Indiferent de cauzele subnutritiei care interfereaza cu ingestia, digestia, absorbtia si meolismul produsilor alimentari, in cazul acestui sindrom ne aflam in situatia unui bilant caloric negativ. in fata acestei situatii, organismul exagereaza faza caolica a functionarii generale meolice, accentuand glicogenoliza si neoglucogeneza, lipoliza si mobilizarea aminoacizilor.
Consecintele acestor reactii meolice sunt mobilizarea rezervelor de glucide si lipide in scop energogen si exagerarea caolismului proteic pentru furnizarea aminoacizilor esentiali. Are loc o topire a tesutului gras si a maselor musculare. Hipercaolismul proteic este aspectul fiziopatoiogic cel mai grav. in mod normal, proteinele din organism, fie ca sunt proteine de structura, fie ca sunt enzime, sunt intr-un continuu proces de remaniere, o cantitate de 400-800 g proteine se degradeaza si se resintetizeaza zilnic. in lichidul interstitial se gasesc aminoacizi proveniti din alimentatie si aminoacizi proveniti din degradarea proteinelor tisulare, constituind un fond meolic comun care serveste la resinteza proteinelor tisulare, la formarea de enzime, hormoni, anticorpi, factori de coagulare si alte forme de proteine, si la degradarea spre produsi de caolism.
Raportul dintre sinteza si degradarea proteinelor este dependent de o serie de factori exogeni, meolici si hormonali. Factorul exogen este reprezentat de cantitatea si calitatea proteinelor ingeratc.
Factorii hormonali care actioneaza asupra echilibrului aminoacizi-proteinc sunt reprezentati de urmatorii hormoni:

a) hormonul somatotrop hipofizar are o actiune anabolizanta; stimuland incorporarea de aminoacizi in proteine la nivelul microsonilor, au si efect lipolitic;
b) insulina este un hormon anabolizant, stimuland sinteza proteinelor si reducand meolismul lor.
c) hormonii tiroidieni in doze fiziologice sunt anabolizanti; in doze excesive, creste caolismul protidic prin cresterea oxidarii celulare;
d) hormonii sexuali, testoteronul si foliculina sunt anabolizanti, iar progesteronul creste caolismul proteic;
e) glucagonul, hormon al pancreasului, creste caolismul proteic. Caolismul proteic exagerat in subnutritie duce la o atrofie musculara, la scaderea tonusului fibrei miocardice, la leziuni hepatocelulare, la hipoproteimie cu edeme, la scaderea secretiilor digestive si a capacitatii de aparare in infectii. Din aceasta cauza, in tratamentul medical al subnutritiei se recomanda medicamentele anabolizante proteice.

Daca, intr-o prima faza a subnutritiei, orientarea caolica a functiei generale meolice este un mecanism compensator, cu scopul de a asigura energia necesara prin anabolizarea si degradarea depozitelor glucido-lipidice, hipercaolismul proteic afecteaza grav proteinele structurale si functionale, cu efecte foarte nocive in economia plastica a organismului. Din acest motiv s-a introdus medicatia anabolizanta in sindromul de subnutritie.

1. Insulina este folositoare in cazurile de diminuare a aportului alimentar prin inapetenta.
In aceste situatii se administreaza subcutanat 16-20 de insulina cristalina cu treizeci de minute inaintea meselor principale; se realizeaza o hipoglicemie usoara care determina ingestia de alimente. Insulina este introdusa si in medicatia parenterala, intrucat ajuta la tamponarea solutiilor de glucoza hipertona (10%), grabind patrunderea intracelulara si orientarea anabolica si meolismul, favorizand si efectul anabolic al tcstoteronului pe meolismul protidic.

2. Steroizii anabolizanti
Testosteronul are o actiune anabolizanta bine cunoscuta, dar, datorita actiunii sale virilizante, s-au cautat deriti care sa nu aiba aceasta actiune. Acesti deriti ar favoriza incorporarea aminoacizilor in ribozomi si ar acti sinteza acizilor ribonucleici.

Principalele clase de steroizi anabolizanti

a) Metandriol cu denumirea comerciala Madiol, Neosteron

b) Metandienon cu denumirea comerciala Dianabol, Nerobol

c) Nandrolon cu denumirea comerciala Nerobolil, Durabolin
d) Etilcstrenol cu denumirea comerciala Durabolin, Orgabolin
e) Noretandrolon cu denumirea comerciala Niler
f) Acctatul de elortestosteron cu denumirea comerciala Clortestosteron Acetat, Stcranbol, Turinabol, Clortebulacetat
g) Oximesteron cu denumirea comerciala Oranabol
h) Fluoximesteron cu denumirea comerciala Halotestin, UltandrenI) Metenoloacetat cu denumirea comerciala Primobulan j) Metenolondenancetat cu denumirea comerciala Primibolan Depot
k) Androstanazol cu denumirea comerciala Stromba Efectele secundare ale acestor deriti ai testosteronului sunt urmatoarele: actiune antiestrogenica cu perturbarea procesului de proliferare a zendometrului si a ovulatiei, actiune androgenica cu accentuarea caracterelor sexuale la barbat si ingrosarea vocii, hirsutism si acnee vulgara la femeie, tulburari functionale hepatice, cu icter mecanic, in special dupa mctiltestosteron si noretandrolon, cand se administreaza un timp indelungat. Retentia hidrosalina apare in special dupa nandrolon - Durabolin, in asociere cu substante tranchilizante si neuroleptice. O alta actiune este calcifierea precoce a cartilajelor de crestere si tulburari in dezvoltarea fatului, aspecte virilizante si mai rar aparitia hermafroditismului.
Se administreaza cu prudenta in cancerul de prostata, in insuficienta cardiaca, in hipertensiunea arteriala severa, in ateroscleroza ansata, epilepsie si migrena.