in saptamanile care preceda gestul suicidar se constata ca au loc in mod frecnt una sau mai multe consultatii la
medicul generalist. Foarte adesea, adolescentul acuza mai ales probleme somatice usoare (oboseala, dureri etc), o stare de rau generala si nu aminteste neaparat de ideile sale suicidare daca nu este intrebat direct in legatura cu acestea.
Multora dintre ei li se prescrie un medicament ca raspuns la problemele lor usoare sau la starile lor de rau nedefinite si nu rare sunt situatiile in care acest medicament sa fie utilizat pentru o
tentativa de suicid, dupa cum am prezentat deja.
Totusi, daca analizam ceea ce s-a intamplat, adolescentul prezinta in general o simptomatologie depresiva (cf. relatia dintre
sinucidere si depresie), cu o diminuare sensibila sau chiar o prabusire, in special in ul rezultatelor scolare, cu o repliere asupra lui insusi,
tulburari de somn sau cu o tendinta spre accidente repetate. in sfarsit, interogarea directa intr-un climat empatic in legatura cu ideile privind autoagre-siunea sau sinuciderea (V-ati gandit deja sau va ganditi sa va provocati o suferinta ? Daca da: de cand ? Cu ce frecnta ? Daca da, sunt ganduri sinucigase? V-ati gandit deja la modul de a o face?) sfarsesc prin a rela medicului adevarata fata a suferintei depresi. Este adevarat ca, odata enuntata,
travaliul clinic abia incepe Este posibil ca clinicianul, in mijlocul unei consultatii obisnuite si cu sala de asteptare plina, sa nu dispuna de timpul necesar pentru a continua imediat aceasta instigare ( modulul 13), totusi el poate oricand :
- sa recunoasca imediat aceasta suferinta si sa i-o spuna adolescentului ;
- sa spuna adevarul, adica faptul ca nu dispune in acea zi de timp suficient pentru a evalua corect toate problemele ;
- dar ca doreste sa-l revada pe adolescent peste doua-trei zile pentru a vorbi despre aceste lucruri mai in amanuntIn experienta noastra clinica, o asemenea relatie bazata pe realism si sinceritate cu adolescentul ii permite acestuia sa astepte, sa revina si sa poata vorbi medicului sau cu sentimentul ca a fost ascultat si, entual, inteles.In zilele sau orele care preceda tentativa de suicid, se inregistreaza adesea o crestere a angoasei: adolescentul isi exprima temerea "de a nu face fata", teama de a ceda. El nu poate rezolva aceasta crestere tensionala prin mijloace simbolice sau mentale si trece la act.
Prezenta acestor indicii, in special la un adolescent care a avut deja antecedente suicidare, mai ales daca se adauga si pierderi (schimbarea domiciliului, plecarea unui prieten, doliu) sau rupturi in ceea ce priste mediul (conflicte si separare de parinti, ruptura sentimentala etc), trebuie sa ne faca sa ne temem de posibilitatea unei recidi si trebuie sa convinga medicul sa ia masuri concrete pentru a proteja adolescentul: consultatii mai dese, organizare punctuala a cadrului de viata sub forma unei spitalizari sau prin internarea intr-un centru de plasament
Sindrom postsuicidar sau pseudovindecareIn primele zile si, uneori, chiar din primele ore care urmeaza unei tentati de suicid, asistam in mod frecnt la o reducere a tensiunilor : diminuarea sentimentului de furie interioara a adolescentului, dar si a tensiunilor intrafamiliale. Aceasta alinare imediata, pe care am putea s-o am cu un efect cathartic, face dificila asistarea persoanei cu tentativa de suicid. Astfel, adolescentul isi critica gestul, banalizand problemele care l-au condus aici si care par sa fi disparut in mod miraculos. Membrii mai apropiati ai familiei, in special parintii, se regasesc in jurul adolescentului, conflictele sunt pe moment uitate. Usurat ca a supravietuit si fiind subiectul atentiei celor din jur, adolescentul are tendinta de a respinge ajutorul care i se propune, considerandu-l inutil; este adesea sustinut in acest comportament de catre parintii sai, cuprinsi brusc de sentimente contradictorii in care se amesteca tristetea, culpabilitatea, grija pentru adolescent, iar uneori si ostilitatea ( modulul 11). in mod obiectiv, se observa o
relaxare simptomatica relativa: adolescentul pare mai relaxat, mai optimist si are tendinta sa nege orice suferinta psihica. Parintii se mobilizeaza si ofera pe moment ceea ce refuzasera mai inainte adolescentului
Aceasta apropiere de parinti regasita, linistitoare la inceput, va deni repede greu de suportat pentru adolescent, al carui gest este chiar dovada dificultatilor intampinate in dorinta de a se detasa de acestia ( modulul 11), mai ales daca nu se va inregistra nici o schimbare in relatiile din cadrul familiei.
Acest beneficiu imediat risca, de asemenea, sa intareasca comportamentul suicidar si sa favorizeze recidile.
