intoarce pacientul la fiecare doua ore pentru a preni escarele de decubit. p. 820.
Toracele. incepe precoce fizioterapie regulata, cu exercitii de tuse si respiratie, pentru a preni retentia de sputa si pneumonia care survin de regula dupa o paralizie partiala de diafragm (de ex. dizlocare C3-4). Daca leziunea se afla la un nil segmentar superior lui TIO, nu exista o tuse eficienta.
Ridicarea rticala (pentru pacientii care trebuie transferati). Un ajutor sustine capul cu ambele maini sub gat, asa incat capul sta pe brate. 3 ajutoare care stau pe aceeasi parte isi introduc bratele sub pacient, unul cate unul, incepand de sus. Dupa ce pacientul este ridicat, retragerea se face in ordine inrsa.
Rostogolirea. 3 ajutoare stau pe aceeasi parte a pacientului. Cel de la cap are ambele brate sub bratul pacientului, cel de la mijloc are un brat sub picioare si cu celalalt tine creasta iliaca a pacientului. Al 3-lea ajutor sustine gambete. A patra persoana controlaza capul si gatul, si da comanda intoarcerii. Pacientul este atunci rostogolit usor lateral, cu perne pentru a sustine curbura lomabara si a mentine pozitia sila.
Postura. Articulatiile trebuie trecute prin spectrul complet de miscari. Evita biperextensia genunchilor. Mentine picioarele flectate la 90A, cu o perna intre te si piciorul patului. Evita biperdistensia tesuturilor moi (pot aparea deformari).
Intestinul. Din ziua a 2-a dupa traumatism, este necesara evacuarea manuala blanda, cu cantitate mare de lubrifiant. Un tub de gaze poate fi util pentru ameliorarea distensiei, odata depasit ileusul socului spinal.

Carucioare cu rotile. Pacientul trebuie mentinut drept in pozitie sezanda; ajusteaza placile pentru picioare astfel incat coapsele sa fie sprijinite pe perna caruciorului si sa nu existe o presiune excesiva pe sacru. Ameliorarea regulata a presiunii pe zonele sacrale si iscbiatice este vitala. Independenta in transferul in pat sau pe scaunul toaletei este un scop adecvat pentru unii pacienti paraplegici. in desemnarea caruciorului potrivit fiecarui pacient este necesara indemanare si experienta.
Statul in picioare si mersul. Cu ajutorul unei "mese balansate" sau al cadrului de stat in picioare Oswestry, cu fese de sprijin pentru trunchi, pacientul tetraplegic poate sta in picioare. Daca leziunea se afla la L2-4, dispozitile sub genunchi si carligele pot asigura mersul. Daca leziunea se afla la Tl-8, poate fi posibil "elanul de mers". Carjele sunt plasate la mica distanta in fata picioarelor. Prin sprijinirea pe ele si impingerea in jos cu umerii, ambele picioare pot fi ridicate si miscate impreuna inainte.

Sport. Considera tirul cu arcul, trasul la tinta, biliardul, tenisul de masa si inotul pentru cei cu paraplegie.
Calitati personale. Calitatile personale ale asistentei, fizioterapeu-tului si pacientului sunt la fel de importante ca si localizarea anatomica exacta a leziunii. Pot aparea modificari bruste majore ale dispozitiei, de la euforie la disperare, pe masura ce pacientul se obisnuieste cu pierderea suferita si cu noua lui imagine corporala.