Ca o regula generala este indicata inceperea alimentarii in mod progresiv. O supraalimentare poate proca balonari,
diaree si alte tulburari; se poate precipita o
insuficienta cardiaca.
Se incepe
alimentatia cu mese mici si repetate de cinci sau mai multe ori pe zi. in primele zile se r administra
vitamine si se va restrange aportul de sare, daca bolnavul nu este deshidratat.
Pierderea lichidului din edem face sa scada greutatea corporala, ducand in eroare eficienta tratamentului. in unele cazuri, edemele pot reapare prin ingestia excesiva de sare, prin infectii sau fara o cauza aparenta.
Reaparitia edemelor necesita repaus la pat, restrictie de sare si reducerea alimentatiei. Cand edemele sunt persistente, se pot administra diuretice.
Pentru un barbat de 65 kg care nu lucreaza este suficienta o
dieta cu 3 000 de calorii pe zi pentru prima luna; ce trece de 3 500 de calorii este un exces.
Este de preferat ca toate persoanele peste zece sau doisprezece ani sa ingere in medie zilnic cate 100 g proteine, 2 mg riboflavina si tiamida, 20 mg acid nicotinic, 100 mg acid ascorbic, 15 mg fier si 1 g calciu, un echivalent zilnic de 250 ml lapte, 2 oua, o portie mare de
carne si diferite alimente pentru a acoperi restul de calorii. Dupa una-doua saptamani, se incep miscarile prin exercitii usoare.
Singura realimentarea nu va resili forta, iar muschii cmaciati nu se r reface fara exercitii.
O resilire totala se poate realiza peste opt-zece luni. In toata aceasta perioada, se recomanda un aport crescut de proteine, vitamine si minerale. Caloriile trebuie reduse pe masura ce greutatea corpului se apropie de normal.In cazul anorexici nerase, trebuie utilizata psihoterapia. Alimentatia parenterala nu va fi aplicata daca nu este necesar, existand pericolul incarcarii circulatiei,
edemul pulmonar si insuficienta cardiaca.
Cea mai folosita substanta este glucoza in perfuzie, in concentratie de 10%, dar, la solutiile mari concentrate, exista pericolul de tromboze venoase. Se pot administra 0,8 g pe kilocorp pe ora. Aceasta inseamna un aport de 200 calorii pe ora, la adult. Chiar daca la aceasta doza apare glicozuria, cantitatea de glucoza pierduta nu este mare.
Se pot folosi si emulsii lipidice. Pentru utilizarea intravenoasa, aportul de
proteine poate fi administrat prin folosirea hidrolizitelor de proteine. Acestea pot produce greata, varsaturi, tromboze venoase si uneori fenomene antigenice.
Administrarea sangelui sau a plasmei in scopul unei nutritii precoce este complet nejustificata, caci
proteinele din sange si plasma sunt in foarte mica masura disponibile pentru meolism si inlocuire tisulara.
Cand se face administrarea intravenoasa de glucoza, se incepe cu o solutie de 20%, care se va administra in doua ore.
Daca este bine tolerata, se pot adauga hidrolizatele de proteine. Cand este necesar un aport de sare, se adauga 100 ml clorura de sodiu 5%.
Un aport de 2 000 calorii si 100 g proteine este substantial pentru realimentare.
Realimentarea intravenoasa nu este neie sa fie continuata mai mult de cateva zile. Dupa aceasta bolnavul trebuie alimentai pe cale orala, putand fi administrate si vitamine si
minerale prin alimentele corespunzatoare. Greutatea corporala normala poale fi atinsa in cateva luni sau chiar mai mult.
Alimentatia pe cale orala va fi facuta cu alimente
lichide sau solide, glucoza, pulbere de lapte, extracte de came, galbenus de ou, fainuri, unt, supe de legume, branza, carne,
sucuri de fructe care sa nu depaseasca I 000-l 500 calorii in douazeci si patru de orc si care trebuie sa contina 30-50 g de proteine, dupa care se adauga progresiv pana la 100-l50 g, pana la 3 000 calorii in douazeci si patru de ore. Este de preferai ca alimentatia sa se faca fractionat la fiecare trei ore. Ulterior, se adauga amestecuri de carbon, peste, branza,
paste fainoase, fainoase de cereale, orez, cartofi, legume, fructe, sucuri de fructe. Lichidele se r administra in cantitate de 1 1 in douazeci si patru de orc.
