdute).
Suicidul egoist prone dintr-o carenta a legaturilor sociale: un indid ar dori sa-i conduca pe ceilalti si cand esueaza in aceasta actiune este incapabil sa mai gaseasca mijloace pentru a-si motiva existenta. Durkheim constata ca la sfarsitul secolului al XlX-Iea rata suicidului printre persoanele celibatare era mai crescuta decat printre persoanele vaduve si net superioara persoanelor casatorite. Aceste rezultate intaresc ideea defectului integrarii sociale care da nastere unui sentiment de izolare favorabil dezvoltarii suicidului.
In societatea franceza contemporana, rata de suicid este mai ridicata in randul persoanelor care depasesc 60 de ani.
Suicidul poate sa prona si dintr-o reglare sociala excesiva: o disciplina extrem de riguroasa poate sa conduca la suicid, mai ales daca normele sociale sufoca libertatile indiduale. O lipsa de reglare conduce la suicidul anomic, care, dupa Durkheim, constituie forma de suicid cea mai raspandita in societatile moderne: schimbarile sociale rapide au ca efect principal transgresarea unor norme traditionale de conduita care prevalau anterior si lipsa de aparitie a altelor noi si clare. In acest context, societatea nu mai canalizeaza pulsiunile indiduale, care raman Iara limite.
Intuitia lui Durkheim, dupa care suicidul este un fenomen social, a fost continuata prin cercetare de numerosi sociologi. Astfel, se demonstreaza prin lucrari fondate din punct de vedere statistic ca suicidul ramane un comportament mai mult masculin decat feminin. Suicidul cunoaste, de asemenea, evolutii semnificative, in functie de perioadele din an: iarna mai putin decat vara, suicidurile progreseaza puternic in timpul primaverii.

Suicidul ca fenomen social
Conditiile sociale sunt adesea determinante in cresterea sensibila a ratei suicidului. Acesta a fost, de exemplu, cazul tinerilor germani care au trait primul razboi mondial si al celor din SUA care au trait marea criza din 1933. in aceste cazuri, suicidul a reprezentat o forma de protest impotriva unui sistem politic.
Exista si alte forme de suicid care se edentiaza in anumite sisteme sociale. Astfel, cateva secte ultraislamiste celebreaza ctimele operatiunilor suicidarc ca pe martiri ai credintei (in timp ce islamul condamna formal suicidul), in cadrul cilizatiei japoneze, hara-kiri era un act legal, prin care indidul incerca sa repare anumite greseli sau neindeplinirea datoriei.
Un tip de suicid destul de nelinistitor este acela comis prin credinta sectara. Sub influenta sefului lor carismatic, membrii unor secte isi iau ata in colectiv. De exemplu, in Guyana, in 1978, sau in Franta, in 1995 (moartea colectiva a unui numar important de membri ai sectei numite Templul soarelui").
Studii recente au demonstrat un numar crescut de suiciduri in Franta. Cea mai mare rata s-a inregistrat la tineri intre 25 si 34 de ani si intre 15 si 24 de ani.
Eulanasia, caracterizata prin moartea care are loc la cererea unei persoane atinse de o boala incurabila, ar putea fi considerata un caz particular al suicidului.

Suicidul ca fenomen indidual

Psihopatologia si psihanaliza au incercat sa explice etiologia acestui fenomen. Formula lui Freud, dupa care nimeni nu poate gasi energia necesara de a se omori decat daca gaseste in interiorul sau pe cineva cu care se identifica si pe care doreste sa-l distruga", marcheaza interpretarea psihanalitica a fenomenului.
Psihiatrul german Karl Menninger a reunit trei puncte de vedere implicate prin formula freudiana: suicidul ca dorinta de a muri, de a omori si de a se omori.
Pentru clinicieni, melancolia este principalul factor declansator care reuneste in interiorul sau, sub o formula permanenta sau intr-o constructie deliranta, autoacuzarea, rusinea, novatia si respingerea de sine ca fiinta sociala. Raptusul (olenta impulsiva) suicidar reuseste aproape intotdeauna la pacientii melancolici. in cazul schizofreniilor si al confuziilor mintale, suicidul (aproape intotdeauna reusit) este urmarea unei perturbari profunde a starilor de constiinta.
Este dificil (in afara confuziei mentale si a catorva cazuri psihiatrice) sa se separe cele doua tipuri de factori care se afla la originea fenomenului. Suicidurile ratate, ca si cele recidivate, sunt singurele fata de care o actiune de interventie profesionala s-ar putea dovedi eficienta. Interactiunile intre factorii personali si sociali nu permit gasirea unui remediu adecvat.
Iata cateva dintre elementele declansatorii ale suicidului indidual: boala incurabila, pierderea slujbei, somajul, excluderea, inchisoarea, divortul, situatiile de esec, deceptia sentimentala, decesul partenerului de ata, dependenta (alcoolism, toxicomanie), ca si situatiile de stres: profesional, emotional, tulburarile biologice (somn si alimentatie).