Examinarea vederii culorilor

EXAMINAREA VEDERII CULORILOR

Culoarea este definita prin urmatoarele marimi fizice: lungimea de unda dominanta, puritatea de excitatie si luminanta sau factorul de luminanta, carora le corespund atributele psihologice: tonalitatea, saturatia si luminozitatea.

Exemple de dispozitive de testare a vederii culorilor

Testele pseudoizocromatice - sunt se ce reprezinta semne diverse, a caror tonalitate si tonalitatea fondului sunt pe aceeasi linie de confuzie. Ele sunt recunoscute de subiectii emetropi si nu de ametropi. Astfel de teste sunt sele Ishidara, sele colegiului medical din Tokio, sele Hardy - Rand - Ritter.

Testele Famsworth - sunt alcatuite din pastille colorate astfel incat sa aibe o luminozitate si saturatie constante si difera prin tonalitate. Se cere subiectului sa claseze pastilele care sunt numerotate pe dos, dupa tonalitate.

Anomaloscoapele - sunt aparate ce au structura unui spectroscop cu vizare directa. Masoara sensibilitatea cromatica a ochiului uman. Aceste aparate folosesc culorile spectrale si pun in evidenta anomaliile, in ceea ce priveste proportiile utilizate de discromati. Cel mai cunoscut model este anomaloscopul Negel. Acesta permite sa se prezinte subiectului, un camp circular, impartit in doua, printr-o linie orizontala: jumatatea superioara poate fi iluminata de un amestec de rosu si verde in proportii reglate de observator, cu ajutorul unui buton gradat de la 0 la 73 (la 0 este numai verde si la 73 numai rosu). Jumatatea inferioara este iluminata cu galben de luminanta reglabila.

Un subiect normal realizeaza o singura egalizare a celor doua semicampuri. Un protonormal care are deficient receptorul rosu, va folosi mai mult rosu decat un subiect normal.