Asa cum au fost descrise manifestarile depresive la adult si la copil, in anii '70 unii autori au descris echilentul acestora si la adolescent. Era vorba fie de silirea unor legaturi intre diferite comportamente si depresie and in vedere eventuala actiune a unor medicamente psihotrope antidepresive, fie de o anumita intelegere empatica a adolescentului in cadrul abordarii psihoterapeutice. Aproape toate conduitele simptomatice obserbile in adolescenta au putut fi puse, dupa unii autori, in legatura cu "depresia".In unele cazuri, manifestarile simptomatice evocate se inscriau intr-o semiologie evident depresi. Era suficient atunci ca, dincolo de trecerea la act, de esecul scolar, de tulburarile de alimentatie etc., sa fie identificata semiologia depresi - dispozitia depresi, sentimentele de delorizare. in aceste cazuri s-a putut, probabil, vorbi despre "depresie mascata".Insa, in alte cazuri, simptomele manifestate nu pareau a fi insotite de alte simptome care sa exprime mai direct depresia, chiar daca ele erau cautate. Aceste simptome, tulburari alimentare, comportamente toxicomaniace, hiperactivitate etc. erau in aparenta izolate. Se vorbea astfel de "echilente depresive" fie pentru ca simptomul parea ca se amelioreaza sau ca dispare sub tratament medicamentos antidepresiv, fie pentru ca abordarea psihoterapeutica rele existenta unei stari depresive subiacente acestui simptom (cf. cazul clinic Thomas). Abordarea psihoterapeutica aduce in continuare argumente in acest sens, evidentiind frecventa afectelor si emotiilor de natura depresi susceptibile sa apara in timpul psihoterapiei

Astfel, lourile semiologice atat de diferite, precum anorexia mentala, crizele de bulimie, esecul scolar, fobiile scolare, comportamentele toximaniace, unele comportamente delincventiale, pot aparea, in realitate, ca tot atatea manifestari ale luptei contra starilor depresive. Elaborarea simptomatologiei depresive este unul dintre elementele esentiale ale traliului psihic al adolescentei ( modulul 6). Se intelege, in aceste conditii, ca aceasta nonelaborare, oricare i-ar fi cauzele, poate determina comportamente deviante sau simptomatice multiple.
Un studiu epidemiologie ca acela al lui Deykin si al colaboratorilor sai (1987) are meritul de a demonstra ca alcoolismul si toxicomania, care se intalnesc in proportie de 8,2 %, respectiv 9,4 % intr-un esantion de 424 de tineri cu rste intre 16 si 19 ani, apar cel mai adesea dupa manifestarea unor tulburari depresive (a caror frecventa este eluata de catre acesti autori la 6,8%). Astfel, alcoolismul sau toxicomania reprezinta o tentati de autotratament a carui eficienta (relati) risca sa mascheze problematica depresi, in timp ce in prim- apar tulburarile si complicatiile legate de folosirea acestor produse.In prezent, aceasta problema se doreste a fi rezolta prin existenta comorbiditatii. Este vorba, altfel spus, despre aceeasi problema, numai ca dimensiunea continuitatii psihopatologice este total ignorata din aceasta perspecti si avem tot dreptul sa ne intrebam asupra sensului comorbiditatii atunci cand aceasta atinge niveluri in mod frecvent mai mari de 50%, respectiv 60% sau 70% ( modulul 3).

THOMAS - UN ECHIVALENT DEPRESIV: FOBIE SCOLARA?

Thomas, in rsta de 16 ani si jumatate, sufera de doua luni de o criza de anxietate la liceu, criza a carei frecventa a devenit aproape cotidiana, obligandu-l sa intrerupa frecventarea scolii in urma cu aproximativ trei saptamani, cu ocazia primei consultatii. Thomas este in anul intai intr-o clasa cu profil tehnic, orientare scolara aleasa de el insusi. Elev bun, n-a repetat niciodata clasa si a terminat cu rezultate foarte bune anul precedent. Chiar de la inceputul noului an, Thomas a fost stresat mai ales din cauza examenului de sfarsit de an care il asteapta. Au aparut astfel foarte repede crizele de anxietate: in timpul orelor simte un gol in stomac, apoi i se face foarte rau, apar spasme si contracturi musculare care il fac sa mearga la cabinetul medical, unde poate sa se aseze in pat. Timp de 15 zile, inainte de a intrerupe scoala, in fiecare seara cand se intorcea de la liceu si in toate diminetile inainte de a pleca la scoala, Thomas gea, incapabil sa controleze amplificarea anxietatii. intr-o zi, mama, ea insasi speriata de starea jalnica in care se afla fiul sau, s-a enert si a inceput sa-l loveasca, sa-l palmuiasca, "pentru a-l face sa reactioneze", spune ea. Aceasta manifestare pulsionala sta la originea consultatiei.
