Conceptia profesorului Iuliu Hatieganu in aceasta problema (preluata din. -volumul Doua zeci de ani de activitate romaneasca in Clinica Medicala I din Cluj Ed. sectiunea Romaneasca din Cluj - Sibiu 1941 p-5 si in continuare).
Profesia de profesor - de dascal - este intre primele functii de stat, este o inalta profesie cu rol foarte important in viata unui neam. Misiunea de ziditor de neam nu vom putea-o indeplini decat stand in serviciul sacrelor comandamente si avand o calda intelegere fata de tineret, urmarind formarea superioara a acestuia.
O datorie de seama a profesorilor este formarea unei succesiuni de elevi care sa asigure la timp intinerirea corpului profesoral, pregatirea unui corp distins de asistenti, selectionarea lor dupa capacitate, lucrari, atitudine si caracter si evitarea blocarii acestor posturi prin asistenti imbatraniti si inraiti. Numai prin cedarea locului la timp celor bine pregatiti se poate forma o circulatie asiguratoare de viata unirsitara. La momentul potrivit fiecare sa paraseasca de voie catedra, nu sa fie "impins" de la catedra.
Daca profesorii si studentii vor intelege astfel viata unirsitara, atunci se va crea solidaritatea si fraternitatea intre profesor si student, solidaritate bazata pe munca, pe autoritate, respect, iubire si devotament, acea unitate spirituala care este elementul vital al unirsitatii. Deci nu distantare, ci apropiere; distanta dintre banca si catedra sa se micsoreze, profesorul coborand de pe catedra, pentru ca impreuna cu studentul sa petreaca in aerul proaspat al vietii stiintifice si nationale concrete.
Profesori si studenti, inregimentati in prima linie a marsului national prin munca voastra, sa fim purtatorii renasterii prin virtuti si a victoriei prin sacrificiu, deci virtutea fiecaruia pentru virtutea tuturor.
Profesorul sa nu fie facut predicator de pe amvonul templului stiintei ci sa iasa in mijlocul colectivitatilor in contact direct cu elevii sai si realitatea concreta, fiindca numai astfel va cunoaste realitatea si va ni cu solutii sociale pertinente.
Profesorul si studentul sa fie parteneri, cu autoritate si prieteni in trairea marilor valori spirituale individuale, capabili sa transmita aceste energii si maselor poporului. Profesorul devine maestru tocmai prin aceasta putere de cuprindere a intregului, prin posibilitatea de apreciere si puterea de sinteza si capacitatea de a forma specialisti de seama si caractere superioare.
Pentru ca sa stapaneasca insa si detaliile, profesorul trebuie sa fie ajutat de multi colaboratori. Acesti asistenti, initiati in amanunte tehnice, in cunoasterea amanuntita a unor organe, intregesc pe profesor. Avand un camp mai limitat de activitate, observatia lor devine mai clara iar adunarea datelor se face cu mai multa precizie. Din aceasta colaborare rezulta apoi marea opera de sinteza - construirea cat se poate de exact a marelui ansamblu.
Profesorul si colaboratorii sai se intregesc reciproc, munca devine armonica, rezultatele se apropie de realitate, din ele profita si medicii si bolnavii. Profesorul are rol de dirijor de orchestra iar colaboratorii de orchestranti. Nici fara dirijor, nici fara orchestranti nu se poate canta o simfonie.
Profesorul cu asistentii formeaza acel intreg armonic - acea familie - organizata pe baza ierarhiei valorilor intelectuale si morale, care impreuna dau sufletul creator al unei institutii stiintifice ce formeaza oameni de valoare modelati inca din tinerete.
Profesorul ajutat de un stat major, format mai ales din colaboratorii sili si din "ofiteri" combatanti asigura o functiune buna a clinicii. Absenta periodica a profesorului nu mai deranjeaza bunul mers al serviciului, iar cand vine vremea varstei de retragere el poate fi inlocuit, elevii ducand mai departe, ba chiar dezvoltand principiile profesate de el, uneori intrecandu-l, spre marea sa bucurie, daca este cu adevarat un maestru. Profesorul luliu Hatieganu a avut inca de la inceput o echipa de colaboratori, zisa atunci "de soc" care-l sprijinea in tot ce facea din care au pronit urmasii sai, profesorii continuatori.

Numai o conceptie larga de viata creeaza atmosfera prielnica pregatirii pentru marea misiune de dascal.
Profesorul medic trebuie sa aiba o experienta vasta, o pregatire generala cu baza fiziologica - fiziopatologica, cunoscand si problemele de limita. Observatia clinica, diagnosticul si terapia sa ocupe primul loc, iar in centrul preocuparilor sa ramana omul, vazut in mediul de viata si de munca si sa nu subaprecieze experimentul pe animale. O descoperire de laborator sa nu-l indeparteze, ci sa-l apropie de reteaua medico-sanitara, inclusiv de igiena generala si aceea sociala precum si de psihologie (n.a.), conceptie deosebit de moderna - de avangarda - care a permis formarea, consolidarea si dezvoltarea S.M.C. ( si O. Fodor, Biblia, voi.2, p.84)
Nu este o clipa mai fericita pentru noi, profesorii, decat aceea, care o petrecem in mijlocul studentimii si cu ei impreuna in mijlocul societatii.
