Medicamentele luate dupa infarctul de miocard sunt, in sens propriu, vitale, caci contribuie, in mod categoric dovedit, la impiedicarea aparitiei unui nou infarct, ba chiar impiedica progresul aterosclerozei. Bolnal trebuie sa stie ca, foarte probabil, va primi unul sau mai multe medicamente pentru tot restul vietii sale si ca nu trebuie sa renunte la ele decat la indicatia expresa a medicului competent care-l ingrijeste. Administrarea medicamentelor nu trebuie intrerupta niciodata, pentru ca, la fel ca in cazul altor boli cronice, cum ar fi hipertensiunea arteriala, se poate afirma cu certitudine aproape totala ca fara medicamente durata vietii se scurteaza.

Aspirina apare de asemeni sub denumiri comerciale diferite (de fapt substanta se numeste acid acetilsalicilic) si, dintre toate medicamentele administrate bolnalui cardiac, este singura care trebuie luata in timpul mesei; cel mai bine este ca leta de aspirina sa fie sfaramata in dinti, la jumatatea mesei de pranz, pentru a se amesteca foarte bine cu alimentele. E posibil ca bolnavii ulcerasi si cei cu gastrita, precum si altii indicati in mod special de medic, sa nu poata lua aspirina si de obicei acestora Ii se recomanda un inlocuitor.

Mecanismele prin care aceste medicamente protejeaza inima au fost prezentate la tratamentul anginei de piept. Sa ne reamintim aici ca belocantele impiedica inima sa functioneze la Aturatie maximaA atunci cand omul are emotii sau lucreaza in exces; statinele impiedica placile de aterom sa se dezvolte si interiorul vaselor sa devina AzdrenturosA, favorizand aparitia unui nou cheag; iar aspirina impiedica cheagul care totusi ar lua nastere sa se dezvolte si sa ameninte cu astuparea vasului in alt loc decat in cel unde s-a produs infarctul precedent. Fiecare dintre ele are actiuni variate pe care medicul le poate explica pacientului si care justifica administrarea lor in anumite conditii.

Trebuie verificata data de expirare a flaconului, pentru a-l inlocui in clipa in care ea a fost depasita, deoarece nitroglicerina nu va mai avea atunci actiunea specifica contra anginei. Cum nitroglicerina este foarte ieftina, nu credem ca e un lux prea mare sa tinem permanent un flacon neexpirat in geanta sau in buzunar, chiar daca nu mai suferim crize de angina. Nitratii cu actiune prelungita se prescriu bolnavilor care au totusi crize dureroase sau care au insuficienta cardiaca. Ei nu se iau, de obicei, toata viata: la un moment dat vor fi intrerupti si se vor relua numai daca este nevoie. Inhibitorii enzimei de conversie sunt medicamente recomandate adeseori bolnaviilor cardiaci, inclusiv dupa infarct, caci studii recente au descoperit din ce in ce mai multe virtuti ale acestei categorii de medicamente.

Blocantele de calciu, sau antagonistii de calciu, au fost folositi pe larg in anii '90. Astazi indicatiile lor sunt mai reduse. Nifedipina era data odinioara timp de ani sau zeci de ani, in cel putin trei, daca nu patru prize pe zi. Astazi se considera ca trebuie data doar in anumite conditii, de exemplu in criza hipertensiva, si este bine sa nu fie luata permanent. Verapamilul si diltiazemul sunt alte doua medicamente blo-cante de calciu, la fel si amlodipina, felodipina, lecardipina etc. Ele sunt adeseori recomandate bolnavilor cu infarct care au si hipertensiune, dar pot proteja si de atacurile anginoase, asa ca medicul poate avea motive sa le administreze - de obicei perioade indelungate, dar nu toata viata.

Dupa caz, dupa specificul fiecarui bolnav, medicul poate prescrie si alte medicamente.
In final, sa reamintim un lucru cunoscut de toti medicii si, incet, incet, si de cei care au suferit o boala: medicul nu trateaza boala asa cum o gasesti in carti sau in ghidurile medicale, el trateaza bolnal care a capatat boala, deci o interactiune intre organismul individului si boala ca agresiune standard. Rezultatul acestei interactiuni este extrem de divers, astfel incat oameni cu aceeasi boala pot avea tratamente variate, uneori total diferite.

