1. Identificarea fumatorului
Adesea fumatorul nu este identificat de medic deoarece (6):
- recunoasterea fumatului nu este edenta imediat
- prezentarea clinica poate sau nu sa fie direct asociata fumatului
- doctorul nu poate interveni intotdeauna in stilul de ata

- discutia cu pacientul poate deranja bolnavul.

In aceste conditii ce poate face doctorul ulterior ?
2. Aflarea istoricului famatului (6) este, de asemenea, important deoarece fumatorul adesea subestimeaza consumul de tigari.
Se vor afla: numarul de tigari fumate la locul de munca si in restul zilei, durata fumatului, problemele de sanatate si factorii de risc, istoricul "familial" al fumatului, cauzele folosirii, posibilii "triggeri", nivelul dependentei, tentativele anterioare de sevraj la nicotina) - fumatul" class="text">sevraj si de folosire a medicatiei.
3. incadrarea fumatorului in stagiul de pregatire pentru sevraj (6)
Fumatorul poate:
a. sa nu fie pregatit (40%) (nu se gandeste sa stopeze, vede doar aspectele pozitive si nu doreste sa afle dezavantajele). Ierventia trebuie sa fie foarte scurta si fumatorul trebuie sa afle disponibilitatea medicului de a-l ajuta.
b. sa fie nesigur (40%) - se gandesc la beneficiile sevrajului dar se tem si de dezavantajele acestuia. Medicul trebuie sa inlature barierele care deriva din neajunsurile sevrajului (luarea in greutate, interuri de motivatie, incredintarea responsabilitatii problemei pacientului). Se poate lasa fumatorul sa mediteze asupra foloaselor sevrajului.
c. sa fie pregatit de sevraj (20%) - pentru acestia beneficiile depasesc dezavantajele. Ei au nevoie de cel mai activ sprijin al doctorului
d. sa fie in grupul de "mentinere" - medicul si pacientul sperand ca vor reusi pe termen lung (abstinenta este sustinuta, tentatiile de fumat scad gradual si dispar)
e. participa la recuperarea grupului de "recidive". in 6 luni, 78-80% fumeaza din nou. Situatiile care cresc riscul de recidiva sunt (6):
- ravnirea unei tigari

- emotiile negative

- conflictele interpersonale, profesionale, familiale

- presiunea sociala

- consumul de alcool sau de diverse alimente

- relaxarea la domiciliu, seara dupa masa

- tentatia de a incerca "doar o tigara"
O rata de sevraj de 20% este considerata ca fiind plina de succes. Un fumator opate trece oricand dintr-un stadiu in altul, in functie de:
- prioritati de schimbare (varsta, nasterea unui copil, decesul cuiva apropiat)
- modificari din mediul inconjurator (schimbari de loc de munca, schimbarea regiunii)
- modificari sociale (partenerul, influenta copilului initiat asupra parintilor, noi interese sau relatii)

- graditate

- aflarea unor noi informatii (ex. influenta asupra functiei pulmonare)

4. Motivarea fumatorului pentru schimbare

Adesea avem de-a face cu pacienti la care sanatatea este deja afectata (6). Motivarea este un stil de sfatuire a pacientului pentru modificarea obiceiurilor si este o arma utila pentru incurajarea schimbarii la bolnai care doresc sustinerea deciziei lor.

5. Mijloace de actiune (6)

Dupa depasirea celor 4 faze, se trece la:

- personalizarea efectelor fumatului asupra sanatatii

- efectuarea testelor functionale
- incurajarea incetarii fumatului, mai repede decat sa reduca consumul
- discutarea varietatii sau a alternativelor si substituentilor pentru fumat

- masurarea nivelelor de dependenta

- discutarea folosirii NRT (nicotine replacement therapy = terapia de substitutie nicotinica)

-discutarea neajunsurilor sevrajului

- identificarea situatiilor cu risc si ificarea strategiilor alternative -oferirea de materiale scrise, intarirea mesajelor anti-fumat -silirea unui sistem de recompensare

-inregistrarea sprijinului familial si al prietenilor

-dezvoltarea unui de urgenta pentru recidive si invatarea din experienta

- recomandarea unor zite de monitorizare