Pentru a face posibila o educatie integrala formativa a tinerilor trebuie sa dam mana profesori si elevi - ca impreuna sa lucram la pregatirea acelui teren - la crearea acelei atmosfere, care va permite o valorizare a tuturor energiilor intelectuale, morale si fizice, care se gasesc in unirsitate. Viata unirsitara, numai atunci va revarsa cu belsug binefacerile sale asupra natiunii, daca profesorii vor ramane la misiunea lor sfanta, iar studentii vor ramane studenti, se vor ocupa numai cu probleme studentesti, internind in lupta vietii de stat numai atunci cand natiunea le cere ajutorul pe care nu-l poate da, decat o studentime plina de sanatate, de vigoare intelectuala, morala si fizica, deci o studentime in care fiecare este bine format fizic, profesional si moral. Numai o astfel de studentime reprezinta o energie creatoare de la care natiunea intreaga asteapta o regenerare - o renastere a vietii colecti si de buna seama individuale.
O scoala se impune nu numai prin lucrarile stiintifice, ci si prin elevii purtatori ai invataturii si conduitei Maestrului.
Nu este suficienta personalitatea profesorului, ci tot atat de necesara este formarea unui stat major dintr-un manunchi de medici distinsi. Nu exista nici un fel de scoala daca pe langa maestru nu este si un staf ce-l inconjoara, ajuta si-l continua.
Fata de colaboratori am dorit sa fiu un parinte care sa-i sprijine si ajute cu toata puterea sa. in drumul vietii - spre culmi am fost un muncitor jertfelnic, lasand sa se cladeasca alaturi de casa mea inca multe, multe alte case. Aceste case, zidite tot cu munca sunt casele fiilor mei, ale fiilor mei sufletesti afirma cu mandrie profesorul luliu Hatieganu. In jurul sau s-au format una sau doua "echipe de soc" gata oricand sa suplineasca pe profesor.
Valoarea profesorilor sta in valoarea elevilor lor, ne mai spunea el in clipe fericite de confesiune: voi trai atata vreme cat or trai si elevii mei.

Am facut totul pentru a putea raspunde celor trei functii mari pe care trebuie sa le indeplineasca un profesor intr-o clinica, se confesa distinsul dascal:
/. ingrijirea cat se poate de buna a bolnavilor.
2. Cercetari si observatii stiintifico-clinice pentru progresul stiintei.
3. Formarea de medici instruiti si constienti, exemple de exactitate, punctualitate, devotament, dezinteres care pun datoria inaintea intereselor (deci oameni - medici pe deplin formati) gata oricand sa stea nu numai in serviciul bolnavilor dar sa faca totul pentru conservarea si asigurarea sanatatii bolnavilor si sa promoze stiinta si etica.Invatamantul pentru studenti nu-l poate face singur profesorul cum am mai amintit, el trebuie ajutat mai ales de asistenti. Pentru aceasta, asistentul trebuie sa fie la curent cu disciplina, sa aiba calitati didactice, sa fie el insusi un om - medic bine format.
Asistentul, afara de partea generala, sa se specializeze intr-un organ, pentru a cunoaste detalii de literatura si astfel a-l ajuta pe profesor, care poate aa anumite predilectii, el totusi ca un bun dirijor trebuie sa cunoasca ansamblul ca sa poata face sinteza tuturor problemelor pe care le pune viata medicala concreta atat sub aspect practic cat si didactic si stiintific, conceptie ce constituie o mandrie a S.M.C.
Fac promisiunea solemna a va da totul - si eu cerandu-va totul - nu pentru mine, ci pentru Domniile Voastre si institutia care va ocroteste, iar pentru a da totul este necesara munca de Hercule, spirit stiintific de medic sacerdotal, entuziasm tineresc si devotament ostasesc. Numai astfel vom deni medici adevarati, sustinatori ai sanatatii poporului. Iata jaloanele formarii complete a unui intelectual - medic.
Profesorii, la al caror examen va prezentati, va pretind sa fiti doctori in vreo 30 specialitati medicale, va obliga sa stiti totul in amanunt si cand te gandesti ca fiecare daca este doctor intr-una din ele! Deci, nu trebuie sa pretindem polispecialisti ci persoane care au o specialitate si un mod de gandire astfel format incat sa stie ce si unde sa caute cand vor sa stie ceva in plus.