Thomas este un adolescent inalt si solid, usor supraponderal. El se exprima cu delicatete, dorind sa-si explice cat mai bine dificultatile. Aceasta anxietate centrata pe scoala a luat recent proportii neobisnuite, fiind amplificata de teama de examen, dar in realitate Thomas sufera de mai multi ani. in fiecare an, reinceperea scolii este precedata de o perioada in care nu se simte bine, convins ca nu reusi. Dupa o ameliorare relati, anxietatile reapar la sfarsitul celui de-al doilea trimestru, deoarece este convins ca repeta anul. Cum este printre primii in clasa, trecerea in clasa urmatoare ii calmeaza anxietatea pana la inceputul anului urmator. Lucrurile se petrec in acest fel de aproximativ trei ani. in general, primele note obtinute ii reduc anxietatea, dar anul acesta el n-a mai obtinut notele bune cu care se obisnuise. in mod evident, Thomas doarme prost in zilele premergatoare inceperii scolii sau in perioada examenelorIn afara problemelor scolare, Thomas se descrie ca fiind mai ales o persoana solitara asta insa pentru ca isi petrece timpul citind. Totusi, de la inceputul acestui an scolar, el a inceput sa faca sport, rugby, si a descoperit placerea jocului in echipa: a fost chiar numit "capitan" al pachetului de inaintare pe care il mobilizeaza energic in timpul meciurilor. Nici el nu intelege cum de este capabil de aceasta energie, servind drept model pentru colegii de echipa, and in vedere faptul ca se simte din ce in ce mai incapabil si mai stresat in legatura cu scoala.In semiologic, in afara acceselor de anxietate nu mai exista manifestari clare de depresie, cel putin in timpul acestei prime sedinte. Mai semnalam ca de o luna isi administreaza, la indicatia medicului sau generalist, un anxiolitic (benzodia-zepam), un antidepresiv triciclic (amitriptylin: 75 mg) si un somnifer nebarbituric (nitrazepam: 2 cp). Efectele acestor prescriptii raman modeste.
Thomas este cel mai mare dintre frati: mai are un frate cu trei ani mai mic decat el. Mama lui s-a maritat la 25 de ani cu un barbat cu zece ani mai in rsta decat ea. Provenind dintr-o familie mai degraba burgheza, ea s-a casatorit cu un negustor a carui meserie o dispretuieste. Foarte curand, relatia de cuplu se dovedi mediocra, iar mama transfera o mare parte din afectiunea sa catre Thomas, pe care il descrie ca pe un baiat mereu dragut, atent si prevenitor. Cuplul a divortat atunci cand Thomas avea 9 ani si, cate luni mai tarziu, tatal lui Thomas a murit in urma unui accident cardiac. Thomas isi aduce foarte bine aminte ultima dimineata in care l-a zut pe tatal sau la spital: iesind din spital, el s-a gandit ca nu-l mai revedea niciodata. Tatal a decedat dupa 24 de ore. Doi ani mai tarziu, mama lui Thomas s-a recasatorit.In concluzie, este vorba despre crize de anxietate acute ce au culminat cu instalarea unei fobii scolare la un adolescent de 16 ani care prezentase pana atunci un interes deosebit pentru scoala. in ceea ce priveste familia, retinem neintelegeri de cuplu sfarsite printr-un divort. Relatia mama-fiu este foarte apropiata. Decesul tatalui, atunci cand Thomas avea aproximativ 10 ani.
