in dialogul Gorgias al lui Platon, printre principalele bunuri pe care si le poate dori un om se aminteste si tineretea. Privita intr-un sens obisnuit, biologic, teza sugereaza cel putin nostalgia "varstei de aur" daca nu chiar unele reflexii patrunse de pesimism. Filosoful a privit lucrurile dintr-un unghi mai adanc.
Tineretea a dobandit o semnificatie mult cu mai larga decat pe cea a anilor putini la numar si a lipsei de experienta. Ea a denit un simbol cu functie social-psihologica deosebit de importanta, de care omenirea are nevoie, si pe care, constienta il cultiva. Tineretea exprima ardoarea si forta trairilor, nevoia neintrerupta de activitate, dorinta entuziasta de perfectionare, necesitatea acuta de manifestare si de realizare. Gasim aci un concentrat al calitatilor supreme care devine tumultos la varsta tanara dar nu se stinge in mod necesar o data cu aceasta, care in caz de tinerete se prelungeste.
E adevarat, numarul anilor sporeste experienta, imbogateste cunostintele si intareste capacitatea de rezolvare a marilor probleme, puterea de sinteza si de generalizare. Se ajunge treptat la punctul cel mai ridicat al creativitatii, dar, concomitent sunt intampinate si unele pericole care se pot resfrange asupra personalitatii. Obisnuinta este un inamic care poate transforma siguranta gestului si a gandirii intr-o distrugatoare rutina si facilitate. Prudenta castigata o data cu imbogatirea cunostintelor, poate lua proportiile scepticismului. Dezamagirile de moment pot genera o deprimanta blazare. indragostirea exagerata de propriile idei ameninta cu dogmatismul. incepe in acest fel, pe nesimtite, uzura morala si imbatranirea sufletului. Atunci cand rasul, expresie spontana a bucuriei traite, devine grimasa, joc de suprafata a muschilor si apar riduri, s-a pierdut tineretea. Atunci cand intre noi si tinerii care, atenti, ne inconjoara simtim o interpusa fisura, cand am pierdut capacitatea de a intra in rezonanta cu ei, am incetat cu siguranta de a mai fi tineri. (O. Fodor- bibliogr., voi. III, p.130.)
Tineretea nu are varsta. Ea nu este legata statistic de o anume cifra, nu contrazice nici una din etapele pe care omul de stiinta si de cultura le strabate. Disocierile dintre ul biologic si cel spiritual explica de ce putem dea tineri prematur imbatraniti, manifestand oboseala si indiferenta fata de viata din jur si tot astfel varstnici care pastreaza nealterate candoarea si entuziasmul. Trebuie sa luptam pentru a mentine tineretea trairilor si ne sta in putere sa o facem deoarece, in mare masura, omul devine in cursul dezvoltarii sale tocmai ceea ce isi propune singur sa devina. Sa formam in asa fel tineretul incat prin el sa traim noi insine o a doua viata, o viata pe care intelepciunea dobandita o face mai buna decat pe cea a tineretii noastre. Sa-i ajutam sa traiasca asa cum am fi dorit-o noi la varsta lor. Sa instim in tineri tot ce intrezarim necesar pentru fericirea viitoare a omului. Sa-i invatam sa devina tineri. (O. Fodor, voi. III, p.130)
Lipsa de experienta a tinerilor constituie conditii care favorizeaza unele devieri ce explica de ce nu, de rareori, apare tineretul in centrul unor miscari de agitatie confuza, lipsita de un orizont si de scop definit, debordare de neinteles a energiei lor clocotitoare. indrumarea priceputa este in masura sa integreze nevoia de actiune a tineretului in ansamblul eforturilor pe care intreaga umanitate le desfasoara in dinamica ei istorica. Daca ne lipseste insa puntea spirituala, daca ne lipseste tineretea spirituala nu reusim sa-i influentam in bine.Energiile tineretii trebuie bine indrumate de maestri si bine folosite de tineri.
Tineretea, adica ceea ce este inaintea maturizarii, se aseamana in multe privinte cu viata scurta si cu zborul fluturelui, ceea ce nu ii scade cu nimic din adevarata ei valoare, adica farmecul si promisiunea. Creatia insa isi trage seva din radacini, care se in cu truda. Este necesara nu numai trecerea timpului ci mai cu seama experienta.