Ca profesor, am avut inaintea mea conceptiunea lui Oswald, ca acela este profesor bun, care se face de prisos pe sine. Sunt fericit azi cand ma vad inconjurat de o serie distinsa de colaboratori si elevi, care in orice moment imi poate lua locul cu aceeasi competenta, si daca am facut o scoala, aceasta o apreciez nu dupa rezultatele examenelor, ci dupa activitatea pe teren medical si social a elevilor.

(I. Hatieganu in Clujul Medical nr. 5,1 mai 1935 p-231).

Ca oameni de stiinta, astazi trebuie sa ne multumim cu rolul de culegatori de material pe care-l vor utiliza marii maestri ai medicinii la zidirea operelor fundamentale. Iata deci confesiunea unui medic de seama - un geniu clinic recunoscut care a format mii de medici nu numai sub aspect profesional, dar si sub acela de oameni de stiinta, cultura si etica. Ceea ce ne-a spus profesorul medic Iuliu Hatieganu este valabil pentru formarea oricarui intelectual de seama care doreste sa-si merite acest calificativ, motiv pentru care am considerat util sa le cuprind in acest volum, mai ales ca inainte cu cateva ini am prezentat conceptia profesorului Matei Bals "suparat" pe unele aspecte ale stiintei rau aplicate care pe el l-au marcat in mod negativ.

Stiinta si religia
Atunci cand vorbim, gandim sau scriem despre rolul stiintei ca baza pentru transformarea omului, gandul fuge la ideea despre rolul religiei in transformarea morala a omului. Iar cand vorbim, scriem sau gandim la raportul dintre stiinta si religie si mai ales la rolul acestora in transformarea benefica - morala - a omului gandul meu ajunge la marele Alexis Carrel in strainatate si la nemangaiatul nostru profesor Nicolae Paulescu descoperitorul insulinei care era un credincios crestin practicant, iar mai recent la colegul prof. dr. Sergiu Duca cu lucrari publicate in Pagini Medicale Barladene, ta. 66-67 p. 19-24, 2004, si la cele redactate de Gh. Neagoe, O. Neagoe, R. Buzulica pe care pentru frumusetea lor le-am preluat aproape in intregime completandu-mi datele despre Alexis Carrel. Afirm in cunostinta de cauza ca cel mai complet si frumos articol despre acest mare om si mare medic a fost scris de colegii barladeni amintiti (Neagoe si Buzulica).
Cateva date bioergogrqfice despre Alexis Carrel (1875-l944), la varsta de 5 ani a ramas orfan de tata. in 1890 a intrat la facultatea de Medicina din Lyon. in 1898 era preparator de anatomie lucrand in laboratorul de disectie al celebrului Jean Leo Testut (1849-l925). in 1901 si-a sustinut teza de doctorat la profesorul Poncet cu tema "Gusile canceroase". Muncea foarte mult, pana seara tarziu, dormea putin si manca foarte putin, deseori masa de pranz rezumandu-se la un pahar cu lapte. El spunea: "postul clarifica ideile ". A condamnat permanent consumul de alcool, fumatul, drogurile si goana dupa distractii. Era o fire meditativa.
S-a casatorit in anul 1913, la varsta de 38 ani. Aa legaturi de prietenie cu oamenii de stiinta din toata America, dar si cu artisti, pictori, sculptori, etc. Dupa afirmatiile lui Carrel " calitatea vietii este mai importanta decat viata insasi".
Tot ce se realizeaza astazi in domeniul chirurgiei cardiovasculare, chirurgiei transtelor, culturilor de tesuturi etc. a fost experimentat mai intai de el. Opera asemenea unui "prestidigitator".In 1902 obtine primele succese in sutura vaselor sangvine, iar in 1909 face prima anastomoza vasculara reusita la o fetita nou-nascuta. In 1904 pleaca din Franta si se sileste in SUA unde il cunoaste pe celebrul neurochirurg Hary Cushing cu care ramane prieten si colaborator toata viata. Din anul 1906 este adus colaborator la celebrul Institut Rockefeller de catre savantul S. Flexner dupa ce acesta citise in "Science" despre transtul renal reusit, efectuat la gatul unui caine de catre Alexis Carrel. A pus la punct tehnica suturilor vasculare si tehnica transtelor de organe la animalele de experienta: a efectuat la pisica transt de tiroida, ovare, testicul, intestine impreuna cu mezenterul, cord si plamani, ambii rinichi impreuna cu aorta si cava etc.
Din anul 1910, la Institutul Rockefeller, reuseste pentru prima oara in lume, sa realizeze si sa tina in viata culturile de tesuturi, astfel culturile din inima embrionului de gaina facute de el in 1912 mai erau in viata dupa 40 de ani.
A fost precursorul convins al grefelor propunand inca din 1940 crearea in spitale a unor stocuri de tesuturi si grefoane conservate (un fel de banca de tesuturi!)
