Atatea carti s-au scris despre fiecare incheietura in parte, incat acest modul nu poate decat sa prezinte cele mai importante afectiuni susceptibile sa provoace probleme copiilor si parintilor lor. Ma voi referi mai intai la fracturi si alte vatamari, pentru a aborda apoi, pe rand, fiecare dintre incheieturile principale.
Fracturi si alte vatamari
Chiar in dimineata in care scriam acest modul am revazut un copil de cinci ani care parca s-a abonat la clinica unde profesez. Parc sa-si fi facut un obicei din a cadea, a se lovi, a se rani, a-si scranti cate ceva, si cred ca are mai multe radiografii decat am adunat noi, adultii, intr-o viata intreaga. Cazul acestui copil nu este neobisnuit. Eu insumi am petrecut multe dupa-amieze prin spitale cu fiul meu, in special dupa ce s-a apucat sa joace rugby la scoala. Desi cele mai multe vatamari gra ajung pana la urma la urgenta, parintii trebuie sa stie cum sa procedeze in astfel de cazuri.

Dupa o vatamare, oricat de mica, copilul va incerca pesemne sa nu mai foloseasca acea parte a corpului. Totusi, dupa multe julituri si luxatii, majoritatea copiilor sunt gata sa treaca din nou la fapte si nu este rara situatia in care in clipa asta ni se par accidentati mortal, pentru ca in clipa urmatoare sa-i dem rupand-o la fuga cu prietenii lor.
Pe de alta parte, fracturile nu sunt deloc rare la copii. Cum oasele lor sunt in crestere, o fractura, chiar minora, poate perturba felul in care creste osul, asa ca trebuie luata foarte in serios. Daca un copil nu mai vrea sa-si miste un brat sau un picior dupa o cazatura sau o lovitura, trebuie sa suspectati o posibila fractura si sa cereti asistenta medicala imediat. Totusi chiar si celor mai experimentati doctori le este foarte greu uneori sa spuna in lipsa unei radiografii daca osul a fost fracturat. Luxa-tiile pot provoca umflarea membrelor la fel de mult ca fracturile, ba chiar mai mult; in plus, unele fracturi nici nu se vad pe primele radiografii. Copin mici au adesea fracturi cunoscute sub numele de fracturi in lemn rde.
Incercati sa rupeti o crenguta rde si ti dea ca nu se rupe de tot: o parte crapa un pic, in vreme ce partea cealalta doar se indoaie.
Principalele indicii ale unei fracturi sunt:
a Umflarea tesutului de deasupra unui os
a Durere restransa la o mica zona a osului
a Copilul nu mai vrea sa foloseasca un brat sau un picior
a Umflatura sau durerea dureaza mai mult de o zi. Chiar daca ati dubii, cereti asistenta medicala. Poate ca
osul nu este fracturat, dar e foarte important sa fiti siguri de diagnostic.
Picioarele
a Picioare cracanate

Toti copin mici par a fi cracanati pana pe la varsta de doi ani, de parca ar fi petrecut o viata intreaga calare pe cal. Este rezultatul unei deformari a oaselor ce are loc in pantecele mamei. La majoritatea copiilor, picioarele se indreapta treptat, dar la unii, mai ales la copin supraponderali, picioarele raman cracanate pana spre patru ani. in cazul in care copilul de patru ani pare sa devina tot mai cracanat, mergeti cu el la doctor, desi foarte putini copii au nevoie de interntii chirurgicale pentru corectia picioarelor cracanate. Numai in cazuri exceptionale va fi nevoie de exercitii speciale, de atele sau de pantofi ortopedici care sa indrepte pozitia picioarelor.
Cereti de asemenea, asistenta medicala daca numai un picior pare sa fie cracanat.

a Picioare in X
Aceasta situatie este de asemenea foarte normala la copin de pana la trei sau patru ani. E ca si cum picioarele copiilor incep prin a fi cracanate, apoi se indreapta si o iau prea mult in cealalta directie, denind drepte numai in jurul varstei de zece ani. O asemenea situatie are foarte rar nevoie de tratament. insa, daca un picior arata mult mai rau decat celalalt, sau in cazul in care copilul dumneavoastra are picioare in X intr-o masura mult mai mare ca alti copii de aceeasi varsta, s-ar putea sa fie nevoie de asistenta medicala. Se poate apela la pantofi speciali, la ta-lonete ortopedice etc.
a Dureri de picioare