Tineretea in cercetareIn ultimii zeci de ani s-a pledat cu multa staruinta pentru interntia activa a tineretului in toate principalele activitati ale societatii si s-a inchegat deja convingerea unanima asupra acestei necesitati. Una din perspectile cele mai fascinante este, desigur, capacitatea creatoare a varstei tinere. Ne dam bine seama ca in campul stiintei, valoarea unui cercetator sporeste pe masura ce perioada activa, productiva, este de mai mare durata. Acestui considerent i se adauga un alt beneficiu, mai bogat in semnificatii. Tineretea va aduce cu sine in atmosfera de lucru o anume nota personala, va imprima o culoare, un plus de temperatura si de entuziasm. Elanul nativ al incepatorului de drum - scutit de oboseala si obisnuinta

nefiind influentat de obstacole sau esecuri - va intari vigoarea pe care o solicita procesul de cercetare stiintifica. indrazneala - cu riscurile ei dar si cu incontesile reusite - confera cercetarii un grad de impetuozitate. Receptivitatea fata de actual va genera, intotdeauna orientarea activitatii catre probleme majore si va favoriza selectarea solutiilor optime ale acestora. (O. Fodor, Biblia, voi. 1, p.42.)
Numeroase exemple, aureolate de uri stralucitoare ca de exemplu, cea a lui Blaise Pascal, genialul adolescent, descoperitor si inntator, demonstreaza ca tineretul este capabil de creatie stiintifica. In prezent exista conditii pentru ca aceasta capacitate sa fie dirijata si introdusa intr-o activitate organizata. in acest inteles, cercetarea stiintifica studenteasca a denit o noua si necesara dimensiune a unirsitatii de astazi.
Intensificarea extraordinara a eforturilor care urmaresc extinderea cunostintelor s-a rasfrant in mod necesar si asupra procesului de formare a specialistilor de calitate inalta. Studentul epocii noastre patrunde, concomitent cu asimilarea naturala - spontana a adevarurilor dobandite de generatiile anterioare si in domeniul framantat al instigatiei stiintifice de actualitate. Biblioteca ii sta tot mai deschisa spre atelierul creatiei stiintifice, unde sprijinit de cei cu experienta corespunzatoare invata mestesugul cercetarii, si nu rareori, el insusi gaseste nepretuitul filon din care va fi extrasa descoperirea. Manualele, tratatele, chiar si cursul aceluiasi ciclu de studii devin insuficiente, uneori depasite, incat documentarea continua - ca prim pas, etapa a cercetarii - intra in sfera de cercetari - intra in sfera de preocupari principale a studentului.
Studentul de azi - parasind boema intelectuala, va pastra totodata intregul patos care respira atmosfera romantismului de buna calitate, inerent tineretii sufletesti. Caracteristica prin care s-ar putea defini mai fidel profilul studentului din prezent este luciditatea, ceea ce presupune integrarea in realitatile practice ale profesiunii sale si impune cu adevarat, o instruire temeinica in specialitate. Acest proces nu poate fi desprins, desigur, nici de obiectivul orientarii temeinice in orizonturile culturii omenesti. Studentul trebuie sa dobandeasca puterea de intelegere a marilor probleme ale societatii si ale persoanei, precum si capacitatea de a reactiona sensibil fata de ele. Scolar si om de cultura, tanarul devine in acelasi timp un factor care rifica de pe o pozitie critica tezele enuntate de altii si care continua explorarea, formuland el insusi, cu timpul, noi adevaruri, nu numai in cercetarea stiintifica propriu-zisa, ci si in relatiile instructor-student. Asemenea insusiri se castiga treptat,prin ucenicie de durata

