Atunci cand supapa cordului stang nu este etansa, boala capata denumirea de
insuficienta mitrala. Cauzele insuficientei mitrale sunt mult mai numeroase decat ale stenozei mitrale. Ea poate fi o consecinta a reumatismului articular acut, si in acest caz se asociaza adeseori si cu un grad oarecare de stenoza. Poate fi o consecinta a endocarditei bacteriene si, in egala masura, a oricarei alte insuficiente. Poate fi o consecinta a bolii cardiace ischemice, deci poate sa apara dupa un infarct miocardic sau in simpla angina de piept, deoarece supapa numita l mitrala este etansa doar daca e mentinuta in pozitie de o retea arhitecturala la fel de complexa ca stalpii unei catedrale, formata din muschi si tendoane (se numesc muschi papilari si cordaje cardiace); or, atunci cand exista o ischemie generala a muschiului inimii, muschii papilari sunt afectati, in consecinta armatura nu functioneaza, iar l mitrala devine mai putin etansa.
In sfarsit, o afectiune mai speciala care se numeste prolaps mitral si de care vom vorbi putin mai tarziu poate sa conduca si ea la insuficienta mitrala. Evident, exista si alte cauze ale insuficientei mitrale, ce pot fi inglobate intr-un el cu multe pozitii, dar acele numeroase pozitii sunt foarte rare, ca raspandire, in randurile populatiei.
Viata bolnavului cu insuficienta mitrala este oarecum diferita de a celui cu
stenoza mitrala deoarece, pe de-o parte, sangele care reflueaza in cordul stang duce la congestie pulmonara intocmai ca in stenoza, dar, pe de alta parte, la fiecare bataie, la fiecare expulzie, ventriculul stang trimite sange atat in aorta, catre organele irigate, cat si inapoi, pe drumul de unde venise sangele, in atriu si in plaman. Asta face ca muschiul inimii sa faca o munca dubla si sa devina destul de repede suprasolicitat, iar apoi slabit in decursul bolii, spre deosebire de ceea ce se petrecea in stenoza mitrala, unde muschiul ventricular nu era afectat, atata doar ca nu era capabil sa expulzeze sange pentru ca nu avea de unde, sangele fiind barat inainte de l mitrala.
Tratamentul insuficientei mitrale are si el doua faze: una paliati, cu medicamente, si una chirurgicala. in faza cu medicamente se scade congestia pulmonara cu diuretice, se creste forta inimii administrand digitala, se dau alte substante auxiliare care contribuie si ele la o circulatie mai buna a sangelui si se recomanda evitarea eforturilor, eliminarea sarii si alte lucruri despre care vom vorbi ce mai tarziu. Perioada de tratament este scurta si trebuie sa fie urmata cat de curand de interventia chirurgicala pentru ca, exact ca la stenoza mitrala, nu exista medicamente care sa refaca l bolna.
Val se reface in doua feluri: fie prin Acroitorie chirurgicalaA, asa-numita/?/asft'e mitrala, fie prin inlocuirea lvei cu o supapa artificiala. Plastia lvei mitrale este o metoda de mare finete, care necesita un chirurg artist, cu mare experienta si mare talent. Motivul este ca refacerea supapei se face in conditiile in care inima este oprita; or, conditiile de lucru ale inimii sunt cu totul altele decat ale inimii in repaus, deschisa pe masa de operatie. De aceea chirurgul trebuie sa-si imagineze cum functiona l, pe care o opereaza static, in conditii de suprasolicitare maxima. Aceasta operatie a fost inventata de un mare chirurg francez, profesorul Alain Carpentier, ajutat de un compatriot al nostru emigrat in Franta, doctorul Serban Mihaileanu, care i-a furnizat toate imaginile necesare pentru urile de reconstructie.
Daca l este prea sclerozata pentru a fi reparata, ea se inlocuieste cu o proteza. Se folosesc uneori proteze recoltate de la alte animale
lve biologice , dar de obicei se imteaza lve artificiale, facute din material plastic si oteluri speciale.
Momentul propice operatiei trebuie sesizat de medic; daca este amanat, organismul se deterioreaza in asa masura incat, dupa o vreme, operatia devine imposibila: nu numai ca este riscanta, dar nu mai poate repara consecintele stagnarii prea indelungate a sangelui din pricina insuficientei mitrale. De aceea, ca si in cazul stenozei mitrale si de fapt al tuturor celorlalte boli, vizitele periodice la medic, chiar in lipsa simptomelor, sunt obligatorii. Bolnavul cu proteza trebuie sa duca un
regim de viata special, dar despre asta vom vorbi ce mai tarziu.