Mai tarziu a conceput si a realizat prima inima artificiala care a functionat eficient pe animalele de experienta pe modelul ei creandu-se multe altele in diferite alte centre medicale intre care si la Cluj.In anul 1912, la varsta de 37 de ani i s-a decernat premiul Nobel pentru medicina, care a fost primul premiu Nobel luat in America.
Pentru ca nu a renuntat la cetatenia franceza, la 1 August 1914 a primit ordin de mobilizare, lntorcandu-se in Franta a lucrat intr-un spital de campanie infiintat si finantat de Rockefeller in castelul Rond Royal in apropiere de Campigne.In anii 1914-l916 cat a lucrat in spitalul de campanie din Franta, din primul razboi mondial, Carrel a fost uimit de naivitatea si rautatea celor care il atacau, printre care unii profesori celebrii ca: Delbet, Quenu, Hartman, Bazy, Chaput, Bro-ca, Routier, Cuneo. In legatura cu acest fenomen de invidie la adresa sa scrie: "Cei mai multi dintre chirurgii francezi nici nu vor sa auda de ce facem noi. Ei prefera ca ranitii sa sufere, sa moara, sa ramana infirmi, decat sa admita ceva ce nu a fost facut de ei. Aceasta dodeste ca stiinta nu trebuie sa oficializeze sub forma de academie deoarece oamenii de stiinta au adoptat metoda celor din religie: imobilizand stiinta in volume rigide i-au oprit progresul". Alexis Carrel i-a criticat pe chirurgii nepregatiti: "S-a crezut ca titlul de chirurg al spitalelor si de profesor mareste cunostintele, insa unii au rezultate rusinoase. Recrutarea profesorilor se face mai mult dupa abilitatea lor oratorica si talentul lor diplomatic, decat dupa adevarata lor valoare. Corpul medical sufera in cel mai mare grad de boala intelectuala de care este atinsa majoritatea francezilor. Educatia pur rbala pe care au primit-o ii face sa ia vorbele drept fapte. Foarte putini sunt capabili sa faca un lucru exact, cum a fost descris, deoarece ei simt nevoia de a-I modifica. Din acest motiv in loc sa progreseze, dau inapoi. Este rezultatul vanitatii, intr-adevar, monumentala in aceasta lume." Iar despre personalul medical administrativ scria: "Oamenii care toata viata lor nu s-au gandit decat la mici interese personale imediate, care nu au avut niciodata inaintea ochilor un scop pe care sa-l atinga, care sunt invatati sa minta ori de cate ori le este folositor, ei sunt incapabili de a-si modifica felul de a gandi si de a actiona, chiar daca doresc. Am impresia ca de 18 luni traiesc o comedie de Moliere."Aceste impresii au fost scrise la sfarsitul anului 1916. Cat de actuala este afirmatia si in zilele noastre la noi si aiurea!,.. Sa reflectam la aceste observatii.

Acesta l-a determinat sa se intoarca in America, la Institutul Rockefeller, unde, pe terenul institutului, impreuna cu Charles Buttler a construit un spital avand toate instalatiile si laboratoarele moderne pentru vremea aceea. Laboratoarele lui erau permanent vizitate de numerosi savanti, majoritatea medici. Americanii, desi il considerau strain, deoarece nu a renuntat niciodata la cetatenia franceza, il priau cu multa admiratie si respect acordandu-i credite banesti nelimitate, astfel ca dispunea, numai pentru experientele sale, de sute de caini, iepuri, pisici, si 45000 soareci.
Marile succese ale chirurgiei pe cord si pe aorta se datoreaza folosirii pompei cardiace care poate inlocui inima si plamanul bolnavului timp in care se poate opera fara sa ne temem de leziuni anoxice cerebrale, multi chirurgi insa au uitat sau nu au aflat ca aceasta minunata pompa cardiaca, aflata azi in mii de clinici chirurgicale -folosita nu numai de chirurgi cardio-vasculari, dar si de clinicile de traumatologie si cardiologie pentru bolnavii cu infarct - isi are originea in lucrarile lui Alexis Carrel, care inca din 1936, grafie acestei pompe, a reusit sa tina in viata glanda tiroida, care secreta tiroxina, pancreasul care secreta insulina si rinichi care produceau urina in mod normal si depureaza organismul de substante toxice.
Toata viata si-a atras multe antipatii prin invidia pe care o trezeau rezultatele muncii sale si datorita faptului ca scrie frecnt fara menajamente despre "savantii care fac pseudostiinta", fapt care nu trebuie sa surprinda, cunoscand fiecare cum sunt oamenii si afirmand ca si Mihai Eminescu: si ma tem ca nu se vor schimba!
