Riscul de a face astm se apropie de cel al nefumatorilor doar dupa 5 ani de la sevraj. Acest risc la femeile fumatoare este mai mic decat la cele nefumatoare sau ex-fumatoare, explicatia fiind legata de faptul ca cei cu sensibilitati ale cailor aeriene au o probabilitate mai mica de a deni fumatori zilnici . in schimb fumatul poate exacerba simptomele de astm. Cei care au fumat cel putin 3 ani au avut un risc crescut de a face astm bronsic (risc relativ de 1,9).
La astmatici ca si la subiectii sanatosi scaderea factorului de transfer (TLCO) si a componentelor sale depinde de durata fumatului. Fumatul la adolescenti este asociat cu o crestere semnificativa a simptomelor respiratorii care include wheezingul, tusea, expectoratia si dispneea iar fumatul parintilor influenteaza obiceiul de a fuma al adolescentilor (mai mult la fete decat la baieti). Un istoric anterior de astm sau wheezing nu limiteaza semnificativ obiceiul de a fuma al adolescentului. Cu toate acestea, prevalenta fumatului (foarte mare la populatia spaniola - 65%) este influentata inrs proportional de astmul bronsic (foarte multi abandoneaza acest obicei dupa prima criza).
Riscul de astm la ex-fumatori este mai mare in primii 5 ani dupa sevraj. In incercarea de a instiga efectele fumatului asupra istoricului bolnavilor cu astm bronsic atopic, testelor cutanate, nilelor IgE, numarului de leucocite-eozinofile si testului de provocare , s-a constatat ca la 66,6% din fumatori testele cutanate sunt poziti iar fumatul si atopia au un efect sinergie. Toate acestea impun luarea in considerare a obiceiului de a fuma atunci cand se instigheaza efectele alergiei pe tractul respirator.
Astmaticii expusi la fumul din mediul inconjurator (fumat pasiv) au mai multe episoade de exacerbare si necesita mai frecnt pastrarea bronho-dilatatoarelor .