1. Daca este complicatia unei inflamatii acute, simpla extirpare a pulpei duce la retrocedarea fenomenelor apicale. Extirparea pulpara realizeaza, pe de o parte, eliminarea sursei de iritare parodontala si asigura, pe de alta parte, prin spatiul din canalul radicular edat o decompresare a .tesuturilor parodontale. Deoarece dezvoltarea inflamatiei este, in aceasta forma de pa-rodontita, destul de redusa, se eta insamantarea bacteriana a apexului lucrandu-se in conditii de asepsie. Se instituie un tratament medicamentos endodontic, fie cu antiseptice, fie cu pasta cu antibiotice, care se mentin sub un pansament ocluziv pentru 48 ore.
2. Daca parodontita apicala hiperemica este complicatie a gangrenei simple se va trata numai afectiunea cauzala. Este de preferat sa nu se aleaga metoda tratamentului cu antiseptice, deoarece substantele chimice medicamentoase se pot suprapune ca trauma peste leziunea parodontala existenta, amplificand astfel reactia inflamatorie.In cazul alegerii metodei de tratament cu antibiotice, se recomanda ca pasta medicamentoasa sa fie aplicata chiar din prima sedinta, pentru 48 ore. Desi in acest fel drenajul nu este asigurat, faptul este lipsit de importanta, deoarece fenomenele tensionale intratisulare sunt reduse si prioritatea o capata anularea efectelor toxice bacteriene.
Daca insa, dupa aplicarea antibioticelor, semnele inflamatiei parodontale (durere, tumefactie, congestie a mucoasei, sensibilitate dentara) tind sa se amplifice, in loc sa dispara, pansamentul va fi indepartat dupa 24 ore. Se va controla permeabilitatea canalului, a apexului si dintele va fi lasat deschis numai sub protectia unei bulete de vata asezata in camera pulpara. De abia dupa cedarea prin drenajul asigurat in acest fel, a semnelor de inflamatie acuta, se va proceda la o reluare a tratamentului.
3. Cand parodontita apicala hiperemica reprezinta acutizarea unui proces cronic preexistent, tratamentul se realizeaza ca si in cazul precedent. De data aceasta insa, mai ales daca parodontita cronica este difuza sau gra-nulomatoasa, cu intindere lezionala importanta este recomandabil tratamentul cu antiseptice, care este mult mai energic. Este chiar si mai bine, in cazul acestor leziuni intinse, ca sub protectia unei antibioterapii pe cale generala, sa se procedeze la eliminarea apexului infectat si a tesuturilor alterate, printr-o interventie chirurgicala de tipul rezectiei apicale, cu obturarea canalului radicular intraoperator.
Uneori leziunile cronice nu au intinderea si gratatea care sa dicteze rezectia apicala. in acest caz se urmareste conservarea radacinii in totalitate si dupa efectuarea tratamentului mecanic, sub protectia repetata a spalaturilor endodontice cu apa, sau solutii antiseptice slabe, dintele se lasa deschis pentru o perioada de cateva zile. Atitudinea este justificata de faptul ca, in acest caz, exista deja o insamantare importanta a parodontiului, care nu poate fi agravata deosebit prin noi insamantari din catatea bucala. Patrunderea salivei in interiorul dintelui este chiar salutara, prin efectele ei antibacteriene determinate de diversi factori enzimatici (lizozim, mutine, inhi-bine) pe care ii contine.
Lasand dintele deschis se permite si drenarea secretiilor existente la nivelul apexului, consecutiv activarii tesutului de granulatie si deci impiedica cresterea tensiunii intratisulare.In aceasta forma de parodontita este pe deplin indicata utilizarea unor mijloace fizice de sterilizare (diatermie, ionoforeza). Pe langa efectele lor antibacteriene, aceste mijloace determina si o modificare a reactitatii locale cu oprirea producerii de secretie.
4. in parodontita apicala hiperemica urmare unei obturatii a cular inainte de asigurarea conditiilor de ndecare a parodontiului, sterilizarea canalelor radiculare sau persistenta secretiei pe canal, procedam diferit.
Daca obturatia canalului este corecta si fenomenele clinice subiective si obiective nu sunt alarmante si daca nu exista tendinta de amplificare a acestora, se recomanda administrarea pe cale generala a unor calmante si antial-gice si se supravegheaza evolutia. De cele mai multe ori parodontita cedeaza de la sine.In situatia in care simptomele edentiaza tendinta spre constituire a unei parodontfte apicale exsudative difuze, se va indeparta de urgenta obturatia de canal, avandu-se grija sa nu se traumatizeze parodontiul cu instrumentele de dezobturat. Odata realizat drenajul endodontic, resturile din canal vor fi indepartate prin spalaturi repetate cu apa calda si dintele va fi inchis numai cu o buleta de vata laxa.
Concomitent se vor administra bolnavului, alaturi de analgetice si calmante, antibiotice de preferinta cu spectru larg.
5. in cazul unei parodontite acute hiperemice de iritatie, determinata de materialul de obturatie de canal, care a depasit apexul, atitudinea este diferita, putand merge de la expectativa pana la interventie chirurgicala. in nici un caz insa, in aceste situatii, nu se recomanda dezobturarea canalului, decat cel mult daca parodontita hiperemica s-a transformat intr-o parodontita supurata, care impune drenajul. Altfel, dezobturarea neputand antrena si materialul care a depasit apexul si care dene ca un corp strain, dene inutila.
Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice in depasirile apicale sunt multiple:
1. Starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei. Cand parodontiul a fost indemn, reactia postobturatorie este mult mai olenta decat in cazul unei leziuni parodontale intinse.
2. Volumul de substanta care a depasit apexul; desi in mod firesc o cantitate mare de material de obturatie ar trebui sa provoace reactii intense, in mod paradoxal pot apare fenomene clinice foarte importante, in depasiri reduse.
3. Calitatea materialului de obturatie; cele mai neplacute neajunsuri sunt determinate de eugenatul de zinc iodoformat, datorita eugenolului sintetic. Produsele care contin akJehida formica, N2, pastele Rookle's, rasinile poli-condensate provenite din asocierea aldehidei formice cu rezorcina (Riebler, Foredent) dau reactii mai reduse.
Rareori se observa reactii parodontale la rasinile cu epoxizi (AH26, AraWit, Pinox, Epon, etc).
De asemenea, rar se manifesta clinic depasirile cu ciment fosfat de zinc.
4. Topografia loco-regionala; simptomele sunt, in general, mai spectaculoase in regiunile osoase bine reprezentate de os omogen, molarul de 6 ani superior, molarul inferior, decat in zonele de os spongios, dintii frontali superiori si inferiori.
5. Vecinatatea unor formatiuni nervoase, supuse irftatiei continue, determina exacerbarea durerii. Asa se intampla, de exemplu, in depasirile api-cale ale dintilor inferiori cu interesarea canalului mandibular.
6. Tipul de reactitate indiduala; indizii cu sistemul nervos labil acuza mai intens durerea decat cei cu sistemul nervos echilibrat, femeile mai mult decat barbatii etc.
Alegerea metodei de tratament se face luand in consideratie factorii enuntati mai sus, apreciind corect intensitatea manifestarilor clinice, indeosebi a durerii si tumefierii si prevenind evolutia spre forme grave.In prima faza a parodontitei apicale hiperemice postobturatie tratamentul este antialgic si antiinflamator, combatandu-se durerea si tendinta la difuziune seroasa.
Rezultate bune pot fi obtinute prin asocierea cu iradieri locale cu raze infrarosii (timp de 3-4 zile, cate o sedinta de 15 minute pe zi) si iradierea cu raze ultrascurte (cate o sedinta pe zi timp de 4-6 zile).In unele situatii si infiltratiile plexale cu novocaina 1% dau bune rezultate prin accelerarea proceselor de resorbtie a corpului strain reprezentat de materialul de obturatie, consecutiv vasodilatatiei. Se pot aplica prisnite cu apa la temperatura camerei pe obrazul respectiv.
Daca durerile nu cedeaza, in cazul dintilor monoradiculari, se interne prin osteotomie. in acest fel se creeaza o cale prin care surplusul de substanta de obturatie se poate elimina. Cand cantitatea se substanta de obturatie este mare, pe aceeasi cale sa chiureteaza si se indeparteaza surplusul.