Multi copii, in special intre patru si opt ani, se g de dureri de picioare. Acestea sunt suporile in timpul zilei, dar se inrautatesc seara. Copin simt durerea fie in coapse, fie in gambe, in profunzime. Asemenea dureri care pot chiar trezi copilul din somn au fost descrise timp de ani de zile drept Adureri de crestereA. Eu gasesc neconvingatoare o astfel de explicatie, insa n-am fost in stare sa gasesc una mai buna. Durerile de crestere nu-l vor face niciodata pe copil sa schioapete sau sa se ga de dureri localizate clar la o incheietura, asa ca, in cazul in care copilul are vreunul dintre aceste simptome, mergeti cu el la doctor imediat. De asemenea, cereti sfatul medicului daca durerea apare la un singur picior.
Cel mai bun tratament pentru aceste dureri este paracetamolul sau ibuprofenul, un masaj delicat, o sticla cu apa calda, plus imbratisari si, cand e cazul, vorbe de consolare.

a Dureri de genunchi
Durerile de genunchi nu sunt frecnte la copin mici, asa ca, daca apar, este recomandabil sa mergeti la doctor. insa la copin de peste zece ani durerea poate fi cauzata de o afectiune nu foarte rara, numita boala Osgood-Schlatter. Atunci apare o umflatura dureroasa chiar sub genunchi, in partea din fata si de sus a tibiei. Cauza este o inflamatie localizata in zona in care tendonul ce tine osul genunchiului se fixeaza de tibic. Afectiunea apare mai frecnt la copin cu activitati atletice, carora le plac jocurile si sporturile. in mod traditional, principalul tratament este evitarea sportului, ceea ce este un pic nedrept. Afectiunea nu e grava si de obicei dispare atunci cand inceteaza cresterea. Cu toate acestea, trebuie diagnosticata si urmarita de un doctor.

a Genunchii trosnesc
Daca genunchii produc zgomote, dar nu apar dureri, iar copilul alearga, se catara si se joaca la fel ca ceilalti, atunci probabil ca este vorba de ceva inofensiv. Daca, in schimb, genunchiul se intepeneste, cedeaza sub greutatea copilului sau daca ii provoaca orice alta jena, atunci trebuie examinat de un doctor.
a Copilul schioapata
Cand copilul schioapata, cautati mai intai cauze simple. incaltamintea nepotrivita, o ruca dureroasa, o eczema infectata pe laba piciorului, o injectie recenta pe acea parte - toate acestea sunt posibile cauze minore. Daca nu se gaseste nici o cauza clara, este esential sa duceti copilul la un doctor, pentru diagnostic.

O cauza frecnta a schiopatatului la copin mici este iritarea incheieturii soldului, care poate aparea dupa o infectie virala. Afectiunea este cauzata de inflamarea membranei sinoviale, care captuseste incheietura soldului. De obicei trece dupa o perioada de repaus, insa doctorul va va cere probabil o radiografie de urgenta, pentru a se asigura ca incheietura soldului este normala.
O cauza mai putin frecnta, dar mai serioasa, este boala lui Perth, care apare de obicei la copin intre patru si zece ani, afectand numai un sold. Mai intai copilul schioapata, apoi se ge de dureri usoare fie la sold, fie la genunchi (desi de fapt problema este la sold).
In boala lui Perth scade alimentarea cu sange a femurului (osul coapsei) aflat in crestere, care se inmoaie si se inflameaza. Partea de os afectata moare si, pe masura ce femurul creste, osul vatamat este inlocuit de tesut osos nou. Scopul tratamentului este protejarea tesutului osos nou in crestere.
Din acest motiv, orice copil intre patru si zece ani care schioapata mai mult de 24 de ore trebuie dus neaparat la doctor, care va va da o trimitere la un ortoped. Cu tratamentul corect, pronosticul acestei afectiuni este pozitiv.
Alte doua boli il pot face pe copil sa schioapete - osieo-mielita ( p. 250) si boala lui Lyme (pp. 167, 250).