Stiinta cere omului un efort continuu fiindca pe masura ce unele laturi ale fenomenelor se lamuresc, apar altele mai complexe si mai numeroase, de aceea oamenii de stiinta trebuie sa studieze si sa obser toata viata, fiindca asa cum spunea Nicolae lorga, un adevar cunoscut atrage dupa sine unele necunoscute ce trebuie lamurite prin stiinta.In al doilea razboi mondial s-a reintors in Franta cu ajutoare din America pentru poporul francez. De fapt s-a intors pentru a se ingropa in pamantul din care se nascuse in 1944.
N-a facut parte din nici un partid politic, a practicat politica omului bun si moral.
N-a suferit de nici o boala pana la 71 de ani, cand in data de 5 noiembrie in 1944 a murit de inima. A fost ingropat in insula Saint Gildas din Franta, ca cetatean francez, fiindca n-a renuntat niciodata la cetatenia franceza.
Alexis Carrel n-a fost numai intemeietor al chirurgiei transtelor, chirurgiei vasculare, culturii in vitro a tesuturilor, pompei cardiace, sterilizarii plagilor etc, ci a fost, in acelasi timp, un mare ganditor, psiholog si parapsiholog si oare cate n-a mai fost!
Celebra "Rugaciune" scrisa si publicata la Paris in 1944, nici pana in prezent nu a fost egalata de nici o alta rugaciune ca profunzime de gandire si piosenie, capabila sa-l rupa pe cititor de lumea reala inconjuratoare si sa-l apropie de Creatorul sau necunoscut, fiindca de fapt o punte de legatura intre om si Dumnezeu. Aceasta rugaciune a generat numeroase eseuri si va mai genera inca.

O alta sectiune celebra a sa, intitulata "Omul -fiinta necunoscuta", in original L 'homme, c 'est inconnu, publicata in 1936 si tradusa in 18 limbi pune si azi pe ganduri pe cei ce o citesc, inclusiv pe parapsihologi. sectiunea a fost publicata si in Romania in anii 1935,1955 si 1970 citita in tinerete cu mult interes de catre multi dintre noi si folosita de mine si in aceasta lucrare. Mi-amintesc ca inainte de 1950 sectiunea circula de la un tanar la altul si o comentam cu interes si pasiune, apoi a intrat intr-o oarecare uitare in perioada comunismului pana dupa revolutie cand interesul pentru ea s-a reactivat
Pentru Alexis Carrel legile naturii sunt 3: Conservarea vietii, perpetuarea speciei si ascensiunea inteligentei si moralei. El spunea in acest sens: jSimful moral nu este mai putin indispensabil ca simtul vazului si auzuluF. In speta umana dezvoltarea inteligentei si moralei este legea suprema. Cand fiecare prefera viata sa proprie in locul celei a natiunii, cum a fost in sec. al IV-lea la Roma, natiunea se prabuseste. Abilii si viclenii duc natiunea la faliment. Tot in domeniul social Carrel ne invata: "Invidia si orgoliul dezbina oamenii, de la cei mai mici pana la cei mai mari. Gelozia face ca in fruntea institutiilor sa fie pusi oameni mediocrii si eliminati cei capabili. Gelozia a cauzat dezastre mai mari decat pesta bubonica. Nu este vorba de gelozie in dragoste ci de sentimentul de ura in contra aproapelui care este mai bun, mai tolerant si pe care vrei sa-l distrugi prin toate mijloacele josnice: viclenie, calomnie, minciuna, etc. Iar lupta contra egoismului se cere o metoda mai savanta decat lupta contra tifosului si holerei. Pentru a-si controla egoismul, fiecare individ sarac sau bogat, tanar sau batran, savant sau ignorant, ar trebui sa-si controleze in fiecare zi, binele si raul pe care l-a facut in ziua respectiva. "in societate, oamenii trebuie pusi la locul lor, iar cimentul care sa-uneasca trebuie sa fie dragostea. Interesant ca omenirea a refuzat sa inteleaga ca a vo binele celorlalti este indispensabil succesului colectiv. A iubi pe altii mai are un aspect: Fiecare dintre noi denim in felul acesta vrednici de a fi iubiti de ceilalti din jurul nostru. Iubirea, respectarea adevarului, curajul, eroismul si spiritul de sacrificiu ar trebui sa ne caracterizeze pe toti. Nimic maret nu se poate obtine Jara sacrificiu, iar sacrificiu nu inseamna numai vointa ferma ci si suferinta.'''' Aminteste-ti cititorule de "Mesterul Manole" si sacrificiul sau ca sa poata construi manastirea.
sectiunea "Reflexions sur le conduite de la vie" este testamentul celui mai mare biolog al omenirii. A fost membru a 38 de academii, care a scris peste 300 de lucrari stiintifice de o valoare imensa, decorat de nenumarate ori in timp de pace si in timp de razboi, posedand si pe aceea de "Cavaler al Legiunii de Onoare".
