Ergonomia vizuala pentru copii si adulti - conditii care afecteaza discriminarea vizuala

ERGONOMIA VIZUALA PENTRU COPII SI ADULTI

Legatura organismului cu mediul se stabileste prin intermediul analizatorilor asupra carora actioneaza insusirile simple ale obiectelor. Aceste insusiri sunt analizate si reflectate subiectiv prin intermediul senzatiilor. Astfel de insusiri sunt culoarea, mirosul, gustul, greutatea, temperatura etc.

Senzatiile se impart in doua categorii:

senzatii care reflecta insusiri ale obiectelor si fenomenelor mediului inconjurator cum sunt senzatiile vizuale, auditive, cutanate, olfactive si gustative;

senzatii care reflecta miscarea corpului sau a unor parti ale corpului, starea organelor interne, care includ senzatiile kinestezice, de echilibru si interne (sau organice).

Elementele antomo - fiziologice prin care se realizeaza senzatiile sunt analizatorii, alcatuiti din trei elemente sau segmente:

receptorul sau segmentul periferic;

calea aferenta (senzitiva, centripeta) care duce excitatiile in scoarta cerebrala;

segmentai cortical al analizatorului (zona de proiectie).

1 Senzatiile si analizatorul vizual. Procesul vederii

Aceste senzatii sunt provocate de actiunea energiei radiante a undelor electromagnetice asupra analizatorului vizual. Spectrul electromagnetic are o intindere inabil mai mare decat spectrul vizual. Undele electromagnetice vizibile pentru ochiul liber sunt cele cu lungimea cuprinsa intre 396 760 unim.

Analizatorul vizual contine elementele care participa la realizarea mecanismului vederii. Elementele receptoare propriu - zise sunt celulele fotoreceptoare ale retinei, conurile si bastonasele. Aici energia luminoasa este transformata in energie bioelectrica a excitatiei nervoase, care este transmisa creierului, prin caile optice. In acesti centri apar senzatiile vizuale.

Analizatorul vizual isi desfasoara activitatea in cadrul campului vizual, care este acea parte a mediului ambiant pe care o putem cuprinde cu vederea, fara a intoarce ochii sau capul. in acest camp vizual, vederea nu este foarte clara, decat intr-un con de unghi solid de 1. imaginea obiectelor devine cu atat mai stearsa cu cat distanta fata de axa optica este mai mare.

Campul vizual poate fi impartit in :

campul vizual al perceptiei clare cu un unghi de deschidere de 8;

campul vizual al perceptiei medii cu un unghi de deschidere de 40;

campul vizual al perceptiei periferice cu un unghi de deschidere de 40 70. Vizibilitatea obiectelor este influentata de cantitatea de lumina care este reflectata sau emisa de

ele. Deschiderea poate ajuta la cresterea cantitatii de lumina care trece prin lentila (cristalin sau lentila aeriana sau de contact), dar intr-un mediu inconjurator foarte intunecat, capacitatea de a distinge obiecte sau trasaturi specifice lor, poate fi afectata, in special daca trasaturile sunt mici si daca contrastul acestora in atie cu fondul inconjurator este slab.

Capacitatea vizuala include acuitatea vizuala, acomodatia, sensibilitatea la contraste, viteza de perceptie.

Acuitatea vizuala caracterizeaza capacitatea ochiului de a distinge obiecte sau suprafete foarte mici. Ea se caracterizeaza prin capacitate selectiva (facultatea de a distinge doua puncte foarte mici intre ele) si sensibilitate fata de forme.

Acuitatea vizuala creste atunci cand luminanta campului vizual se mareste, atunci cand se mareste contrastul intre semnele folosite pentru proba si fondul pe care sunt trasate, pentru semne sau obiecte de culoare inchisa pe fond deschis.

Sensibilitatea la contraste este capacitatea de a percepe diferentele foarte mici de iluminare. Ea are urmatoarele legi:

este mai ridicata pentru suprafetele mari decat pentru cele mici;

este mai ridicata pentru limite clare, decat pentru cele estompate sau pentru tranzitii treptate;

creste odata cu cresterea lummantei de fond;

se conduce dupa legea Weber - Fechner (senzatia creste in progresie aritmetica, iar excitatia in progresie geometrica);

este mai puternica cand zonele periferice ale campului vizual sunt mai intunecoase decat regiunea centrala.