a Probleme ale soldului
Toti nou-nascutii sunt examinati de medici aproape imediat dupa nastere pentru a rifica daca nu au luxatie congenitala de sold. Aceasta afecteaza in medie sapte copii dintr-o mie, mai mult pe fete decat pe baieti. S-a constatat ca apare la copii cu antecedente in familie. Luxatia congenitala de sold apare atunci cand exista o nepotrivire intre capul rotunjit al femurului si cavitatea osului iliac in care intra acesta - de exemplu, daca aceasta cavitate este prea larga, capul femurului aluneca afara. Descoperirea din timp a problemei si tratarea ei (de obicei prin imobilizare) previn afectiunile pe termen lung ale soldului si problemele de mers.
Pentru a testa un nou-nascut de luxatie congenitala a soldului, doctorul ii va misca coapsele, ascultand daca articulatiile pocnesc.

Daca articulatiile pocnesc, nu e obligatoriu sa existe o luxatie congenitala de sold, dar este un indiciu ca instigatiile medicale trebuie aprofundate.
Daca simtiti un usor pacanit al incheieturii atunci cand schimbati scutecele copilului si ii miscati coapsele, in special atunci cand i le desfaceti, acesta poate fi un semn ca exista o problema de sold. Desi e posibil sa fie numai vibratia unui tendon, cereti doctorului sau asistentei maternale sa examineze copilul.
Laba piciorului
a Picioare de porumbel
Picioarele de porumbel sau zgarcirea (intoarcerea inauntru) a degetelor de la picioare poate fi provocata de mai multi factori, insa in cazul celor mai multi copii afectiunea trece cu varsta. Uneori cauza este rotatia spre interior in jurul axei proprii a partii de sus a femurului, alteori este vorba despre rotatia spre interior a oaselor gambei, in vreme ce alteori numai laba piciorului este rotita spre interior, la nilul degetelor.

Voi trece in revista fiecare dintre aceste cazuri la sfarsitul acestei sectiuni.
In mod normal, afectiunea e provocata de pozitia ghemuita a fatului in uterul matern si este posibil sa-i asezati usor cu mana piciorul si degetele copilului, astfel incat sa arate mai firesc. Daca nu reusiti, pentru ca pur si simplu nu vor sa se miste, iar laba piciorului pare sa fie intepenita intr-o pozitie anormala, atunci este posibil sa fie vorba de un tip de picior diform, si in acest caz trebuie sa cereti asistenta medicala, desi afectiunea ar fi trebuit observata la nastere.Copin mici care invata sa mearga curbeaza uneori laba piciorului de parca ar vrea sa apuce pamantul cu degetele, dand impresia ca au picioare de porumbel. Pe masura ce capata mai multa incredere in mers, labele picioarelor capata o infatisare normala.

Nu va cheltuiti banii pe pantofi speciali, care se presupune ca ar corecta picioarele de porumbel. Afectiunea trece de la sine si ti descoperi ca pantofii ortopedici nu sunt necesari.
Daca este totusi destul de grava ca sa-l faca pe copil sa son-tacaie sau daca apare numai la un picior, sau daca nu a trecut dupa varsta de 10 ani, trebuie sa cereti asistenta medicala.
Dupa cum spuneam mai inainte, picioarele de porumbel au cateva cauze:
a Rotatia spre interior a partii de sus a femurului. Daca partea superioara a coapsei se-roteste spre interior, intregul picior se roteste, ceea ce da aspectul de picior de porumbel. incurajati copilul sa stea pe jos in pozitia numita AturcesteA, care determina femurul sa se roteasca spre exterior. in 99% dintre cazuri, pozitia se corecteaza de la sine, ramanand in seama doctorilor numai acele cazuri gra sau care persista si dupa varsta de zece ani.