Pentru Alexis Carrel "Pacatul este de a nu asculta de legile naturii, mai mult de a le combate. Viciul este de a pacatui continuu, iar virtutea este un act de vointa, o deprindere care da frumusete vietii si personalitatii umane". "Dragostea de frumos nu se invata. Frumusetea este peste tot, trebuie sa o percepem" ca si pe Dumnezeu!
Dupa Al. Carrel "Caracteristicile majoritatii oamenilor moderni sunt: a) activitate indreptata spre realizari practice; b) lipsa de cultura; c) siretenie; d) slabiciune mintala; e) sterilitate voluntara, unul din semnele care au precedat decadenta civilizatiei trecute". Lumea este azi plina de paradoxuri asupra carora am insistat in aceasta sectiune.

"Marele proces castigat de stiintele lucrurilor neinsufletite fata de stiintele lucrurilor vii este unul din enimentele cele mai tragice din istoria omenirii. Omul modern este victima ramanerii in urma a stiintelor vietii fata de stiintele materiei. Astazi bugetele pentru inarmare sunt de sute de ori mai mari decat acelea destinate sanatatii omului".
"Sanatatea inteligentei si a sentimentelor afecti, disciplina morala si dezvoltarea spirituala, sunt tot atat de necesare ca si sanatatea organica si prenirea bolilor Marii savanti sunt intotdeauna insufletiti de o mare cinste intelectuala. Ei urmaresc realitatea oriunde i-ar conduce si nu cauta sa o inlocuiasca cu propriile lor dorinte La gangsteri si la financiari sunt dezvoltate toate activitatile constiintei, in afara de simtul moral. in grupurile sociale in care s-a dezvoltat simultan inteligenta si simtul moral, bolile de nutritie si de nervi, criminalitatea si nebunia sunt rare, iar indivizii mai fericiti. Asa cum corpul nostru este influentat de mediul fizic, psihicul nostru este influentat de mediul social. De aceea trebuie sa ne ferim de spectacole urate, de oameni lipsiti de simt moral. Nimeni nu scapa de mediul social in care traieste. Exista totusi un remediu, sa te retragi in tine insuti, pentru ca nici un adapost nu este mai linistit si mai putin tulburat pentru om decat acela pe care il gaseste in sufletul sau". Fericirea, ca si nefericirea o gasesti in sufletul tau prin armonizarea dorintelor si aspiratiilor cu posibilitatile concrete ce le poti obtine de la viata.
"Morala placerii este in contradictie cu legile vietii. Cand stapanindu-te ajungi la o bucurie interioara esti pe calea buna a triumfului. Cand omul intelege ca scopul vietii nu este numai profitul material, ci viata insasi, inceteaza de a se fixa numai asupra lumii materiale. Dintre toate obiceiurile rele, cele care dauneaza cel mai mult moralei sunt: minciuna, intriga, calomnia, tradarea. Societatea trebuie sa-si protejeze membrii contra: calomniatorilor, corupatorilor, alcoolicilor, dezechilibratilor mintali, hotilor, asa cum se apara contra bolilor contagioase."
Al. Carrel afirma ca noi, oamenii, am mai multe cunostinte despre lumea fizica decat despre cea psihica si ca distractiile se opun vietii ("L'amusement est oppose de la vie"), Alexis Carrel se ridica impotriva modului de viata indreptata numai spre castiguri materiale si neglijarea vietii spirituale. "Viata noastra este indreptata spre profit, satisfacerea dorintelor si distractii. De asemenea, spre avantajul financiar si mai ales spre satisfacerea vanitatii: grade, titluri, decoratii, pozitii sociale, conspiratii impotriva unui dusman periculos. Sunt savanti care nu cauta progresul stiintei, ci un fotoliu de Academie. Sunt medici care, in cursurile lor si chiar in ingrijirea bolnavilor, au dat dovada de o surprinzatoare decadere morala. Sub masca devotamentului, stiintei, caritatii si inocentei, se disimuleaza, adeseori, fata cruda a interesului, pasiunea de castig, banul, satisfacerea dorintelor - dar aceste dorinte sunt josnice."
Referitor la Alexis Carrel, marele Soupoult scrie: "A incercat sa ridice morala impotriva unui torent de amoralitate", "Dupa consideratii ficti a fost urmarit pentru virtutile lui". " se aseamana cu Socrate, silit de atenieni sa bea otrava".

