Tratamentul insuficientei cardiace este, in primul rand, preventiv. Daca boala de baza este tratata corect, putem afirma fara sa gresim ca insuficienta cardiaca nu se manifesta niciodata - si am putea presupune ca medicii nu si-ar mai bate capul cu tratamentul insuficientei cardiace daca toti bolnavii s-ar prezenta la timp pentru tratarea celorlalte boli de inima. Tratamentul anginei de piept si al bolii cardiace ischemice, tratamentul hipertensiunii arteriale, tratamentul
la timp al bolilor valvulare, al miocarditelor, al bolilor congenitale fac ca omul sa atinga varsta senectutii fara ca inima sa-i cedeze, fara sa apara insuficienta cardiaca. Este cel mai important exemplu din cardiologie in care preventia poate fi usor definita si rezultatele ei sunt vitale. Daca totusi insuficienta cardiaca s-a instalat, bolnavul trebuie sa aiba in vedere doua categorii mari de tratament: schimbarea modului de viata si tratamentul cu medicamente.
Prima categorie se refera la regimul de efort si regimul alimentar. Bolnavul cu insuficienta cardiaca trebuie sa-si reduca efortul, dar, un lucru extrem de important, care trebuie subliniat de nenumarate ori, este ca el trebuie sa faca miscare, pentru ca lipsa miscarii si imobilizarea la pat sunt grave si au consecinte extrem de neplacute. Pe de alta parte, efortul excesiv face rau si de aceea programul de efort al bolnavului cu insuficienta cardiaca este silit de medic si raportat ulterior acestuia, astfel incat sa se situeze in limite convenabile. Ceva mai tarziu, in modulul dedicat efortului, m da cateva amanunte.
Din regimul alimentar trebuie eliminate toate excesele. Atunci cand anumite alimente fac rau din cauza unei anumite boli, ele trebuie reduse drastic conform indicatiilor primite de bolnav cand i s-a diagnosticat boala respectiva - de exemplu, trebuie redus drastic zaharul in cazul diabetului zaharat, colesterolul in cazul aterosclerozei manifeste si asa mai departe.
O regula generala pentru bolnavul cu insuficienta cardiaca este ca el trebuie sa consume foarte putina sare. Traditional se spune Aregim fara sareA, insa cum un astfel de regim e imposibil, pentru ca sarea se gaseste in constitutia mai tuturor alimentelor, exprimarea corecta este regim hipo-sodat, deci cu putina sare. in practica, bolnavul trebuie sa nu sareze deloc alimentele sau sa dea ceea ce unii medici denumesc Aun parfum de sareA, din cand in cand, la unele alimente. in orice caz, discutia cu medicul este importanta si din acest punct de vedere.
Tratamentul cu medicamente trebuie urmat de bolnavul cu insuficienta cardiaca fara nici o intrerupere. Rareori se intampla in ziua de astazi ca medicul sa-i indice sa nu ia digitala duminica ori sa ia diureticul o data la doua zile; dar, chiar si atunci, alte intreruperi sunt total interzise.

Nu trebuie nici macar sa ne gandim ca inima sau intreg corpul trebuie sa lucreze fara ajutor, pentru ca din clipa in care s-a instalat insuficienta cardiaca organismul nu se mai descurca singur; ar fi trebuit sa luam masurile necesare mai demult, asa cum am mai spus. Bolnavul cu insuficienta cardiaca poate sa traiasca multi ani, cu o singura conditie: sa ia in permanenta tratamentul prescris.
Prima categorie de medicamente necesare sunt diureticele; ele scot apa in exces din organism (de fapt scot sarea, iar sarea antreneaza apa). Diureticele trebuie sa fie insotite de medicamente care retin potasiul in organism sau ii furnizeaza acestuia potasiu si magneziu, deoarece ultimele substante sunt eliminate si ele de diuretice, dar ne sunt necesare. O a doua categorie foarte importanta de medicamente sunt inhibitorii de enzima de conversie sau alte vasodi-lataloare. Medicamentele cele mai cunoscute din aceasta categorie sunt captopril, enalapril, perindopril, quinapril, trandolapril, lisinopril si multe altele. Pe langa alte efecte pozitive, ele dilata vasele si in felul acesta usureaza munca inimii, ea nu mai trebuie sa invinga o rezistenta asa de mare. Un tratament acceptat in primele stadii ale insuficientei cardiace, iar mai tarziu obligatoriu, este cel cu belo-cante. E un tratament oarecum paradoxal, pentru ca nu se adreseaza inimii, ci acelei parti din sistemul ners care pune organismul in stare de lupta, in stare de alerta - sistemul ners simpatic.

In sfarsit, batrana digitala, sub forma ei actuala cea mai frecventa - digoxin -, este data pentru a intari inima, dar efectul de intarire este foarte mic in atie cu beneficiile celorlalte trei categorii de medicamente amintite mai inainte.
Exista numeroase alte medicamente pentru bolnavul cu insuficienta cardiaca, pentru ca trebuie prevenite diferite complicatii - tulburari de ritm, tulburari trombotice si asa mai departe. Ele trebuie specificate de medicul cardiolog in cazul concret al fiecarui bolnav.
Chirurgia cardiaca este folositoare uneori in insuficienta cardiaca pentru ca dispune de diverse proceduri de refacere a supapelor, a structurilor bolnave, iar uneori a formei intregului cord, pentru a-l face performant din punct de vedere mecanic, dar operatiile in caz de insuficienta cardiaca sunt mai degraba o exceptie. Transtul cardiac este uneori unica solutie, dar el are dificultatile cunoscute, asupra carora m reveni ceva mai tarziu.
In sfarsit, cordul artificial, deci inima mecanica fixata in corp, care preia in buna parte functia de pompa a inimii, este o realitate de care beneficiaza destui oameni. De regula, ea reprezinta insa doar o metoda de a castiga timp pana e gasit un donator pentru transt cardiac. Specialistii ne promit totusi ca in curand r fi capabili sa produca o inima apta sa ramana in organism multi ani de zile, preluand in intregime functia inimii naturale pe care n-am putut s-o ingrijim pana la sfarsitul firesc al vietii noastre.In fine, numeroase alte perspective - de exemplu, instalarea unui stimulator care face inima sa bata sincronizat, in mod optim, sau insamantarea unor celule musculare capabile sa preia functia celor care au obosit si au disparut incet-incet dintr-o inima dilatata si atacata de boala - sunt solutii care functioneaza bine pe animalele de experienta si au inceput deja sa fie aplicate unor oameni grav bolnavi. Probabil ca urmatoarea editie a sectiunilor va putea sa mentioneze numeroase idei devenite realitati, aplicabile celor care au neie de aceste tratamente de exceptie.