Stiinta a fost recunoscuta in toate timpurile ca element de baza in transformarea omului in sensul perfectionarii sale.In 1935 Gr. T. Popa (1892-l948) a scris o lucrare asupra directivei stiintifice ce s-a dat intamantului superior din Moldo, odata cu infiintarea lui9. In aceasta lucrare facea urmatoarea incheiere: "Stiinta este in ader elementul cel mai insemnat de progres si dezvolta mai mult decat oricare alta preocupare puterile spirituale ale omului. Ea da seriozitate si constiinciozitate, ea prepara spiritual pentru fapte si da tenacitate pentru indepliniri. Ea pune ordine in apucaturi si deprinde pe om cu legile stricte. Stiinta corecteaza fantaziile si potoleste excesul dorintelor. Nimic din ceea ce misca omenirea inainte nu se poate tine si nu se poate intari fara ajutorul stiintei. De aceea directi stiintifica pusa la temelia educatiei este cea mai sanatoasa directi Astazi, cand anarhia clocoteste peste tot, cand oamenii construiesc si voiesc sa impuna sisteme personale, constructii imaginare pline de pericol, cand vointa grupurilor sau a indivizilor tine loc de traditii si cand insilitatile cele mai grave bantuie, spiritul stiintific singur poate sal omenirea. Relele actualitatii sunt mai ales rele pornite din actiuni manate de sentiment; s-au rersat furtunos impulsiile si dorintele nestapanite. Stiinta insa, si numai ea, poate pune ordine in mersul lucrurilor, deprinzand pe oameni sa se supuna legilor si sa se dezrobeasca de tirania sentimentelor necontrolate si a violentei. Ea, singura, ne poate crea un nou ideal, in care sa intre frumusetea ordinii universale si echilibrul de puteri puse in concurenta fireasca".
Stiinta transforma nu numai societatile, dar transforma direct si pe om. Adancirea stiintifica a puterilor spirituale si cercetarea proprietatilor alcatuitoare a psihicului uman sporeste omului forta de modelare a propriei fiinte. Omul isi construieste un mediu artificial, fara care nu se mai poate dezvolta si care ii transforma mereu si tot o data el isi reconstruieste, pe o constiinta din ce in ce mai treaza, structura intelectului sau. in prima parte a acestei lucrari ("Principii de educatie si intamant") Gr. T. Popa a aratat elementele care contrazic si impiedica desfasurarea ideala a acestui proces de perfectionare umana. S-a aratat acolo ingrijorarea fata de utilizarea anormala a puterilor conferite omului de catre inventivitatea stiintifica, care puteri in loc de a fi folositoare ajung sa fie distructive.
Acesta ingrijorare este, de altfel, manifestata de mai toti ganditorii actuali si unii ajung sa creada ca stiinta a devenit periculoasa. Berna! pune problema aceasta deschis si citeaza pe unii intelectuali care se intreaba daca n-ar fi de intrerupt pentru un timp activitatea stiintifica."
Marturisesc ca si subsemnatul autor al acestui volum, intrigat de decalajul dintre descoperirile stiintifice si aplicarea lor in practica, mi-a aparut de mult timp in minte ide-ea ca ar fi poate mai bine sa intrerupem temporar cercetarea stiintifica si in acest timp sa aplicam in practica cuceririle stiintei deja verificate. Acest gand a aparut si la altii atunci cand s-a obsert un prea mare decalaj intre descoperirile stiintifice si aplicarea lor in practica, in folos social, in lipsa bugetului care ar fi permis sa se continue cercetarea, dar sa avem posibilitatea aplicarii ei imediat in practica. S-au mai adaugat si recunoasterea unor aspecte ale aplicarii gresite a cuceririlor stiintifice sau a efectelor lor negative.
Desigur, ideal ar fi ca sa nu fie nevoie de nici o intrerupere ci progresele oferite de stiinta sa fie imediat verificate si introduse in practica spre folos social, dar acest lucru nu prea este posibil pe mari arii ale mapamondului, de aceea problema lui ramane inca in discutie, mai ales cand ea se aplica in tehnici distructive (inarmarea) si mai putin in moral si economic. Progresele in bacteriologie pot sadi in minti ratacite ide-ea armei bacteriologice! Genetica actuala poate fi folosita in scopuri malefice.