Referindu-se la intuitie, Alexis Carrel scrie: " in afara inteligentei si a simtului moral in mintea omului mai exista ceva - intuitia. Ea este o energie mintala care ne vine de la stramosii nostri: si se amplifica prin munca si experienta se gaseste la putine persoane si acelea sunt deosebite. Oamenii de geniu au nu numai inteligenta dar si intuitie, ei vad lucruri pe care simturile celorlalti nu le sesizeaza. Politica medicala nu se poate baza numai pe cunostintele stiintifice ci si pe intuitie daca se doreste sa progreseze rapid. Reamintesc de intuitia bine cunoscuta a profesorului luliu Hatieganu. Renind la Alexis Carrel amintesc ca a studiat si a demonstrat stiintific energia gandurilor si realitatea telepatiei, telechineziei si a altor fenomene considerate oculte, greu de inteles si de acceptat pentru vremea sa, fapt care i-a adus necazuri tocmai din partea lumii stiintifice medicale. in 1921 Carrel a scris: "Eu cred in telepatie, tot atat ca in telefon si telegrafia fara fir". Cu mult mai tarziu telepatia a fost demonstrata stiintific.
Dupa ce s-a dus si s-a convins personal la Lourdes de vindecarea unor boli incurabile (cancer, lupus eritematos, boli psihice, tuberculoza, etc.) numai prin rugaciune, Alexis Carrel a scris si a publicat "Rugaciunea" in care mentioneaza cu convingere: "Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de hrana si de
oxigen "..in om exista o energie asemanatoare cu cea ascunsa in atom. Ea nu se
declanseaza decat prin rugaciune ca dintr-un centru de radiatie activa." Natura si medicamentele sunt remedii pentru bolnavi, dar mult mai slabe pe langa cele ale rugaciunii. Fortele divine sunt mult mai mari, deoarece acolo unde nici medicul nu reuseste, credinta si rugaciunea reusesc. Prin rugaciune omul scoate in evidenta o energie calitativ noua, superioara, care intretine viata sau care face sa renasca viata celui bolnav. Simturile perrtite de placeri gastronomice si sexuale trec la o noua viata interioara prin rugaciune. "in sectiunea Rugaciunea, Alexis Carrel, prin intuitia si puterea sa de gandire, ne-a pus la dispozitie prima incercare de explicatie stiintifica, medicala a spiritoterapiei si psihoterapiei ca metode complementare de tratament, care se pot asocia oricand, oricui si oricaror altor, metode terapeutice medicale. S-a spus: ce nu poate face omul, poate Dumnezeu.
Traducerea si comentarea eseului Rugaciunea s-a facut si la noi la Cluj de prof. Radu Roscanu ( bibliografia).
Redkin si Hikei, contemporani cu Alexis Carrel, studiind electrofiziologia au ajuns la concluzia ca forta rugaciunii consta in declansarea unor biocurenti electrici. Ei au dat urmatoarea explicatie: "Biocurentii corpului omenesc sunt inferiori ca potential curentului electric produs de dinam, dar calitativ ei sunt superiori deoarece ei intretin viata si o cauzeaza. Electricitatea poate distruge viata omului, a corpului omenesc, dar n-o pot crea sau inviora, pe cand biocurentii creierului au valoare pozitiva, ca si biocurentii inimii, muschilor, etc. Stimati cititori, amintiti-va de actualele proteze cu biocurenti anticipate de Alexis Carrel. Nu este departe ziua in care biocurentii vor actiona proteze prin apasarea pe un gand sau altul. Stimati cititori amintiti-va de actualele proteze cu biocureti, anticipate de Alexis Carrel prin genialitatea si intuitia sa. Elec-trofiziologii spuneau ca sportul cel mai bun pentru organism este cel al credintei, al rugaciunii, deoarece prin aceasta bioelectricitate nu se concentreaza numai intr-o portiune a scoartei cerebrale, ci difuzeaza in tot organismul. "Alexis Carrel ii completeaza: boala este o manifestare bioelectrica. Uneori agentul microbian lipseste, dar corpul uman are aceleasi tulburari functionale ca in cazul prezentei microbilor. Simtul rugaciunii odata ajuns la neuron se proa prin circuite neuronale in zona corticosupra-renala si de acolo se comunica intregului ansamblu fiziologic. Cu ajutorul rugaciunii, atomii omului, fiziologia lui intra in substratul divin al vietif care-i confera calitati terapeutice, deci vindecarea este de origine divina si actioneaza in concordanta cu legile biologice umane.
Alexis Carrel intelege prin rugaciune nu o simpla recitare mecanica de formule, ci o inaltare mistica in care constiinta se absoarbe in contemplarea principiului imanent si transcendent al luminii. Aceasta stare psihologica nu este intelectuala si nu poate fi intelept de filozofi si de oameni de stiinta carora le este inaccesibila. Rugaciunea adevarata cere o conditie prealabila: lepadarea de sine insusi, adica o forma inalta a ascezei. De aceea, oamenii simpli, modesti, saraci sunt mai capabili de astfel de rugaciune adevarata decat bogatii si intelectualii. "Rugaciunea solicita pace in sufletul omului ce se roaga. Rugaciunea reprezinta dupa Alexis Carrel efortul omului de a intra in comuniune cu fiinta suprema care este Dumnezeu caruia-i cerem ajutor. Efectele psiho-fiziologice ale rugaciunii sunt dodite si se exprima prin ameliorari sau vindecari, zise miraculoase, a unor boli considerate nevindecabile prin mijloace clasice. Pentru a aa efect, rugaciunea trebuie sa fie profunda si sincera si sa fie repetata cat mai des pentru a te tine cat mai mult in comuniune cu Dumnezeu.