Viteza de perceptie se caracterizeaza prin timpul care se scurge intre prezentarea unui obiect si perceptia vizuala a acestui obiect. Ea este cu atat mai mare cu cat iluminarea medie este mai ridicata si cu cat diferentele de luminanta intre obiect si ambianta sunt mai puternice. Orice ameliorare a acuitatii vizuale obtinute prin marirea iluminarii sau prin diferente mai favorabile de luminanta, se asociaza cu o crestere a sensibilitatii la contraste si a vitezei de perceptie.

Convergenta si foria

Cand ne indreptam atentia catre un obiect anume, este necesar ca cei doi ochi sa convearga pe acel obiect astfel incat imaginile obiectului pe cele doua retine sa fie in pozitii corespondente; in acest fel obtinem impresia unui singur obiect. Aceste doua imagini se spune ca fuzioneaza daca ele sunt in corespondenta. Convergenta este controlata de muschii plasati in jurul globului ocular. In mod normal, atunci cand o persoana priveste la un obiect anume, acesti muschi opereaza automat pentru a realiza convergenta. Dar anumite persoane au tendinta de a realiza o convergenta mai mare, in timp ce altele nu realizeaza o convergenta suficienta. Aceste situatii sunt denumite forii. Deoarece imaginea dubla care apare cand nu este realizata o convergenta corespunzatoare, creeaza un disconfort vizual, aceste persoane in mod obisnuit compenseaza, prin invatare' diferenta de convergenta; oricum apare stresul muscular si tensiunea pentru acoperirea acestui dezechilibru muscular.

Distingerea culorilor

Celulele con din retina sunt sensibile la diferentele de lungime de unda si astfel ele sunt baza pentru distingerea culorilor. Exista diferite teste pentru a determina gradul de distingere a culorilor, inclusiv distingerea anumitor culori. Lipsa vederii oricarei culori este foarte rara.

2 Conditii care afecteaza discriminarea vizuala

Abilitatea individului de a efectua discriminare vizuala, depinde de aptitudinile sale vizuale, in special de acuitatea sa vizuala. Pe langa diferentele individuale, totusi sunt anumite variabile (conditii), exterioare individului, care afecteaza discriminarea vizuala.

Adaptarea analizatorului vizual

Alaturi de acomodatie mai avem si fenomenul de adaptare, adica procesele fotochimice si nervoase care au loc in retina. Astfel, sesibilitatea retininana se mareste considerabil in conditii de intuneric. Datorita acestei cresteri, aceeasi lumina o percepem mult mai puternic in timpul noptii decat in timpul zilei. Adaptarea ochiului la diferite niveluri de lumina si intuneric, este un proces realizat prin doua functii. In primul rand pupila ochiului isi mareste diametrul (se dilata) atunci cand intram intr-un spatiu intunecos, pentu a permite intrarea in ochi a unei cantitati mai mari de lumina; pupila tinde sa isi micsoreze dimensiunea (se contracta) intr-un spatiu foarte luminos, pentru a limita cantitatea de lumina care intra in ochi. O alta functie care determina modul nostru de vedere si adaptarea de la lumina la intuneric, este un proces fiziologic implementat in retina. in aceste circumstante celulele con (care sunt sensibile la culoare) pierd mult din sensibilitatea lor. in acelasi timp, in intuneric vederea noastra

depinde foarte mult de celulele bastonase, iar distingerea culorilor este limitata. Timpul necesar pentru o adaptare completa la intuneric este de obicei de 30 minute sau mai mult. Adaptarea inversa (sau readaptarea la lumina) de la intuneric, are loc in cateva secunde sau in cel mai rau caz intr-un minut sau doua.

3 Ambianta luminoasa

Lumina naturala (sau artificiala) reprezinta principalul factor de solicitare a analizatorului
vizual.

Indiferent de categoria din care face parte, lumina incaperilor de lucru exercita o influenta importanta asupra intensitatii efortului depus in procesul muncii si asupra gradului de oboseala. O iluminare corecta trebuie sa asigure conditii favorabile unui confort vizual, astfel ca ul de lucru sa fie vazut cu precizie si fara efort, pe toata intinderea lui, iar ochiul sa poata observa obiectele si sa poata distinge detaliile acestora. Ambianta luminoasa se caracterizeaza prin cantitatea si calitatea luminii. Canitatea se apreciaza in functie de luminanta (stralucire), directie, uniformitatea repartitiei, intensitate si iluminare. Directia de proare a luminii are o mare importanta in iluminarea suprafetei de lucru, atat pe nivelul acesteia cat si prin crearea de umbre sau straluciri datorate reflexiei. Prin uniformitatea repartitiei, fluxul luminos sau primit de corp, evaluat prin senzatia luminoasa pe care o produce, trebuie sa se incadreze intr-o anumita toleranta admisa, pe intreaga suprafata de lucru.