Ori cum descoperirile stiintifice si tehnice nu trebuie absolutizate si fetisizate. De exemplu in medicina imagistica a constituit un mare succes, la care medicii din secolele anterioare doar visau. Dar, spre exemplu ecografia nu trebuie sa inlocuiasca examenul clinic. Aceste minunate instrumente imagistice inventate nu trebuie sa se interpuna intre medic si bolnav, nu trebuie sa inlocuiasca mana si organele de simt si nici mintea medicului, ci sa fie doar prelungiri ale acestora lasand loc afectivitatii (compasiunii medicului pentru pacientul sau). Sa fim atenti deci la mecanizarea medicini prin tehnica. Mai mult, cu cat medicina devine mai tehnica cu atat sa progreseze si din punct de vedere moral, prin compasiune si iubire fata de cei suferinzi care este un permanent al medicini, in timp ce tehnica si chiar tratamentul sunt schimbatoare, dependente de tehnica din momentul respectiv. Conteaza insa si timentul individului caruia-i acordam puterea cunoscut fiind aforismul: Daca vrei sa cunosti un om da-iputere si obser-l.
Cu toate ca cei mai multi cetateni admira stiinta si o sustin in masura posibilitatilor fiecaruia, aceasta nu inseamna ca nu pot aparea si voci critice. Iata marturisirile profesorului de boli mfeclo-conlagioase din Bucuresti Matei Bals (1907-l989) exprimate la rsta de 82 ani (preluate din "Viata Medicala Romaneasca" nr. 33 din 18 august 2006):
"Generatia mea a trait o epoca unica in istoria omenirii, de care unii oameni nu au fost pe de-a-ntregul constienti. Pe mine m-au impresionat profund cate evenimente, a caror amplitudine, complexitate si iuteala de desfasurare, niciodata, de cand lumea, nu au mai fost intalnite.
Timp de peste 60 de ani, in calitatea de locuitor al acestei lumi si de naturalist amator, am urmarit cu entuziasm, pasiune si admiratie (in masura posibilitatilor mele) progresele uriase ale stiintei si ale tehnicilor in general si ale medicinii in particular. Acum insa, in ultimii ani, mi-am schimbat parerile si nu ma mai pasioneaza aceste progrese! lata de ce:
Nu mai pot urmari, pricepe si, mai ales, folosi si influenta acestor progrese care, dupa parerea mea - si nu sunt singurul - au numeroasa aspecte negative; Dezvoltarea exponentiala, monstruoasa a stiintei, a tehnicilor exploreaza lumea numai din punct de vedere fizico-chimico-matematic, de la infinitul mic la infinitul mare, lepadandu-se mereu de viata omului in ansamblul ei si mai ales de viata spirituala.
Stiinta nu are etica, este total lipsita de morala, neand notiunea de bine si rau. Toate cercetarile stiintei sunt ambigue, echivoce, imbinand de obicei in mod indisociabil efecte bune imediate cu efecte rele concomitente sau care se evidentiaza ulterior. Este cu neputinta sa se faca un bilant intre efectele bune si cele rele asupra speciei umane, acum si in viitor. Gratie cuceririlor stiintei, se poate spune ca niciodata omul nu a fost atat de
sanatos ca acum, dar si totodata niciodata specia umana nu a fost atat de compromisa ca acum. ( submodulul XI, Paradoxurile vietii actuale)
Progresele stiintei si, mai ales, aplicarile ei, sunt uneori contrarii unor legi fundamentale ale biologiei. Ele perturba (de obicei, ireversibil) ecologia la toate nivelele de la micro- la macrosisteme, in lumea fizica, chimica si biologica inconjuratoare.
Progresele stiintei medicale asigura o selectie nefavorabila speciei umane, prin cresterea proportionala, mai ales in tarile "ansate", a deficientelor fizice, mintale si morale.
Progresele stiintei influenteaza, indirect, cresterea rapida a fenomenelor de decadere si degenerescenta fizica si morala a populatiei din tarile puternic industrializate, "ansate" prin supraaglomerari urbane, cresterea agresivitatii, violenta, actiuni antisociale, criminalitate, refuz de a face ce util, lene, toxicomanii, perversiuni sexuale etc. Aceste vicii sunt larg popularizate prin presa,TV si filme adresate adultilor si copiilor, care mai des ii deformeaza decat ii formeaza.
Gratie aplicarii stiintei si tehnicii se permite acum, prin multiple mijloace de informare (presa, proanda, TV) raspandirea de notiuni si pareri expuse unilateral. Aceste pareri sunt luate de marele public drept aderuri, facand inutila gandirea proprie, nevoia de judecata personala, suprimand la multi, din masa media, individualitatea, depersonalizandu-i.
