Bronsita cronica se numara printre cele mai mari probleme ale medicinei moderne. Pe langa bolile cardiovasculare si reumatism, este una dintre "bolile de baza' ale acestui secol.
Mai mult de jumatate dintre oamenii in varsta de peste saizeci de ani sunt afectati.

Cauzele bronsitei cronice:

a incarcarea atmosferei cu praf si funingine, deja amintita;
a existenta vaporilor chimici in aerul respirat (dioxid de sulf, oxid de azot);
a cresterea incarcarii cu ozon a atmosferei (ozonul rezulta prin actiunea razelor solare asupra oxizilor de azot);
a alte efecte nocive suplimentare (in primul rand fumatul, dar si inhalarea pasiva a fumului de tigara de catre nefumatori).
Bronsita cronica netratata are ca o consecinta directa emfizemul pulmonar.
Este atat de frecventa in randul populatiei, incat ni se pare potrivit sa discutam despre ea detaliat, tocmai in legatura cu gripa, deoarece apare in mod obisnuit ca urmare a unei infectii gripale, care da un impuls declansator unei bronsite cronice latente. Cum se produce aceasta?
Mecanismul de curatare a plamanilor e constituit, indeosebi, din niste celule mucoase speciale (numite "celule in pahar") care produc mucus ce retine particulele straine. in acelasi timp, cilii vibratili de la suprafata mucoasei, prin miscarile lor ondulatorii, imping aceste particule afara din plamani, inspre laringe.In bronsita cronica, "celulele in pahar" trag inapoi celelalte celule, purtatoare de cili vibratili (celule ciliate). Transportul de mucus este in multe locuri intrerupt. Se ajunge la astuparea bronhiolelor subtiri cu mucus. Mucusul care nu este transportat la suprafata devine un suport nutritiv foarte bun pentru bacteriile ce patrund in arborele bronsic. Astfel, apar mereu noi inflamatii si infectii. In final, mucoasa bronsica prezinta regiuni cu o structura complet modificata, care si-au pierdut in totalitate functia initiala.
Tumefierea mucoasei si depozitarea tot mai crescuta de mucus duc la ingustarea lumenului bronhiilor. in consecinta, apar "defectele de ventilare", adica se diminueaza ventilarea aerului in plamani. Persoana bolnava nu primeste aer suficient, mai intai in activitatile fizice, apoi chiar in starea de repaus.
Situatia devine si mai complicata atunci cand apar atacuri de crampe ale musculaturii bronhiilor (numite "bron-hospasme"), care, in ultima instanta, duc la accidente de tip astmatiform, cu insuficienta respiratorie acuta.
Dupa ce ani de zile functia pulmonara a fost limitata, se ajunge in final la o distrugere partiala a structurii alveolelor pulmonare. "Suprafata respiratorie" a plamanului este aceea la nivelul careia se fac schimbarile de oxigen si dioxid de carbon. Ea se micsoreaza drastic, iar corpul are nevoie de oxigen.
Pentru a echilibra nevoia de aer. capilarele sanguine ale asa-numitei circulatii pulmonare se ingusteaza in mod reflex. Aceasta reprezinta o supraincarcare a inimii, care pompeaza sangele din "circulatia corporala" inapoi spre circulatia pulmonara. Cu timpul, apare o "insuficienta" a inimii, deci o slabire a muschiului cardiac, ce amplifica lipsa de oxigen in tot corpul. Organele si tesuturile saracesc in oxigen.
Cum este diagnosticata o bronsita cronica (volumul maxim al aerului din plaman)? Cea mai moderna si mai simpla metoda este aceea a masurarii "capacitatii vitale" a plamanului prin "spirometrie".
In mod normal, o persoana sanatoasa supusa testului de expiratie (cu ajutorul spirometrului) reuseste sa expire in prima secunda mai mult de doua treimi din capacitatea sa vitala, iar restul in urmatoarele una pana la doua secunde. Faptul ca pacientul expira fortat mai putin de doua treimi din capacitatea sa vitala poate fi apreciat ca un prim semn de bronsita. in bronsita cronica, expira chiar mai putin. Un diagnostic exact al acestei suferinte este posibil prin "ple-tismografia" intregului corp. Pacientul se afla intr-o incapere inchisa etans si i se masoara rezistenta opusa de caile respiratorii la inspir si expir. in final, o radiografie ofera imaginea completa, cu ajutorul careia se pune diagnosticul. Capacitatea vitala medie scade in timpul vietii, iar la varste inaintate se reduce in mod automat. De aceea, tragem concluzia ca, dupa saizeci de ani. este indicat sa se masoare din cand in cand capacitatea vitala; aceasta si din cauza faptului ca atunci cand exista o bronsita cronica, creste mult pericolul infectarii cailor respiratorii pana la pneumonie.
Cine este expus in mod special? O conditie de baza a aparitiei unei bronsite cronice cu toate elementele ce-o insotesc o constituie in primul rand terenul propice sau o hipersensibilitate castigata (dobandita) a sistemului bronsic. Cei mai expusi pericolului sunt cei care au avut in copilarie bronsite repetate, fumatorii vechi si persoanele expuse prin natura serviciului la vapori chimici si gaze.
Reguli de profilaxie:
a Atunci cand, in copilarie, ati suferit adesea de bronsita, in nici un caz sa nu fumati sau sa va alegeti un loc de munca unde sa fiti supus la vapori chimici, praf sau gaze.
a Daca totusi apartineti uneia dintre grupele de risc enuntate mai sus, recurgeti periodic la controale medicale de verificare a functiei respiratorii.
a Faceti in mod regulat training imun si cat mai multa miscare in aer liber.
a in incaperile cu incalzire centrala, aveti grija sa existe, in mod obligatoriu, suficienta umiditate (peste 40%)!
a Daca sunteti fumator, niciodata mai mult de zece tigari pe zi.
Dupa ce veti citi aceasta sectiune, hotarati-va. in consecinta, sa faceti o "spirometrie", in interesul dvs. Niciodata nu este prea deeme sa incepeti!