Educatia in spiritul muncii si al vredniciei creeaza premisele pentru ca activitatea noastra sa fie etica si morala.
Preocupari pentru o viata morala au existat de cand exista societatea umana altfel oamenii n-ar fi putut convietui impreuna. Credinta crestina se bazeaza pe iubirea si viata morala pentru semeni. Statul intervine activ pentru pastrarea eticei si moralei intre oameni asa cum ne arata istoria (George Manzat s.a.)
Etica reprezinta teoria sau studiul filosofic al moralei, calitatea in care se ocupa de studiul principiilor, normelor si lorilor morale, de studiul originii, dezvoltarii si justificarii continutului lor. Se mai numeste si filosofie morala, alcatuind impreuna cu filosofia politica, ceea ce se cheama filosofie practica. Se face distinctie, deci, intre teorie (etica) si obiectul ei (morala), desi in limbajul curent nu se face intotdeauna acesta distinctie. Despre un comportament uman se poate spune ca este etic, dar si ca este imoral sau moral.
Moralitatea se refera la gradul in care normele morale sunt respectate de catre o colectivitate, grup sau persoana. Prin acest termen intelegem calitatea morala a unei actiuni, a unei persoane sau colectivitati (cand spunem, de exemplu, ca persoana este de o moralitate ridicata mediocra, sau indoielnica).
La acest nivel se mai impune o distinctie, anume aceea dintre morala si moravuri.
Moravurile reprezinta modele traditionale, relativ sile de comportament specifice unui grup etnic sau cultural, care sub forma unor obiceiuri, cutume, ceremonialuri, prescriu in detaliu ce anume si cum trebuie facut in diferite situatii care survin cu regularitate in viata cotidiana. Respectivele practici si moduri de comportament sunt mai mult sau mai putin formulate explicit ca norme morale, adesea ele fiind chiar opuse normelor sii lorilor formal si general acceptate, dar sunt larg raspandite si aplicate in cadrul colectivitatii. Pentru acest ultim caz putem cita ca exemplu bacsisul, mita sau coruptia.(Zamfir C, Vlasceanu L. 1993)

Din bioetica face parte si grija societatii civile pentru sanatatea decidenfilor (de care depinde in mare parte soarta noastra!). Ei trebuie sa fie sanatosi fizic si mental pentru a proteja si dezvolta societatea. Se impun controlul lor medical inclusiv psihiatric.
(Vezi Liviu Moldonu si colaboratori - bibliografia selecti)
Bioetica se refera la studiul sistematic pluralist si interdisciplinar si la rezolrea problemelor de etica pe care le pun medicina, stiintele vietii si stiintele sociale aplicate fiintelor umane si relatiilor lor cu biosfera, inclusiv problemele legate de disponibilitatea si accesibilitatea la progresele stiintelor si tehnologiilor si la aplicarea lor concret in viata.
A doua conferinta nationala de bioetica a fost organizata in 2006 la Iasi cu tema principala - Relatia medic-pacient - o tema perena a bioeticii, devenita in ultima vreme, de mare actualitate in Romania vorbindu-se despre: coordonatele etice privind ingrijirea pacientului terminal, dileme etice in practica, lorile relatiei medic pacient, relatia medic - pacient in duh crestin, comunicarea in relatia medic pacient, actualitatea problemelor etice in psihologia clinica din Romania, particularitatile consimtamantului informat in psihiatrie, dileme etice frecvent intalnite in transtul de organe, relatia medic - pacient in Europa interbelica, context istoric: rolul psihologului in obtinerea consimtamantului informat al pacientului, confidentialitatea in practica medico-legala, relatia medic-pacient rstnic, consideratii etice in cancer etc.
Deosebit de interesanta a fost masa rotunda cu tema Protectia imaginii si pacientului in mass-media, moderata de domnul Andi Lazarescu (din punctul de vedere al jurnalistului) si de dl. Prof Dr. Vasile Astarastoaie (ca reprezentat al corpului medical), discutia incercand sa surprinda rolul si rostul presei in mediati-zarea cazurilor medicale a prilejuit momente de reflexie asupra-acestor probleme.