Stiinta nu tine seama, pentru om, de legatura indisolubila dintre materie si suflet. Sufletul este o notiune abstracta, imateriala, mai degraba filosofico-functionala, decat fizico-chimica. El este legat de materia si sistemul nervos central, precum si de viata omului, de materia umana in meolism (adica vie). Sufletul influenteaza comportamentul omului prin intermediul unor mecanisme fizico-chimice, nervos- vegetative. Organul care resimte mai mult influenta sufletului este inima, la nivelul careia omul poate sa aiba senzatia de "strangere de inima" (controlat si radiologie), modificari ale pulsului, precum si diferite reflexe somotorii, uscaciune a gurii, transpiratii etc. Sufletul se manifesta la toate popoarele din toate timpurile, prin nevoia de credinta, adica a admite, lucruri si idei drept aderuri de necontestat, fara a le putea dovedi stiintific experimental (in aceasta categorie intra credintele religioase, existente la mai toate popoarele). Sufletul se manifesta in multe feluri: prin nevoia de a avea liniste, chiar daca nu este obosit trupeste, prin afectiune, mila, nevoia de a crea unelte si de a crea arta, dar si prin unele aspecte negative. Se poate spune ca el se manifesta si prin sperante si optimismul nemotit obiectiv.
10. Stiinta are o curiozitate nesecata, intretine o agitatie si o stare de "stres", o activitate nepotolita ce nu se poate opri si care duce la consumuri mereu crescande de energie mintala, risipa de materiale de tot felul, ducand totodata la
poluarea si destarea mediului inconjurator .(dereglari ecologice!)
11. Stiinta creeaza putere, care ar trebui insotita, mai ales de cei ce o folosesc, de raspunderea pe care ei nu o au
12. In multe tari bogate, se pare ca s-au pierdut instinctele ancestrale de perpetuare a speciei si de supravietuire, inlocuite prin setea nestapanita de castiguri cat mai rapide de bunuri materiale, noul zeu fiind banul!
13. Fiinta umana, cu toate cuceririle stiintei si tocmai din cauza ei, nu este lipsita de multiple posibilitati de autodistrugere fizica si morala.
Iata de ce nu ma mai pasioneaza stiinta si ma las, in mod pasiv, antrenat descurgerea anilor, afirma cu tristete distinsul profesor octogenar.
Dar sa prezint si opinia profesorului Grigore T. Popa, mult mai optimista ( bibliografia)
Cate consideratii redate mai jos justifica necesitatea ca stiinta, totusi, trebuie sa fie o preocupare fundamentala pentru orice societate: "Acest proces de insensibilizare fata de natura stiintei este mai ales pronuntat in tarile care o primesc prin adoptie, si nu prin creatie, toate binefacerile ei. Insensibili/arca stiintifica este insa primejdioasa pentru societatea in care se sileste, pentru ca prin ea se face o falsa apreciere care poate fi uneori simpla desconsideratie, exagerata a rezultatelor stiintei; deci este o comportare usuratica. Prin primirea de-a gata a binefacerilor stiintei nu se face o serioasa participare la creatie si inventie (si acestea sunt stimulurile principale ale progresului uman). Societatea care se afla intr-o astfel de situatie cade in dependenta altor societati si viitorul ei se intuneca. Grigore Popa recunoaste statelor industrializate faptul de a fi dezvoltat stiinta si constata ca viata tuturor societatilor se baza tot mai mult pe stiinta. De aceea considera ca si pentru societatea romaneasca, pentru fiinta noastra ca stat si popor, sa dezvoltam nu numai o stiinta scolara, ci si o stiinta prin investigatie, nu numai o stiinta doctorala de ca tedra. Lipsa atentiei acordate stiintei noi, in prima jumatate a secolului XX, o caracterizeaza astfel: "in atentia publicului nostru sta pe prunul literatura usoara si istoria. Noi inca mai suntem convinsi ca trebuie sa lorificam drepturile pe baza demonstratiei istorice si continuam sa scuzam inapoierea noastra prin circumstantele defavorabile ale trecutului, circumstante in care s-a gasit poporul romanesc. De aceea stiintei i se pastreaza o situatie inferioara, putand fi neglijata adesea pana la periclitarea intereselor nationale."
Cat de actuale sunt aceste consideratii! Academia Romana care in secolul XXI ar trebui sa fie in primul rand o academie de stiinte, pastrand si caracterul ei traditional de Academie de limba si litere, de istorie si unitate nationala, dar in primul rand o academie de stiinte, teoretizeaza astazi prin anumiti exponenti rolul culturii, intelegand prin aceasta mai mult literatura si arta, ca singurele care pot sal fiinta nationala. Iarasi simplificare produsa din porniri subiective si impulsive. Interesele nationale cer, cum a spus Grigore Popa, complexitate si echilibru de factori (deci stiinte umanistice si istorice dar si stiinte fundamentale si tehnice). Noua conducere a Academiei Romane actioneaza in acest sens.
