Un pacient poate deveni total dependent de medicul sau. Aceast lucru reprezinta un pericol deosebit in psihiatrie din cauza relatiei intime si intense care se creeaza (ativ cu cea unilaterala si asimetrica) intre pacient si medicul sau psihiatru -care probabil ajunge sa cunoasca mult mai mult despre cele mai ascunse sperante si nelinisti ale pacientului decat multi dintre prietenii lui apropiati. Aceasta incurajeaza pacientul sa transfere terapeutului gandurile si sentimentele care s-ar fi indreptat in mod firesc catre un parinte. Procesul (cunoscut ca transfer activ) reprezinta o forta puternica in stimularea dependentei de medic.
Semne ale dependentei non-terapeutice. Telefoanele repetate pentru sfaturi, incapacitatea de a incepe orice joc fara ajutorul terapeutului si refuzul de catre pacient al incercarilor terapeutului de a intrerupe tratamentul (de ex. prin amenintarea cu recadere) reprezinta, toate, semne de aparitie a dependentei de medic.
Eluarea dependentei ca o problema. in mod clar in exemplele de mai sus dependenta pacientului de medicul sau este non-te-rapeutica. in alte cazuri, de exemplu in prima etapa a tratamentului, dependenta de medic poate fi destul de utila. in aceste imprejurari pericolul este ca medicul poate fi magulit de increderea pe care o are pacientul in el. Majoritatea terapeutilor fie ca vor sa fie simpatizati de catre pacientii lor, fie ca vor sa-si domine pacientii (sau ambele), si este important de stiut, in fiecare sedinta cu fiecare pacient, exact unde te situezi in spatiul determinat de aceste coordonate.
Intreaba-te "De ce astept cu nerabdare sa d acest pacient?" " De ce ma tem zandu-l pe Dl. X?" "De ce imi pasa daca pacientul ma simpatizeaza?"

Atunci cand te simti bine dupa ce consulti un pacient, intreaba-te intotdeauna de ce (se intampla aceasta atat de des deoarece pacientul devine dependent de tine).
Evitarea dependentei Un mod de a limita dependenta il reprezinta ificarea si acceptarea de obiective concrete si restranse. Daca de la inceput consimte ca nu este treaba ta sa-i gasesti o noua ocupatie, sotie sau familie, este mai probabil ca el sa aiba perspective realiste la terapie.
Un alt pas important in limitarea dependentei de medic il reprezinta ificarea externarii de la inceputul tratamentului. Externarea este usor de pregatit de catre sectia ambulatorie a spitalului, dar pentru medicul generalist conceptul de externare este atenuat si prin obligatiile sale contractuale cu pacientul - care este intru totul in drepturile sale sa se prezinte in ziua imediat urmatoare "externarii" si sa ceara ca tratamentul sa inceapa iar. Pentru a incuraja pacientul sa se externeze, medicul trebuie sa aiba la dispozitie metode mai subtile. De exemplu, medicul poateinta sa para complet ineficient, astfel ca ciclul dependentei (pacientul prezinta problema -> doctorul prezinta solutia -> pacientul saboteaza solutia -> doctorul prezinta o noua solutie) nu este niciodata inceput. O alta metoda este de a-ti plictisi pacientul reluind mereu aceeasi problema, astfel incit pacientul renunta singur la control, plecind spunandu-si "imi ajunge cu consultarile acestea".