a Rotatia spre interior a partii de jos a gambei. Afectiunea e denumita torsiune tibiala si in cele mai multe cazuri trece de la sine, fara nici un fel de tratament sau de gimnastica. Totusi, daca torsiunea este grava, doctorul ii va face probabil copilului o trimitere la un chirurg ortoped. in unele cazuri se folosesc atele speciale, care se pun in timpul noptii, pentru a corecta unghiul.
a Labele picioarelor curbate
Multi copii se nasc cu o curbura a marginii interioare a labei piciorului. Este aproape sigur rezultatul pozitiei in care au stat in uter, iar in cele mai multe cazuri afectiunea trece pana la varsta de un an. Daca e vorba de o curbura foarte pronuntata sau daca nu trece de la sine, trebuie neaparat sa apelati la un doctor.
a Platfus
Mai demult, doctorii faceau mare caz de piciorul plat - sau platfus -, pana cand s-a observat ca primii trei atleti care au alergat distanta de 1 500 metri in patru minute aau cu totii platfus! Piciorul plat, ca atare, nu conteaza. Devine o problema numai daca provoaca dureri la mers. Multi copii mici par sa aiba piciorul plat deoarece bolta piciorului este umpluta cu tesut gras. De obicei, pe la varsta de cinci ani, acest tesut gras dispare si bolta piciorului devine vizibila.In cazul in care copilul tot mai pare sa aiba picior plat dupa implinirea varstei de cinci ani, faceti un test simplu cerandu-i sa se ridice pe varfuri. in mod normal, in acest caz, la un copil, bolta piciorului devine vizibila. Daca nu se de nici un fel de arcuire, este necesara o examinare medicala. in plus, orice platfus care provoaca dureri trebuie examinat de medic.
In cazul copiilor la care bolta se de atunci cand se ridica pe varfuri, nu exista nici o problema subiacenta, singurul necaz fiind faptul ca vor toci pantofii in mod inegal. Puteti apela la talonete sau branturi speciale, insa mai inainte mergeti la doctor, care poate trimite copilul la fizioterapie sau la un specialist in gimnastica ortopedica.
a Mersul pe varfuri
Foarte multi copii merg pe varfuri cand invata sa mearga, mai ales daca au sub un an. Daca micutul continua sa mearga pe varfuri dupa aceasta varsta, atunci rificati daca poate pune pe podea toata laba piciorului. in caz afirmativ, foarte probabil situatia se va remedia de la sine.

Daca insa copilul nu poate sta conforil cu calcaiele ambelor picioare pe podea, atunci problema poate fi cauzata de un tendon al lui Ahile prea scurt, intrebati doctorul, care va va trimite la un ortoped sau la un fi-zioterapeut pediatru. De obicei, gimnastica usoara si fizioterapia rezolva aceasta problema, numai 1% dintre cazuri necesitand tratamente suplimentare.
Daca un copil care a mers normal incepe sa mearga pe varfuri, trebuie sa apelati la un medic. Uneori aceasta situatie este semnul unor contracturi musculare ce pot fi cauzate de unele usoare probleme neurologice de la nastere, situatie in care este necesara neaparat o examinare medicala.

a Degetele de la picioare incalecate
Multi bebelusi au degetele de la picioare incalecate. Solutia este un masaj usor care, in majoritatea cazurilor, le va indrepta degetele inainte de varsta de trei ani. Daca problema nu dispare dupa aceasta varsta, mergeti la un doctor. Este posibil sa fie nevoie de o interntie chirurgicala, dar nu e o urgenta. Inconnientul cel mai mare al degetelor incalecate este ca nu ti gasi pentru copil pantofi care sa i se potriasca!
Bratele
a Luxatia de cot
Este o afectiune foarte frecnta. Apare de obicei daca micutul se smuceste cand il tii de mana, daca rotesti copilul ti-nandu-l de brate sau daca-l tragi brusc de brat. Unul dintre oase iese temporar din articulatia cotului si, cu toate ca de obicei revine la pozitia normala imediat, un ligament poate sa ramana prins intre oase, astfel incat copilul se va feri sa-si foloseasca bratul sau nu va mai putea s-o faca. in mod tipic, copilul va tine bratul usor indoit, cu palmele indreptate in jos.