Evolutia sanatatii unui bolnav care a at un infarct de miocard. De cele mai multe ori, persoana care a at un infarct si care urmeaza toate sfaturile prezentate mai inainte va duce o viata normala si va imbatrani la fel ca vecinii sai. Greselile pot avea gravitate diferita, fiecare va fi platita mai devreme sau mai tarziu si de aceea e bine sa nu facem compromisuri, mai cu seama ca modul de viata prezentat mai inainte este un mod de viata accepil, in care iti poti permite orice, ca un om normal, echilibrat, cu conditia sa iei niste pastile, sa nu faci excese si sa te prezinti la un control periodic. Dar, din pricina greselilor pomenite ori din pricina unei evolutii mai greu de controlat a bolii, se poate intampla sa reapara angina de piept si pericolul unui nou infarct
Bolnavii care au at un infarct au la indemana trei tipuri de tratament: cel medicamentos amintit, angioplastia coronariana (despre care am vorbit in amanunt mai devreme) si pontajul sau by-passul aorto-coronarian. Angioplastia coronariana este o procedura nechirurgicala practicata tot de catre medicii cardiologi, care poate sa completeze si sa definitiveze rezultatele tratamentului medicamentos. Medicamentele sunt luate si inainte si dupa aceasta procedura, pentru a proteja mai departe vasele de progresul aterosclerozei.
Uneori zonele coronare ingustate sunt numeroase, au foarte multe coturi, serpuiri, astfel ca tubuletele, cateterele necesare in angioplastie nu pot fi introduse. Atunci nu exista alta solutie decat operatia, pontajul aorto-coronarian, mai bine cunoscut sub numele de by-pass aorto-coronarian. Intre raul aortic principal si terminatia periferica a raului mai mic constituit de artera coronara se sileste o punte, un sunt (acesta este sensul cuvantului by-pass). Se folosesc in acest scop alte artere, dintre cele protejate de boala aterosclerotica, fara sa stim foarte bine prin ce mecanism (cum ar fi artera ma-mara ce iriga peretele toracic sau una dintre arterele mainii, artere care au dubluri si deci pot fi indreptate in alte zone). Cand nu sunt disponibile arterele, pot fi folosite vene.
Atat angioplastia coronariana, cat si operatia de pontaj, by-passul aorto-coronarian, constituie asii pe care bolnal cu infarct ii tine intotdeauna in maneca si ii poate folosi judicios atunci cand a venit momentul si nu se poate altfel. Asadar, un bolnav intelept poate recurge la diverse mijloace pentru a avea o durata de viata la fel de mare ca a oricaruia dintre semenii lui care nu au at infarct si o calitate a vietii absolut abila cu a unui om sanatos.
Trebuie sa amintesc si cateva dintre procedurile pe care medicina le are deja la indemana si care pot fi folosite daca cele prezentate mai sus, in cazuri cu totul exceptionale, nu mai sunt eficiente, iar medicul si-a epuizat toate celelalte posibilitati. Prima dintre ele este transtul de cord. El poate fi folosit in orice moment, dar trebuie sa recunoastem, cu tristete, ca disponibilitatile de inimi pentru transt sunt foarte reduse. Putini oameni care decedeaza tineri, in accidente, au inima compatibila cu bolnal care a at infarct, iar dupa aceea prevenirea respingerii transtului este destul de complicata. Transtul este o solutie atunci cand toate celelalte au fost epuizate, dar el nu poate fi aplicat prea multor oameni.
Cardiologia moderna are insa si alte sperante care azi par foarte spectaculoase: una dintre ele consta in insamantarea cicalricei ramase dupa infarct cu celule musculare proaspete, deci in refacerea muschiului inimii. Procedura a fost aplicata deja pe cativa zeci de oameni si a fost comunicata la congresele europene si americane de cardiologie. Deocamdata este foarte la inceput si nu se stie in ce masura poate reface inima, dar, oricum, ea se poate aplica atunci cand operatia de pontaj coronar nu mai da rezultate.
Alte doua proceduri sunt in faza experimentala. Una dintre ele consta in crearea de noi vase in jurul arterelor bolnave, asa-numita neovascularizafie. Se obtine transferand gene capabile sa inmugureasca noi vase; transferul se face prin gene purtate de niste virusi care au capacitatea de a se fixa in peretele vaselor existente, din care inmuguresc noi vase. In sfarsit, inginerii geneticieni cred ca vor fi in stare sa construiasca inimi noi din celule individuale, deci cavitati cardiace asemanatoare celor pe care le avem, care sa Ie inlocuiasca pe cele bolnave; sau, poate, sa intervina asupra inimii unui animal astfel incat s-o faca total compatibila cu corpul omenesc, de care sa nu mai fie respinsa, si sa fie inlocuit in felul acesta un cord obosit, care a at multiple infarcte.
Toate acestea ar putea sa intre in practica clinica in cativa ani. Dar deocamdata, asa cum spuneam, bolnal cu infarct are la indemana cele trei etape: medicamente, angioplas-tie, by-pass, cu care se poate descurca daca le foloseste cu intelepciune.