Nevoia de viata morala

Tinerii doresc sa duca o viata morala, dorinta impartasita si de multi varstnici. Se stie ca chiar si talharii ar dori ca urmasii lor sa duca o viata petrecuta in cinste. Dar aceasta idee ramane numai ca o dorinta fiindca prin exemplul cel dau zilnic in fata copiilor lor ii indruma spre viata imorala. Totusi dorinta catre mai bine si moral face parte din gandul peren al celor mai multi dintre tineri. Crestinismul a dus o lupta continua pentru moralizarea oamenilor inca de la intemeierea sa.
Iata una din rugaciunile tinerilor crestini din zilele noastre:
(Rugaciunea sfantului FRANCISC)

"Doamne, fa din mine un instrument al pacii Tale,

Unde este ura, eu sa duc iubire.

Unde este ofensa, eu sa duc iertare.

Unde este dezbinare, eu sa duc unire.

Unde este greseala, eu sa duc adevar.

Unde este indoiala, eu sa duc credinta. Unde este disperare, eu sa duc speranta. Unde este intuneric, eu sa duc lumina Ta. Unde este tristete, eu sa duc bucurie.
Fa, Stapane, sa caut nu atat sa fiu iubit, cat sa iubesc; pentru ca daruind, primim; uitandu-ne pe noi, ne gasim iertand, suntem iertati; murind, inviem in viata." Repetati aceasta rugaciune si reflectati asupra ei.