Orice doctor cunoaste manevra prin care sa puna la loc incheietura cotului rapid si relativ fara durere, asa ca cereti imediat asistenta medicala (desi, cateodata, oasele isi reiau de la sine pozitia normala, in timp ce dumneavoastra mergeti spre sectia de urgente, iar cand ajungeti acolo copilul este sel, sanatos si nu mai are deloc dureri). a Dureri la incheieturile mainilorIn cazul in care copilul pare sa-si fi scrantit mana dupa o cazatura, mergeti la doctor. Probabilitatea sa se fi produs o minora fractura in lemn rde este destul de mare. Aceste fracturi sunt mult mai frecnte decat luxatiile si pot fi produse chiar de lovituri mici. Asa ca, daca ati dubii, mergeti neaparat la doctor.

Dureri de spate
Spinarea este una dintre marile greseli de proiectare a corpului uman, dar, cu toate ca durerile de spate sunt ceva foarte frecnt la adulti, la copii ele sunt foarte rare. Prin urmare, in cazul in care copilul se ge de dureri de spate trebuie neaparat sa-l duceti la doctor. Urmariti daca face pipi mai des decat de obicei, deoarece atunci este posibil ca durerile sa fie provocate de o infectie a sistemului urinar; asadar, ar fi bine sa luati o proba de urina atunci cand mergeti la medic.
Alte probleme ale articulatiilor

a Artrita reumatoida junila
Artrita reumatoida este numita, atunci cand afecteaza copin, boala lui Still. Aproximativ un copil din 1 500 face aceasta boala, deci nu este prea frecnta. Se pare ca afecteaza fetele de doua ori mai frecnt decat baietii si este cel mai probabil sa apara intre un an si trei ani sau intre opt si 12 ani.
Afectiunea provoaca inflamatii si dureri doar intr-o articulatie sau doua, cel mai adesea la genunchi, cot sau glezna, desi uneori atinge si alte articulatii. Copin fac febra si se simt rau. Afectiunea necesita instigatii si ingrijiri medicale, ba chiar spitalizare. Odihna la pat, medicamentele antiinflamatoare si fizioterapia sunt mijloacele care duc, in cele mai multe cazuri, la vindecarea completa, fara sechele.

a Boala lui Lyme
Boala lui Lyme este transmisa prin intermediul muscaturilor de capusa si produce dureri si inflamatie intr-o articulatie, de obicei a genunchiului, cam la trei saptamani dupa muscatura. Adesea articulatiile nu sunt nici macar vizibil umflate, dar copin schioapata, spunand ca au ceva la genunchi. Boala lui Lyme este adesea asociata cu o eruptie, despre care gasiti amanunte in modulul ACopilul are o eruptieA. Afectiunea e relativ dificil de diagnosticat, dar, daca v-ati petrecut vacanta intr-o zona unde se cresc oi si dupa trei saptamani copilul are dureri de genunchi, atunci probabilitatea sa fie vorba de boala lui Lyme devine considerabila.

a Artrita septica si osteomielita
Artrita septica este o infectie bacteriana a incheieturilor, iar osteomielita este o infectie bacteriana a unui os. in trecut aceste afectiuni erau destul de frecnte, insa in prezent sunt rare. Simp-tomele principale sunt febra mare, durerile si inflamatia zonelor afectate.
Artrita septica si osteomielita apar de obicei la copin sub trei ani si afecteaza mai ales coatele, soldurile sau genunchii. Desi, dupa ce boala s-a instalat, diagnosticul este usor de pus, primul simptom este simpla umflare a unei incheieturi.

Acest lucru nu este normal la copii, asa ca trebuie sa mergeti imediat la doctor. Cu cat artrita septica este tratata mai devreme, cu atat va cauza mai putine probleme pe termen lung.
Tratamentul se face cu doze foarte mari de antibiotice, administrate initial intranos, ceea ce inseamna ca afectiunea necesita spitalizare. in unele cazuri, daca antibioticele nu fac fata, se recurge la o anestezie generala pentru a curata chirurgical osul sau articulatia.