Culoarea luminii este un alt factor important, legat de eficacitatea semnalului luminos. Folosind raspunsul timp ca un indicator al eficacitatii pentru culori diferite, s-a constatat experimental urmatoarea ordine (de la cel mai rapid la cel mai incet): rosu, verde, galben si alb. Oricum, fondul de culoare si ambianta luminoasa vor intereactiona, influentand capacitatea individului de a detecta si raspunde la diferite culori. in general, cercetatorii au decoperit ca daca un semnal are contrast ridicat fata de fondul intunecat si daca nivelul absolut al iluminarii semnalului este ridicat, culoarea semnalului este de mica importanta in atragerea atentiei. Dar cu un contrast scazut intre semnal si fond, un semnal rosu este mai avantajos, urmat de verde, galben si alb in aceasta ordine.

Calitatea luminii se apreciaza functie de sursele de lumina si modul de repartizare a fluxului luminos. Dupa izvoarele de lumina, exista iluminat natural si artificial. Alti factori de care trebuie tinut cont sunt:

gradul de reflexie al pieselor, sculelor si mediului ambiant;

diferentele in atie cu lumina naturala;

necesitatea de a se utiliza iluminatul artficial in timpul zilei;

varsta lucratorilor.

Sistemele de iluminat artificial se clasifica in doua categorii: sisteme de iluminat general si
sisteme de iluminat local. In cazurile in care iluminatul local se foloseste concomitent cu iluminatul
general, iluminatul de ansamblu este denumit iluminat combinat. Paralel trebuie organizat sistemul de
iluminat de siguranta precum si iluminatul exterior.

Iluminatul general se caracterizeaza prin difuzarea fluxului luminos pe toata suprafata incaperii de lucru, fara orientare precisa asupra unui anumit loc de munca. Poate fi direct, indirect, semidirect, semiindirect, difuz sau cu repartizare spatiala uniforma si iluminat general localizat.

Iliiminatul localizat se foloseste pentru acele incaperi unde se efectueaza lucrari care necesita iluminari de valori diferite, in raport cu exigentele de precizie.

4 Cromatica industriala si a mediului de lucru

Cromatica industriala are un rol important in asigurarea unui iluminat corect si in usurarea muncii.

Utilizarea culorilor in scopul usurarii muncii se bazeaza pe efectele fiziologice, psihologice ale culorilor asupra oamenilor.

Influenta psihologica a culorilor se manifesta prin efectele lor psihice, care constau in iluzii senzoriale. Aceste efecte psihice se bazeaza pe procese ale subconstientului. Ele sunt, in parte, determinate de asociatiile subconstiente cu evenimente traite sau vazute si in parte, de aptitudini mostenite sau de predispozitii psihice. Aceste efecte modifica activitatea si dispozitia psihica si, prin aceasta, intregul comportament al omului.

Prin alegerea si dispunerea judicioasa a culorilor in incaperile de lucru, trebuie sa se urmareasca atat satisfacerea exigentelor estetice, cat si a celor fiziologice si psihice.

Prin coloritul in mediul de munca se urmareste indeplinirea urmatoarelor aspecte: realizarea gradului de confort; micsorarea oboselii; semnalizarea si securitatea.

Tipurile de cromatica industriala si scolara

In functie de domeniul de referinta si de scopul urmarit, cromatica industriala si scolara este de mai multe feluri: cromatica generala, cromatica functionala a mijloacelor de munca, respectiv a mobilierului scolar, cromatica informational - tehnologica, cromatica muncii si a studiului.

In toate tipurile de cromatica industriala si scolara, primul criteriu care este luat in studiu, la alegerea unei culori, este coeficientul de reflectare sau de absorbtie. in general, culorile deschise reflecta lumina, iar cele inchise o absorb.

Efectele stimulatoare ale cromaticii industriale si scolare: