Nasterea unui copil este un eveniment unic, insotit de dureri si bucurie, de usurare si frica. Este bine de stiut dinainte ce o asteapta pe femeie, cum poate partenerul s-o ajute si cum participa copilul la nastere, cum o traieste.

Faza dilatarii
Prima faza a nasterii dureaza intre 6 si 16 ore sau chiar mai mult, caci prin dureri, orificiul uterin se dilata tot mai mult, pana cand ajunge la 10 cm. Aceasta faza a dilatarii incepe odata cu durerile, la intervale lungi si regulate, care se scurteaza cam la 5 minute, la 3 minute, iar spre sfarsit pot aparea din 2 in 2 minute. La inceput durerile dureaza 30 pana la 60 de secunde, mai tarziu, cel putin 45-60 de secunde, pana cand, la sfarsitul acestei faze, ele ajung la 1 minut si jumatate. Intervalul si durata durerilor difera de la caz la caz, la fel ca si durata fazei de dilatare.
a Cum va simtiti la inceput? Durerile sunt diferite: unele femei acuza dureri de spate, altele au crampe. Aceasta faza de dilatare o puteti intampina acasa si abia cand durerile den regulate, tot la 5 minute este timpul sa mergeti la spital.
a Ce puteti face dumneavoastra si partenerul dumneavoastra.? Relaxati-va, plimbati-va sau faceti o baie calda.
Daca doriti sa mancati sau sa beti in timpul acestei faze, serti ceva usor. Goliti-va ca urinara regulat. Pe masura ce nasterea progreseaza, intervalul dintre contractii se micsoreaza - in expulsie ajunge la 2 - 3 minute, - iar femeile sunt foarte agitate, impotriva durerilor se recomanda masaje usoare ale spatelui si schimbarea cat mai des a pozitiei. Faceti exact ceea ce corpul va cere: mergeti in pozitie cocosata (daca va cade bine), relaxati-va pe o minge sau in bratele partenerului. Catre sfarsitul fazei de dilatare, unele femei au spasme (de exemplu, la picioare), le este rau si cald. Este bine daca acum partenerul le reda ritmul de respiratie (inspiratie si expiratie). m Cum va simtiti la sfarsitul fazei de dilatare
Femeile sunt incordate si se simt de parca ar fi sub presiune. Unele participa intensiv, altele sunt total epuizate. Multe sunt disperate ca nu pot infrange durerile si doresc sa porneasca mai repede nasterea prin presari. Partenerul trebuie sa-si imbarbateze partenera, sa o indemne sa-si schimbe pozitia ori de cate ori este nevoie si sa o ocroteasca facandu-i usor masaje.

Faza de trecere

Chiar inainte de nastere (inainte de faza de expulsie), durerile apar la intervale mici si uneori neregulate. Femeile sunt tot mai olente si simt tot mai des nevoia de a impinge. Insa exact acest lucru nu au voie sa-l faca. De aceea, aceasta faza este descrisa ca fiind foarte neplacuta. intr-un tarziu, punga apelor crapa. m Cum va simtiti?
Sentimentele se dezlantuie: furia la gandul ce are de suportat; teama ca ar mai putea dura; neincrederea ca nu va merge totul repede. Femeile sunt pierdute intre frica si speranta. i; Ceea ce puteti face: Reprimati dorinta de a impinge respirand cum ati invatat la cursurile de pregatire pentru nastere. Schimbati-va pozitia si mai ales lasati-va sentimentele in voie, libere: strigati, urlati, certati-va, gemeti sau suspinati - acum aveti permisiunea sa faceti ce va cade bine. Partenerul trebuie sa fie intelegator, sa va mangaie, sa va incurajeze, sa va laude. Unele femei insa nu doresc sa fie atinse.

Faza de expulsie

Acum, in sfarsit, se termina - copilul a ajuns in bazin, iar durerile isi modifica ritmul, ele apar la un interval de 2 - 5 minute si dureaza pana la 90 secunde. Contrar fazei precedente, femeile den active in aceasta faza. Prin presare, ele imping copilul in canalul cer-cosegmentar (canalul pel-genital). Intervalul durerilor este acum ceva mai mare, dar durerile sunt mult mai puternice. in aceasta ultima faza, moasa apara integritatea tesutului perineal care, datorita presiunii este extrem de solicitat. Cateodata este necesara o incizie a perineului, iar in unele cazuri tesutul se rupe. in aceasta faza, un rol foarte mare il joaca respiratia ritmica si adanca a mamei in pauzele dintre dureri, caci copilul are nevoie acum de foarte mult oxigen. De obicei, aceasta faza nu dureaza atat de mult, totusi ea poate ajunge uneori pana la 2 ore. in acest rastimp, femeia trebuie sa fie atenta la indicatiile moasei. Ea controleaza evolutia nasterii si hotaraste cand trebuie sa impinga femeia. Femeia trebuie sa inceteze sa mai impinga de indata ce capul copilului a iesit. Sentimentul de la nastere este descris de toate femeile in mod diferit - de la zapaceala pana la incantate.
Copilul odata iesit, poate sa se odihneasca pe abdomenul mamei. I se va taia cordonul ombilical numai atunci cand acesta nu mai pulseaza.

Faza de dupa nastereIntre 10 si 20 de minute de la nastere, incepe nasterea postnatala. Uterul se contracta inca o data, declansand dureri, iar placenta este inlaturata in intregime, altfel este necesar uneori un chiuretaj.
Cum participa copilul la nastere
La prima vedere, nasterea unui copil pare a fi doar realizarea mamei. Ea are dureri mari si tot ea depune eforturi foarte dure. insa si fatul are partea lui de participare. Si pentru el nasterea este obositoare, deoarece si el participa la venirea sa pe lume. Pe la sfarsitul perioadei de sarcina, fatul face anumite miscari care il conduc la nastere. El are dezvoltate doua reflexe care nu-l parasesc dupa nastere: exciilitatea reflexa care functioneaza in felul urmator: daca ii gadilati talpa piciorului, tot piciorul se misca inainte. in corpul mamei, partea superioara a uterului "gadila" piciorusele in timpul durerilor - fatul impinge cu piciorusele inainte.
Al doilea reflex se refera la cap: daca i se pune mana pe crestetul capului, isi impinge mai intai capul, apoi si-l trage indarat. in corpul mamei, fiecare durere apasa pe cap, fatul reactioneaza cu presiune, provocand dilatarea orificiului uterin. Fatul se rostogoleste si el la fiecare contractie, isi impreuneaza mainile si picioarele strans lipite de corp si aluneca astfel afara.
20 cm mai despart fatul din corpul mamei, de lumea exterioara, in canalul pel-genital, cantitatea de oxigen pusa la dispozitia copilului se micsoreaza. Dar acest lucru nu-i dauneaza, deoarece se produc hormoni (adrenalina si noradrenalina) care concentreaza circulatia sangelui in organele tale. Astfel fatul are o prozie de sange bogata in oxigen care-l protejeaza de lipsa de oxigen. in fie-are pauza de dureri, fatul "se aprozioneaza" cu oxigen (si de aceea nu ramane niciodata in pana). Mai multe despre nou-nascuti in . 89.