Tinerete si automodelare

Am spus ca autocunoasterea este absolut necesara fiecarui tanar. Ea trebuie insa urmata de automodelare, de autoformare.
Autozidirea constienta sau altfel formulat, automodelarea, acopera in continut notiunea cunoscuta de mai bine de doua secole de Selbstbildung, mai pe scurt Bildung, atat de scumpa lui Goethe care a crezut nestramutat in personalitate ca suprem bun dat omului de providenta. Initial, cu o circulatie mai restransa, limitata la domeniul specific al literaturii si filosofiei morale, aceasta conceptie activa despre sine dodeste astazi o mare difuziune si o semnificatie care se confunda cu insasi viata morala si cu activitatea de cultura a oamenilor si a societatii. Ideea de autoperfectionare decurge firesc din conceptia autonomiei morale a persoanei umane care sta la baza gandirii moderne emancipata de sub orice tutela care ii transcede. Criteriile binelui, raului, frumosului si dreptatii nu se afla deasupra noastra ci in noi insine, iar noua ne revine astfel, integral, responsabilitatea alegerii. Optiunile merg mana in mana cu initierea noastra, mai precis a tinerilor, pentru cultura, ceea ce reprezinta tot atatea trepte ale autornodeiarii. Anii de ucenicie, tineretea, sunt experiente decisi in care insasi natura umana in stare magma fierbinte ne indeamna spre nesfarsite metamorfoze si obliga luarea mereu altor forme dupa chipul si infatisarea unei lumi schimbatoare in intelesurile sale. Existenta se ofera ochilor si inimilor tinere, ca o parada nesfarsita de posibilitati, ca o zare deschisa spre care se indreapta nenumarate cai. Generosi prin excelenta, tinerii sunt gata sa primeasca dar si sa daruiasca totul. Aceasta disponibilitate face ca varsta tanara sa fie atat de apta pentru creatie, pentru cultura si in acelasi timp foarte critica, expusa multor primejdii. Fiecare tanar, ca si Heracles, se afla cel putin odata la raspantia celor doua drumuri, a viciului si a virtutii, intre care trebuie sa stie sau sa inte sa aleaga (si nu numai intre bine si rau, intre haos si coerenta, ci intre multiple posibilitati, o cale anume, drumul sau propriu).In ardoarea anilor tineri multe cai sunt abia intrezarite, altele incepute si parasite, altele se infunda pe negandite, fiindca pasii sunt calauziti de multa nestiinta si lipsa de experienta, si totusi, alegerea este necesara: a mijloacelor si a modului de adecvare a acestora la un scop sau la mai multe tinte cu care sa se structureze organic. Cel ce se initiaza in viata trebuie sa deprinda deci arta distinctiilor necesare. Fara indoiala ca influenta formativa a educatiei, asa cum este ea conceputa de societate, se dodeste adesea utila, atunci si acolo unde sensul formarii este in conformitate cu nevoile si aspiratiile umane si mai cu seama cand educatia se inspira din fondul organic al unei traditii spirituale. insa niciodata preceptele unei instruiri generalizate nu sunt suficiente pentru fiecare tanar in parte, aflat in pragul maturizarii. Scoala nu poate oferi decat cadrul, sensul general al orientarii. Propria desavarsire morala, asimilarea culturii si identificarea cu idealurile ei necesita un efort general, uneori chiar sacrificii din partea celor care ravnesc la perfectiune. Automodelarea, zidirea interioara incepe in tinerete si se continua de-a lungul intregii existente. in urzeala fapturii spirituale izbandele se impletesc cu renuntari si uneori cu durerea esecului. Mitul mesterului zidar de pe Arges impartaseste pe din fantana amintirii sale: nimic durabil nu se creeaza fara a aseza la temelia zidirii partea cea mai buna din noi insine. (O. Fodor, Biblia, voi. III, p. 130)
Suntem, deopotriva fii ai naturii, fapturi create de istorie si cultura si fapturi create de noi insine. in formarea tinerilor ca oameni de nadejde ai societatii, parintii si educatorii au avut un mare rol, de aceea s-a spus ca mai mult de jumatate din ceea ce suntem datoram inaintasilor nostri biologici si educatrv-spirituali.
Varsta tanara nu este numai o promisiune. Ea poate si trebuie sa fie premisa unor realizari importante in ul cunoasterii si al afirmarilor eficiente. In orice caz, temeliile care se pun acum, in aceasta lume in care activitatea stiintifica nu mai este un privilegiu, ci o obligatie, sunt asigurari de nadejde pentru viitor. Suntem tot mai convinsi de necesitatea dezvoltarii prin educatie a acestor laturi ale personalitatii care se reflecta in capacitatea de creatie si in originalitatea conceptiei. Dirsificarea necesitatilor societatii si ritmul extraordinar de viu in care evoluam in prezent, dinamica progresului, impun un apel tot mai frecnt la inntivitate si la innoiri de metoda chiar in activitatea obisnuita, de fiecare zi. Sunt necesare solutii noi, pentru nenumaratele probleme pe care le ridica viata. Dezvoltarea creativitatii a denit deci un obiectiv esential al scolii si al societatii contemporane. Se cauta cu insistenta noi modalitati prin care s-ar putea ameliora aptitudinile innascute si se incearca sa se formuleze o noua definitie a eroului modern, adica a omului care nu mai poate fi multumit cu preluarea si repetarea stereotipa a activitatilor precedente. Acestea sunt lasate tot mai mult in seama tehnicii automatizate, iar omul ramane, prin excelenta fiinta creatoare.
Nu cred ca se pot face generalizari in legatura cu lecturile predilecte ale tinerilor, ale studentilor, in afara cartilor si revistelor de interes profesional ei citesc poezie, studii ideologice, opere clasice, beletristica, contemporana, romane politiste si intr-o masura mai mica scrieri de fictiune stiintifica. Un interes mai deosebit pentru acest gen de literatura trebuie cautat in adolescenta, varsta incerta si receptiva totodata, in care uimitoarea descoperire a lumii mature nu se produce fara seisme si fara regrete, cand structurile onirice ale copilariei se prelungesc fericit si firesc in fictiunile stiintifice. Zmeii, dragonii, zanele si caii inaripati renasc trastiti in mecanisme miraculoase, in aparate sau forme de energie, de viata sau de materie nebanuite, a caror intrebuintare binevoitoare sau malefica asigura si incarcatura emotionala si etica necesara destinatiei educati a unor astfel de lecturi ce stimuleaza imaginatia.if). Fodor)