Ocitocina este o peptida cu 9 aminoacizi asemanatoare structural cu ADH-ul, motiv pentru care prezinta o anumita suprapunere a activitatii biologice. Desi actiunile majore ale ocitocinei sunt cele asupra motilitatii uterine si ejectiei laptelui, in ultimul timp i s-au descoperit si alte actiuni biologice.

a) Ocitocina si motilitatea uterina
Ocitocina stimuleaza contractia miometrului uterin. Amplitudinea actiunii ocitocinei depinde de faza ciclului menstrual. Estrogenii cresc raspunsul uterin la ocitocina, iar progestogenii il scad. Desi raspunsul uterin la ocitocina creste in jurul momentului nasterii, ocitocina nu este considerata un factor initiator al nasterii. Secretia de ocitocina nu creste decat dupa ce traliul a inceput, intinderea ginului si a colului uterin provoaca o stimulare puternica a receptorilor de distensie de la acest nivel si proarea unor impulsuri aferente spre nucleii paraventriculari si supraoptici din hipotalamus. Se declanseaza apoi potentiale de actiune care elibereaza ocitocina realizand un feedback pozitiv: distensia canalului genital elibereaza ocitocina care mareste contractia uterina si accentueaza distensia, grabind ecuarea uterina. Efectul ocitocic al hormonului se datoreaza actiunii directe asupra fibrelor miometriale pregatite atat de estro-geni, cat si de prostaglandine care activeaza contractia uterina. Desi se considera ca ocitocina nu este un factor care initiaza traliul in nasterile normale, administrarea de ocitocina poate initia traliul si, prin urmare, este utilizata terapeutic si pentru reducerea sangerarilor uterine post-partum. Femeile care prezinta diabet insipid si au o deficienta de ocitocina sunt capabile de un traliu relativ normal.
Relatiile sexuale pot stimula eliberarea de ocitocina atat la barbati cat si la femei. La barbati rolul ocitocinei nu este pe deplin inteles. La femei, eliberarea crescuta de ocitocina in timpul relatiei sexuale faciliteaza transportul spermei in tractul reproductiv feminin, prin stimularea motilitatii uterine.

b) Ocitocina si ejectia laptelui
Ocitocina stimuleaza contractia celulelor mioepiteliale ce inconjoara alveolele glandei mamare. Contractia acestor celule impinge laptele din profunzimea glandei mamare spre duetele mai largi si sinusurile glandei, de unde laptele poate fi preluat cu usurinta de sugar. Procesul este cunoscut sub numele de ejectie a laptelui. Eliberarea de ocitocina este mediata printr-un reflex neuroumoral. Suptul sau stimularea tactila activeaza receptorii senzoriali localizati pe mamelon si pe areola mamara. Aceste fibre senzoriale se termina in final la nivelul neuronilor magnocelulari hipotalamici, producatori de ocitocina. Stimularea celulelor magnocelulare duce la o crestere a frecventei de transmitere a potentialelor de actiune, de-a lungul axonilor, din aceste celule si pana la hipofiza posterioara, unde creste secretia de ocitocina. Aceasta secretie poate fi blocata de durere, teama sau stres.

c) Alte actiuni:

a stimuleaza retentia de sodiu si antidiureza
a stimuleaza contractia musculaturii netede din peretii unor viscere
a scade presiunea arteriala sistolica prin sodilatatie, realizata la nivel cutanat

a creste concentratia plasmatica a prolactinei

a favorizeaza eliminarea spermatozoizilor in canaliculele seminale

d) Meolizarea ocitocinei
Ca si ADH-ul, ocitocina circula nelegata in plasma. Ea are un timp de injuma-tatire relativ scurt, de aproximativ 3-5 minute. Degradarea sa are loc, in principal, in ficat si rinichi. Totusi, ea poate fi degradata si in alte tesuturi, inclusiv in glandele mamare si uter.

e) Afectiunile patologice ale ocitocinei

Pana astazi nu se cunosc probleme patologice asociate cu excesul de ocitocina. Desi o deficienta de ocitocina nu poate crea probleme majore, ea poate determina, uneori, la unele persoane, prelungirea traliului si dificultati de lactatie datorate unei ejectiei reduse a laptelui.