Dupa studiile facute la Lourdes pe bolnavii vindecati, Carrel concluzioneaza: "Efectul se produce aproape intotdeauna in acelasi chip, la inceput o mare durere, dupa aceea sentimentul de a fi vindecat, apoi in scurt timp simptomele bolii dispar, iar leziunile anatomice se repara. Bolnavii care se roaga profund suporta mai bine interntiile chirurgicale si durerile, in schimb la ceilalti la care rugaciunea este vaicareala, vanitate invinsa, ambitii daramate, rezultatele sunt negati. Rugaciunea profunda se a cu secretia unei glande endocrine, realizand progresiv o transformare mintala si organica a fiintei noastre, aprinzand in constiinta noastra o lumina la care ne dem pe noi insine asa cum suntem in realitate. Adeseori, nu este nevoie ca insusi bolnavul sa se roage pentru ca vindecarea sa se produca. La Lourdes s-au vindecat chiar si necredinciosi, cu conditia ca langa ei sa se roage intens alte persoane. Rugaciunea facuta de o alta persoana pentru bolnav este mai tamaduitoare, mai eficienta decat rugaciunea facuta de bolnav pentru el, iar efectul depinde de calitatea si intensitatea rugaciunii. De aici, practica unor culte religioase crestine de a se ruga in grup pentru renirea la sanatate a unui membru bolnav din comunitatea respectiva.
Pentru Alexis Carrel studierea stiintifica a efectelor rugaciunii asupra organismului uman a fost mai dificila decat studierea telepatiei si clarviziunii. Savantul a inceput acest studiu, al rugaciunii in anul 1902, intr-o vreme cand documentele stiintifice erau rare, cand era greu pentru un medic ateu, tanar (29 ani) si periculos pentru cariera lui viitoare sa se ocupe de un asemenea subiect. In anii ce au urmat, rezultatele publicate privind efectele benefice ale rugaciunii i-au adus savantului necazuri atat din partea clerului nemultumit ca nu a scris cu destul respect despre minunile de la Lourdes, cat si din partea lumii medicale pentru ca a studiat si a publicat asa ceva care parea nemedical. Aceste conflicte l-au obligat pe Alexis Carrel ca dupa 2 ani, in anul 1904 sa plece din Franta in America unde a avut libertatea deplina sa se ocupe atat de chirurgie, biologie, psihologie, cat si de parapsihologic, sociologie, religie etc.
Pentru Alexis Carrel, plecarea la Lourdes si dupa aceea in America au fost doua intamplari misterioase care l-au transformat radical si i-au schimbat definitiv viata si cariera, in folosul omenirii, asemanandu-se intru catva cu intamplarea conrtirii misterioase a apostolului Pal pe drumul Damascului.In anul 1902 Carrel a primit invitatia sa insoteasca in calitate de medic un grup de bolnavi care plecau din Lyon in pelerinaj la Lourdes in speranta de a se vindeca de bolile lor incurabile. La insistenta unui coleg, Carrel, desi ateu, in acea perioada a acceptat. Cu acest prilej, s-a conrtit dupa ce a constatat personal la Lourdes, vindecarea prin rugaciune a unui bolnav de cancer, care aa obrazul perforat de boala. Din acel moment savantul a denit un alt om cu un alt destin.
Lourdes este un orasel in sud-stul Frantei, la poalele de nord al muntilor Pirinei. Aici la 11 februarie 1858, o tetita de 14 ani, Bemadette Suobirons, a avut, langa grota Massabielle, relatia aparitiei Sfintei Fecioare Maria, aparitie care s-a repetat de 18 ori. Credinciosii sunt atrasi de vindecarile miraculoase care de atunci au avut loc in aceasta localitate. Din acest motiv a denit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din lume cu peste 5 milioane de pelerini anual. Din anul 1962, Lourdes a fost recunoscut de papalitate ca loc sacru de pelerinaj, iar cazurile cele mai importante de vindecari miraculoase sunt inregistrate si pastrate in "Arhile Biroului Medical" de unde pot fi studiate de catre toti medicii din lume interesati sa cunoasca acest fenomen. Printre acestia s-a numarat si s-a remarcat si marele medic la omenirii, Alexis Carrel.
Savantul chirurg de pe doua continente (Europa si America), Alexis Carrel, va ramane un gigant din toate punctele de dere al existentei sale, dar mai ales al pregatirii profesional-stiintifice si al moralitatii medicale, sociale si crestine, putand fi un exemplu inegalabil pentru toti medicii si pentru toti cei zbuciumati, rataciti de realitate.