Putere si morala in medicina (in viziunea prof. N. Hancu)
"Puterea este fascinanta. Ea seduce atat pe cei ce o au cat si pe cei care o viseaza. Puterea provoaca si satisface, construieste sau darama, excita delirant sau deprima maladiv, te imbraca in aur sau te stropeste cu noroi. Formele ei, extrem de multiple in manifestare, se intalnesc peste tot, in marile perioade istorice, clase si oranduiri sociale, medii politice, profesionale si familiale.
Enormul interes pentru putere este deci explicabil, la fel ca larga paleta a exprimarii lui. De la Arta regala definita elegant de Maurice Druon, la Puterea in miscare descrisa vizionar de Alvin Toffler, de la cancelariile in care puterea politica devine executi, la bucatariile de familie unde se reglementeaza banii de cosni-ta totul nu este decat o lupta pentru putere.
Dar in medicina unde arta imbratisarii stiintei cu constiinta se face de catre oameni si pentru oameni, exista vreo fata a puterii?

Puterea defineste posibilitatea unei actiuni de obtinere a unei schimbari, indeplinirea unei nevoi ori dorinte sau, cu alte cuvinte, de realizarea a unui obiectiv. Tripodul ei ar fi forta, banul si cunoasterea. Atunci cand a descris-o astfel, Toffler a precizat ca elementele puterii sunt interconditionate dar ca, in zilele noastre, rolul cunoasterii sau al informatiei a devenit corsitor.
Medicina are ca trasatura definitorie actul medical preventiv sau curativ, vizand sanatatea semenilor. Organizarea si aplicarea lui este complexa si conditionata de factori multipli. in contextul acestor precizari, puterea in medicina ar insemna capacitatea de a organiza si efectua actul medical astfel ca acesta sa fie performant, permanent, adica intensiv, extensiv si nediscriminator. Aici, in profesia noastra, puterea este deci o metoda si nu un scop in sine, un mijloc de a face bine, nu un scop.
Care este pozitia elementelor tripodului puterii fata de actul medical? Tripodul in medicina este format din cunoastere, factorii economico-financiare si autoritatea administrativ. Trebuie sa precizam de la inceput ca elementele lui, in medicina, au o serie de particularitati.
Cunoasterea este cu certitudine componenta esentiala, rezultata din cea mai indelungata perioada de studii universitare si postuniversitare dintre toate specialitatile academice. Se adauga ceasurile receptivitatii maxime ale solitudinii.
Cunoasterea devine fapt, adica act medical, printr-un proces complex in care celelalte doua componente ale puterii au roluri bine precizate. Factorul economico-financiar face posibila implementarea cunoasterii, iar autoritatea administrati trebuie sa decida structurile functionale si circulatia eficienta a banului prin ele. Ea, administratia, ar fi echilentul fortei din definitia toffleriana a puterii deoarece trebuie sa recunoastem ca o semnatura poate sa desparta calitatea de contrariul ei, sa alunge ciulinii incompetentei sau din contra sa-i aseze pe masa prezidiilor.
Dialogul intre factorii cunoasterii si cei ai administratiilor este vital pentru ca puterea globala sa revendice paternitatea sanatatii. Nu inseamna ca intotdeauna el este roditor. Nu mereu partenerii de dialog gasesc expertiza solutiilor care sa confere prioritatea cunoasterii. Dar daca acest dialog se desfasoara sub semnul parteneriatului constructiv, izbanda este previzibila.
Se subintelege ca lasii si comozii se exclud din aceasta actiune strategica. Lor li se adauga tipii yes-men care, de fapt, nu sunt proprietari ai cunoasterii, nici macar colaboratori cu cancelariile ci, eventual, sunt colaborationisti. Nici unii, nici altii nu pot fi considerati morali. Mai mult, datoria vidului moral pe care il produc, bolonisul din calea dialogului creste.
Asadar, pentru aderatii latifundiari ai cunoasterii din medicina, coparticiparea la putere ar fi obligatorie sub aspect moral. Aceasta inseamna intre altele, vointa si constiinta actiunilor viguroase, oportune nu oportuniste, purtate adesea cu pretul disconfortului fizic sau psihic. inseamna nelinistea dialogului cu tine insuti sau spaima ce te cuprinde cand pre consecintele dirijarii faptelor de cunoastere pe o linie moarta. Ar mai fi neacceplarea dihotomizarii moralei, in cea a sufletului si a faptelor, pentru ca intotdeauna omul este masurat dupa fapte. Iar faptele pozitive nu pot fi generate decat de un suflet profund moral dar din pacate si inversul este aderat.

