in acest context trebuie sa vorbim putin. in general, despre multiplele legaturi dintre puterea de aparare a organismului si raceala sau bolile infectioase, precum si despre rolul florei bacteriene intestinale.
Omul modern, cilizat, arc numeroase carente in alimentatie: carenta de substante tale (tamine, minerale, microelemente), carente in substante reziduale (fibre vegetale), carente in alimente cu valoare ridicata (fructe, legume, cereale, produse lactate etc).
Aceasta duce la o inertie a meolismului si la acumularea unor produse de meolism insuficient prelucrate, cum ar fi colesterolul, acidul uric, trigliceridele. acidul lactic s.a. Alimentatia saraca in elemente tale si. in acelasi timp, bogata in calorii aduce cu sine si o suprasolicitare a productiei enzimatice la nivelul glandelor digestive. Urmarile sunt:
a lenerea intestinului (insuficienta marunUre fermen-tativa a alimentelor, stari de fermentatie si putrefactie);
a modificarea echilibrului acido-bazic in tractul digestiv (insuficienta aciditate gastrica, accentuarea fermentatiei acidului lactic);
a producerea de leziuni ale florei intestinale (ca urmare a perturbarii echilibrului acido-bazic).
Dupa cum se va vedea, functionarea corecta a florei bacteriene joaca un rol decisiv in constituirea si mentinerea functiilor si sistemului imunitar al omului. Orice tulburare in buna functionare a florei intestinale duce la diminuarea si cronicizarea rezistentei la infectii.

Daca va imbolnati de gripa in medie de mai mult de doua ori pe an, trebuie sa faceti o investigatie a scaunului (coprocultura) si sa luati masuri de dezinfectare. O tulburare a functionalitatii florei intestinale constituie, in acelasi timp, o scadere a capacitatii de aparare contra unor agresori externi (fungi, lamblii, amoebe etc.) care migreaza, in consecinta, in intestin, unde se inmultesc.
Pe de alta parte, o flora intestinala sanatoasa indeplineste mai multe functii tale:
a Gospodarirea elementelor tale: productia proprie de tamine (B, E, K, acid folie, biotina, acid pantotenic); flora intestinala este implicata in mod deosebit in acest proces. in plus, ajuta la preluarea de catre organism a mineralelor si a microelementelor (sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc, seleniu, litiu s.a.m.d.); aceste substante se leaga de acidul lactic produs de flora intestinala, la nivelul intestinului, si numai astfel pot trece bariera mucoasa pentru a ajunge in sange.
a Reactia de aparare imuna proprie: productia de substante imune (de exemplu, bine cunoscuta gamaglobulina); flora intestinala ajuta globulele albe in actitatea lor. In afara de aceasta, productia proprie de antibiotice si anumite substante ce distrug germenii (acid lactic, acid acetic si acid formic dextrogin), in scopul apararii de agentii infectiosi patrunsi in intestin. De asemenea, productia unor substante specifice "anticanceroase".
a Meolismul: inactivarea si eliminarea substantelor reziduale; flora intestinala ajuta de asemenea la transformarea colesterolului solubil in apa intr-o forma insolubila. Datorita acestei modificari, colesterolul nu mai este preluat de curentul sanguin; este pastrat in intestin si eliminat. Una dintre cauzele principale ale cresterii valorii colesterolemiei este si perturbarea functionalitatii florei intestinale.
a In plus, curatarea sistemului limfatic: intestinul este "principalul organ limfatic" al organismului. Bacteriile intestinale (mai ales asa-numitele colibacterii din intestinul gros) au actiune stimulanta asupra producerii de limfocite.
a Sistemul nervos si hormonal: productia substantelor de baza pentru hormoni si a substantelor de transmitere nervoasa. Tulburarea florei intestinale antreneaza direct si prezenta tulburarilor sistemului nervos si hormonal.

Factori ce duc la tulburarea florei intestinale sunt:

a Alimentatia: ingestia crescuta de elemente cu efect conservam: zahar, sare de bucatarie, alcool concentrat etc. in afara de acestea, adausuri alimentare, ca: substante de conservare, prajeli, saramura, substante gudronate, medicamente, alte adausuri chimice.
a Medicamentele: antibiotice, sulfonamide; ele distrug nu numai bacteriile periculoase, ci si pe cele utile, nedaunatoare, din intestin.
a Alti factori: insuficienta aciditate gastrica (duce la tulburarea echilibrului intestinal, si, prin aceasta, tulbura si flora intestinala), infectiile intestinale acute si cronice (si in cadrul unei gripe), imbolnarile parazitare (ermii).
Intestinul si, desigur, flora intestinala sunt "copin tregi" ai medicinei moderne. in consecinta, si oferta terapeutica pentru afectiunile intestinale este foarte saracacioasa. in plus, imbolnarile intestinale den, de obicei, edente in stadii foarte avansate ale bolii. De aceea, nici simptomatologia nu e recunoscuta, iar adesea chiar minimalizata.
Concret, o disbioza timp indelungat, deci o tulburare a florei intestinale, atrage o sumedenie de alte tulburari ale organismului, toate fiind simptome ale unei stari anterioare bolii, un stadiu intermediar intre "a nu mai fi sanatos, dar nici bolnav, inca".
Care sunt ele? in acest sens, putem enumera urmatoarele simptome:
a lipsa apetitului;

a oboseala, slabirea performantelor, nervozitatea;

a tendintele depresive;
a tendintele la infectii, scaderea generala a capacitatii de aparare;
a starile de carente taminice si minerale; aincetinirea actitatii intestinale, tulburari de digestie; aimbolnarile alergice (febra de fan, eruptiile cutanate);

a suferintele reumatice, "reumatismul partilor moi" etc.

"Gripa intestinala" este inundarea mucoaselor intestinale cu diversi agenti patogeni, dupa ce rusul gripal a pregatit in oarecare masura terenul. Exista insa si ceva ca o gripa intestinala cronica, ce se dezvolta din forma acuta, atunci cand aceasta nu se ndeca complet si este marcata de permanente simptome "dizenteriforme": senzatie de ba-lonare, eructatii, arsuri, presiune in zona gastrica, scaune moi, flatulenta, intoleranta la anumite alimente etc. Terapia completa a tractului digestiv se impune, de aceea, ca o masura fundamentala in prevenirea starii de imbolnare a organismului!