in adolescenta, gestul suicidar are adesea o dimensiune de aparenta impulsivitate si de absenta a reflexiei, ceea ce un numar important de tineri par sa confirme, declarand ca inainte cu o ora de gestul lor inca nu stiau ca aau de gand sa "faca acest lucru". Ca atare, intentionalitatea suicidara a fost adesea pusa in discutie la adolescenti. Totusi, anchetele epidemiologice arata frecnta cu care tanarul sinucigas a facut cunoscute intentiile sale sinucigase celor apropiati, adolescenti ca si el sau, mai rar, adulti, in saptamanile sau zilele precedente gestului sau. Impulsivitatea nu este deci decat aparenta, chiar daca actul suicidar survine in general intr-un context de ruptura. Care este atunci sensul acestei "rupturi" ? Este vorba adesea despre un eniment ce prezinta o astfel de valoare pentru subiect: disputa cu un parinte, conflict familial si separare parentala, ruptura sentimentala, schimbarea domiciliului, pierderea unui prieten prin accident sau, chiar mai mult, prin suicid, esec scolar cu ruptura in ceea ce priste orientarea sau excludere Acest context de mediu, aceste enimente de viata sunt descrise din abundenta in studiile epidemiologice. Dar respectiva ruptura externa se pare ca dubleaza adesea o "amenintare de ruptura interna" ce corespunde fragilitatii fundamentelor narcisiace ale adolescentului perturbate de acest factor extern: esecul scolar pune in discutie o constructie idealizanta defensiva; ruptura sentimentala dezvaluie fundamentele narcisiace protectoare ale acestei relatii de dragoste; separarea parentala vine sa "sparga" mitul unui cuplu parental unit si protector al unei depresii sau al unei carente infantile precoce, disputa cu un parinte este insotita de cuvinte resimtite ca o descalificare narcisiaca de catre adolescent etc.
Bineinteles ca, in functie de gradul de impulsivitate, unii autori discuta mereu despre intentionalitatea dorintei de a muri. Totusi, oricare ar fi nilul acesteia, un alt element pare a fi determinant: propriul corp este privit ca o tinta, adolescentul incercand prin acest gest sa-l agreseze, sa-l raneasca, sa-i faca rau. Acest atac asupra corpului a stat la baza incercarii de a intelege tentativa de suicid dupa aparitia lucrarilor lui Laufer (1989): tanarul trateaza ceea ce intr-o oarecare masura este proprietatea cea mai intima a fiecaruia, corpul sau, ca pe un obiect strain, tinta pentru o violenta care nu-si gaseste alte solutii. Aceasta modalitate de a agresa corpul este specifica adolescentei si este in stransa legatura cu transformarea pubertara si travaliul psihic ce caracterizeaza aceasta perioada ( modulul 6).
Actul suicidar corespunde deci unei cresteri a tensiunii si excitatiei pe care subiectul nu poate nici s-o rezol, nici s-o elaboreze prin urmarirea institiilor sale de reprezentare psihica, emergenta fantasmatica avand un efect traumatic ( mai departe). Aceasta relativa intoleranta la frustrare, dar inca si mai mult la recrudescentele pulsionale interne se regaseste la multi adolescenti cu tentativa de suicid. Ea este descrisa ca o "slabiciune a Eului" care nu poate face fata si care, din cauza unei proaste functionari a mecanismelor sale adaptati sau defensi, nu poate construi o strategie supla- de " deplasare, de regresie, de sublimare, care sa asigure astfel continuitatea functionarii psihice. Rupturii externe ii coincide o stare de ruptura interna. Aceasta ultima stare exprima vulnerabilitatea psihica observata adesea la adolescentii cu tentativa de suicid. O asemenea vulnerabilitate se manifesta prin dimensiunea impulsivitatii prezenta adesea (dar nu intotdeauna) la adolescentii predispusi la sinucidere; ea este identificata prin frecnta "comorbiditate" asociata (fuga, conflicte, manifestari violente dirse etc. : modulul 9).