In concluzie puterea in medicina exista. Este de tip special pentru ca si domeniul este special. Morala trebuie sa-i fie umbra in multiplele sale manifestari si componente. Nu am dorit sa intru in detaliile acestora. Intentia mi-a fost doar sa smulg buruienile pasivitatii si lasitatii din lumea celor care, acumuland enorma informatie, cred gresit ca este bine sa rosteasca alaturi de Camus: "Din adancul tacerii mele voi protesta pana la capat".
Asumarea implicarii in exercitiul puterii prin oferta cunoasterii nu este o nitate, ci un act profund moral. Este de fapt o obligatie. Cel ce poseda informatia, cunoasterea in medicina, nu este doar proprietarul ci si robul ei. Nu trebuie sa-i puna catusele singuratatii ci sa o descatuseze slujind-o. Este momentul acum sa ne amintim de aforismul lui Biaga: "cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constransi sa lucram este propria noastra constiinta". il completam cu gandirea lui lorga: "mai tare decat forta este constiinta binelui". Ori noi, modeland calitatea puterii daltuim un bine unic, adica sanatatea adaugata anilor de viata. Pentru unii aceasta nu ar lora nimic, dar, in realitate, nimic nu ii seamana in loare.
Supravegherea starii de sanatate a decizionarilor{) Este o forma de protejare a populatiei fata de abuzurile si de incompetenta celor cu posibilitati de decizie in numele poporului cu atat mai mult cu cat acestia sunt obligati sa rezolve situatii inedite in domeniul politicului si socialului, pe deasupra trebuind sa infrunte opozitia gata oricand sa atace deciziile luate.(Vezi Liviu Moldonu si Roxana Sirli - bibliografia selecti)In conditiile in care nu exista scoli de pregatire pentru activitatea de decizionar, atributiile ce revin acestor functii vor fi mai bine indeplinite de persoanele cu pregatire generala mai complexa, iar departajarea intre acestea se face si pe baza atiei starii lor de sanatate fizica si mentala. O persoana cu sanatatea fizica si mentala solida este capabila sa reziste solicitarii complexe si confruntarii cu opozitia vorace.
Sugeram supravegherea starii de sanatate pentru decizionali din doua motive:
1. Din punctul de vedere al interesului general. Unui conducator auto, unui purtator de arma, unui dispecer general, i se cere pe buna dreptate atestarea starii de sanatate. Faptul este motit, pentru ca in conditiile existentei unei deficiente a starii de sanatate, soferul, purtatorul de arma etc, pot deveni prin incapacitatea lor, la un moment dat, pericol public. Tot asa trebuie intelese lucrurile si cand ne gandim la detinatorul de putere politica, deci decizionalii, care nu numai ca poate pune in pericol, prin incapacitatea, sa bunastarea unui grup social, ( istoria nu prea indepartata a tarii noastre), dar poate chiar lua decizii impotri intereselor generale ale intregii societati sau a unor mari grupe socio-profesionale.
2. Conform recomandarilor Biroului International al Muncii de pe langa ONU, fiecare om al muncii trebuie protejat vizavi de munca sa. Aceasta recomandare se refera la orarul de munca, la conditiile speciale de expunere profesionala, la mediul tamator sau la suprasolicitare etc. Persoanele care lucreaza in medii cu solicitari crescute sunt triate inca de la angajare si apoi controlate periodic, urmarindu-se acceptarea in aceste locuri numai a persoanelor fara boli care sa le scada rezistenta, deci care trebuie sa indeplineasca anumite conditii de sanatate. Individul care lucreaza in conditii de munca mai dificile este protejat prin reglementari specifice, obligatorii, de supraveghere a starii de sanatate, bucurandu-se de ingrijiri speciale in momentul depistarii unei boli care-i ingreuneaza munca.In cazul decizionarilor din domeniul politic nu exista o reglementare specifica de selectare la angajare (practic la inscrierea pe listele electorale), ci doar una cu caracter general. And in vedere ca munca unui decizionar este de expunere si de suprasolicitare, de mare responsabilitate pentru societate propunem un prag minim de sanatate pentru candidatii la aceste functii, considerand ca sanatatea nu este echilenta cu normalitatea (sanatatea nu inseamneaza numai lipsa bolii, ci o stare de bine fizica, psihica si comportamentala in conditiile unei vieti profesionale si sociale suprasolicitante).