Mai intai trebuie sa "organizam" si sa "ificam" productia noastra stiintifica. Starea pur didactica si, mai mult, haotica de azi nu mai poate dura. Cercetarea stiintifica nu trebuie sa ramana, ca pana acum, o activitate secundara care se realizeaza intamplator si printre interstitiile ocupatiei didactice. Ea trebuie sa devina profesiune speciala si chiar acolo unde ramane legata de obligatii scolare, ea trebuie sa aiba sprijin neconditionat. Pentru cercetarea stiintifica trebuie sa se faca o aderata risipa de ajutoare caci este nevoie in primul rand de crearea unei atmosfere favorabile investigatiei in care apoi sa se poata dezvolta marile personalitati creatoare. Pentru un singur mare creator sunt adeseori trebuitori sute si chiar mii de ostenitori modesti, palmasii, ale caror nume nu se pot desprinde din anonimat, dar care, daca muncesc cinstit si se mentin pe o linie de tendinta generala favorabila stiintei, formeaza tocmai acea ambianta necesara dezvoltarii omului inotor si inventator de idei. De aceea, la inceput trebuie sa cream mai ales mediul stiintific. Importanta stiintei trebuie accentuata mereu in societatea noastra si investigatia stiintifica trebuie pusa pe primul de preocupare. Disproportia de pana acum dintre efortul pentru literatura si istorie si efortul pentru stiinta trebuie sa se rastoarne. Societatile stiintifice trebuie intarite si insufletite din ce in ce mai mult si ele trebuie coordonate printr-o directi data de Academie. Academia ar trebui sa fie instanta suprema a spiritului stiintific din Romania si tot ea ar trebui sa aiba puterea de carmuire a tuturor activitatilor stiintifice, prin elaborarea unui de investigatie si prin vegherea executiei lui.
Cu orice pret, cu orice mijloace, noi trebuie sa ne situam la nivelul celorlalte tari de inalta civilizatie pe terenul stiintei. Numai plecand de la acest nivel vom putea pretinde si noi un loc onorabil intre celelalte natiuni. Este necesara stiintifizarea intregii societati. Opinia profesorului Gr. T. Popa exprimata in prima jumatate a secolului XX si reactita de Academia Romana la inceputul sec XXI este actuala si in zilele noastre. Mai mult, oameni de stiinta ca prof. Dr. Ahmed Zewal, laureat Nobel intr-o recenta conferinta internationala tinuta la Cluj-Napoca, Sept. 2006: Adnced Spectroscopies on Biomedical and Nanostructured Sysytems organizata la facultatea de fizica a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca a indemnat ca Guvernul roman sa investeasca masiv in infrastructura stiintifica, in oameni de loare, fie ei si studenti.
Relativ la migrarea oamenilor de stiinta romani iun occident, acestia ar trebui incurajati sa ramana in tara prin oferirea de locuri de munca potrivite stiintific si economic ori sa aiba posibilitatea sa se specializeze si sa lucreze cu burse un timp limitat in centrele din apus, urmand ca cei mai multi sa se intoarca si sa lucreze in continuare in (ara noastra spre ridicarea stiintei, culturii si economia tarii noastre unde isi au radacinile biologice si culturale. Deci sunt necesare burse pentru tineri de certa perspecti, inclusiv studenti care sa se specializeze si sa lucreze un timp in apus, urmand sa revina apoi in tara spre binele acesteia. Ideea nu este noua. Asa au procedat inainte de al doilea razboi mondial si doar comunismul ne-a rupt de civilizatia apuseana la care am revenit imediat ce s-a putut, pastrandu-se specificul national.inainte de jumatatea sec XX, Grigore Popa afirma imperativul ca societatea sa se bazeze pe stiinta. Pentru el, structura societatii si functionarea ei se bazeaza pe stiinta. Pornind de la relatia dintre om si societate, de la ideea ca societatea perfectioneaza omul si omul perfectioneaza societatea, Grigore Popa considera stiinta ca baza de primenire a omului. Chiar transformarea omului avea la baza stiinta, afirma Grigore Popa. Iar aceasta se face printr-o reorganizare a creierului: reorganizarea creierului cuprinde in sine tot mecanismul progresului. Cei care critica stiinta se refera mai ales la stiinta rau aplicata, nu la stiinta insasi
