La polul opus, tentativa de suicid este in mod frecnt constatata clinic la populatia de adolescenti deprimati. Astfel, in studiul lui Loubeyre (1990) efectuat asupra unui grup de 54 de adolescenti deprimati si spitalizati, 25 de subiecti (46%) au avut o tentativa de suicid, 13 adolescenti au avut o singura tentativa (24%), iar alti 12 (22%) au avut doua sau mai multe tentati. in studiul nostru asupra populatiei clinice (Marcelii si Fahs, 1994), din 102 cazuri de depresie, am identificat 24 de subiecti care au avut cel putin o tentativa de suicid (aproximativ 24%). in 10 cazuri din 24 este vorba de un episod depresiv major (42% dintre cazurile de tentativa de suicid constatate la adolescentii deprimati), iar in 7 cazuri din 24 (29 %) este vorba despre distimie: astfel, in 71 % dintre cazuri este vorba de tulburari depresi gra. Celelalte 7 cazuri se repartizeaza astfel: 3 cazuri de proasta dispozitie, 3 cazuri de criza anxios-depresiva si un caz depresivitate.In ceea ce priste sexul, observam predominanta feminina (17 cazuri din 24). Totusi, tinand cont de faptul ca exista mai multe fete deprimate decat baieti deprimati, corelatia cu sexul nu este semnificativa. in schimb, corelatia cu gravitatea tulburarii depresi este, din punct de dere statistic, semnificativa (p = 0,02 pentru un episod depresiv major; p = 0,03 pentru distimie): cu cat "depresia" este mai grava, cu atat riscul suicidar este mai mare.
Frecnta aparitiei unei tentati de suicid este si mai mare in studiile prospecti: dupa Myers si colaboratorii sai (1991), 70% dintre adolescentii cu episod depresiv major vor aa o tentativa de suicid in urmatorii trei ani. Mai mult, 85% dintre copin si adolescentii cu-episod depresiv major sau distimie au idei suicidare, iar 32% vor aa tentati de suicid in cursul vietii (Kovacs si colab., 1993).
Reluand studiul lor longitudinal pe parcursul a 18 ani, Harrington si colaboratorii sai (1994) au at 60 de copii si adolescenti deprimati si 67 de subiecti dintr-un grup de control din aceeasi categorie de varsta care au apelat la serviciul de pedopsihiatrie pentru o alta problema decat depresia. in grupul celor deprimati, 32% au avut cel putin o tentativa de suicid pe parcursul celor 18 ani de supraghere (fata de 12% din grupul de control), iar 20% au avut mai multe tentati, dintre care doua s-au soldat prin deces.
Prelungirea depresiei din adolescenta la varsta adulta este insotita de risc suicidar: adultii deprimati prezinta un risc mai mare de a aa o tentativa de suicid daca au suferit de depresie in copilarie sau adolescenta. Aceasta constatare nu face decat sa intareasca importanta identificarii precoce si tratarii depresiei la copil si adolescent.
Unele studii s-au preocupat de identificarea indicatorilor de risc speciali la adolescentii deprimati care ar trebui sa ne faca sa ne asteptam la o tentativa de suicid. Kienhorst si colaboratorii sai (1991) au at astfel 48 de adolescenti predispusi la sinucidere cu 66 de adolescenti deprimati fara antecedente suicidare. Pornind de la un interviu semistructurat, ei au identificat sapte variabile notate cu 0 sau 1: luare in greutate, pierderea energiei, absenta tatalui, pesimism, disperare, antecedente de ificare suicidara, risc de reusita a sinuciderii in functie de gravitatea sa. O nota mai mare de 4 permite identificarea probabilitatii aparitiei unei tentati de suicid cu o sensibilitate de 90% si o specificitate de 83 %. La un an dupa prima evaluare, 5,4% dintre adolescentii deprimati care n-au avut pana atunci nici o tentativa de suicid au inregistrat o prima tentativa, iar 12,5 % dintre cei cu tentativa de suicid au avut o recidiva. Toti aau un scor mai mare de 4. Sigur, nu trebuie sa punem laolalta analiza epide-miologica si raspunsul clinic individual. Totusi, aceste studii arata importanta unei analize discriminati atente a conduitei simptomatice.