Pragul de sanatate pentru sanatatea fizica, cat si pentru cea mentala a fost concretizata in termeni tehnici si inaintat in cursul anului 1999 la Comisia Nationala de Medicina Muncii, iar in anul 2000 Comisiei de Sanatate de pe langa Camera Deputatilor de catre colegii amintiti. Eu ofer in continuare cititorului cate informatii generale, fiind convinsi ca, in interesul propriu, imbratisa ideea lor ca cel ce il conduce trebuie sa fie sanatos nu numai normal. Ba mai mult, conteaza pe crearea unui front de opinie al populatiei care la randul sau sa creeze o presiune asupra legislativului pentru a legaliza propunerea lor.
Sanatatea fizica a decizionarilor presupune o mai mare rezistenta la solicitari de orice natura, in orice mediu, in exercitarea atributiilor de decizionar. Este destul ca cine sa sufere de o boala cronica, care nu inlideaza, dar streseaza psihicul in asa masura, incat decizia care trebuie luata calm, rational, sa fie influentata. Lucrurile sunt si mai grave in cazul in care sanatatea mentala se afla la un nivel mediu sau inferior, accepil pentru efectuarea unei profesiuni oarecare, intata in timp, pentru care se poate castiga o rutina suficienta pentru efectuarea multumitoare a atributiilor curente. In cazul decizionarilor, sanatatea mentala normala, nestralucitoare nu este suficienta pentru a face fata situatiilor inedite si deciziilor pe care acesta trebuie sa le ia.
Din punctul de vedere al intereselor societatii, sub aspect mintal decizionarul trebuie sa fie sanatos, deoarece in acest caz vor predomina trasaturile pozitive ale personalitatii. Acest lucru inseamna ca decizionarul rezol problemele care-i revin pe baze rationale, logice, nu la intamplare, ca acesta nu-si uraste sau subestimeaza semenii, ca are vointa suficienta pentru a-si indeplini promisiunile electorale, nu in ultimul rand ca are o memorie buna si ca are constiinta ca el este in slujba societatii si nu stapanul ei.
Toate aceste aspecte ale personalitatii pot fi apreciate prin metodele actuale de investigatii medicale, lucru labil si in cazul sanatatii fizice, suportul organic al sanatatii mentale.

Propunerea unui prag global de sanatate (fizica, mentala si comportamentala) necesar unui decizionar nu trebuie interpretata ca ce restrictiv, in dauna candidatilor la functii decizionale, intrucat acestia au o profesiune din care pot sa traiasca, ci trebuie acceptata ca ce in favoarea intregii societati, care suporta intotdeauna neajunsurile deciziilor eronate luate in contul ei de catre decizionari.
Cu ocazia examinarilor complexe efectuate oricarei persoane, se poate sili si tendinta la minciuna. Facem aceasta precizare, intrucat sunt suficiente cazuri cunoscute in istorie, de genii stiintifice, artistice sau politice, dar necinstite si egoiste in ul onestitatii si constiintei individuale. Acestia n-au ce cauta in functii decizionale.
Autorii dr. Liviu Moldon si Roxana Sirli, asigura cititorii ca recuperarea societatii romanesti, in ceea ce priveste aducerea standardului de viata la nivelul potentialului biologic si economic, fi mult mai rapida in cazul in care decizionalii vor fi selectati si dupa criteriile sanatatii fizice si mentale, care stau de altfel la baza exprimarii candidatilor la intreaga lor capacitate, pusa in slujba societatii.
Profesorul Grigore T. Popa considera ca cei care aspira la conducerea societatii (deci la pozitia de decizionari) sa fie ganditori ce pot feri cetatenii de simplism si primitivism, deci sa foloseasca si sa cunoasca puterile spiritului fiindca numai asa vor putea conduce societatea spre un nou umanism. Aceasta necesita o adanca cunoastere a creierului si concluzioneaza: nimeni nu ar trebui sa se incumete sa diriguiasca societatea daca nu cunoaste bine logica, ideea care a premers demersul colegilor Moldonu si i-au dat credibilitate si fundament stiintific.