Evolutia clinica evidentia putin cate putin si alte probleme. Cu toate eforturile sale constiente, Thomas nu se poate intoarce la scoala. in plus, tensiunea dintre mama si fiu se accentueaza. O separare, prin intermediul unei spitalizari, este acceptata de catre diferiti membri ai familiei. Dupa trei saptamani de spitalizare si un tratament medicamentos modificat (alprazolam) se incearca o reintoarcere la scoala - fiind internat in continuare -, la cererea lui Thomas, dar crizele de anxietate reapar, obligandu-l sa suspende frecventarea scolii. in acelasi timp, revenirile in familie in weekenduri constituie ocazii pentru aparitia unor conflicte intre Thomas si mama sa, conflicte privind in general probleme minore, dar cu totul noi, deoarece pana atunci singurele "ciocniri" dintre cei doi erau provocate de problemele scolare. Doua idei apar atunci in mintea lui Thomas: pe de o parte, eventuala necesitate a unei separari si a unei internari cu scop terapeutic si, pe de alta parte, repetarea anului scolar, idee care ii provoca inainte o anxietate masi. Pe parcursul sedintelor de terapie vor aparea treptat urmatoarele teme. Mai intai, Thomas evoca ura tatalui sau. in timpul crizelor sale de anxietate ii apare foarte repede in minte imaginea tatalui. Thomas isi vede tatal din fata, dar acesta se uita unde in departare. incepe atunci sa tremure, ge si trebuie sa plece la infirmerie. Se dezvolta astfel, putin cate putin, o aderata tematica depresi. Thomas isi face multe reprosuri in legatura cu tatal sau: are sentimentul ca l-a abandonat si l-a tradat: se gandeste ca, dupa divort, tatal lui a rascumparat un nou magazin, facandu-si proiecte sa lucreze acolo impreuna cu fiul sau; glumea chiar, in legatura cu fiica negustorului vecin, care ar fi fost o sotie buna pentru Thomas, fuzionand astfel dintr-o lovitura cele doua afaceri complementare in perioada aceea Thomas refuza categoric aceasta solutie, dorind sa invete pentru a reusi sa devina inginer. Thomas fi astfel primul nascut care, pentru prima data in familia tatalui dupa patru sau cinci generatii, nu continua traditia de a deveni negustor ca si tatal sau. in acelasi timp, din cauza crizelor de anxietate si a imposibilitatii de a relua scoala, Thomas incepe sa se delorizeze: el se simte incapabil de a-si continua studiile, crede ca nu este bun de nimic in urma cu doi ani a vrut sa le intrerupa din cauza anxietatii sale, dar mama sa l-a indemnat sa mearga inainte, evocand necesitatea obtinerii unei diplome pentru a continua ascensiunea sociala pe care, in mod evident, ea insasi a intrerupt-o in cadrul familiei sale. Astfel, subiacent depresiei legate de sentimentul de culpabilitate in raport cu imaginea tatalui si a ramurii paterne, apare o a doua directie de conflict. Thomas trebuie, pe de o parte, sa-si continue studiile pentru a satisface dorinta mamei si sa se inscrie intr-o familie care a reusit in social destul de satisfacator, dar, pe de alta parte, actionand astfel, tradeaza destinul tatalui. Exista un mare risc ca Thomas sa esueze, incercand sa-si satisfaca ambii parinti: esecul scolar ar permite sa continue meseria tatalui si i-ar confirma mamei ca nu se poate astepta la nimic bun din partea barbatilor. intr-ader, aceasta foloseste mereu, in toate reprezentarile sale privind urile masculine si paterne, imagini delorizate, dezamagitoare: tatal, primul sot, al doilea sot au deceptionat-o, folosind un discurs alcatuit, in aparenta, din bune intentii.In sfarsit, teama de esecul scolar duce la un comportament de evitare a unui efort de reprezentare si de transformare a imaginii paterne, efort pe care Thomas nu-l accepta si al carui continut poate fi formulat astfel: in timpul sedintelor, Thomas recunoaste ca nu si-a pus niciodata intrebari privind cauzele neintelegerilor dintre parinti. El se justifica folosind o multime de argumente de bun-simt: acest lucru nu-l priveste, este problema parintilor sai etc. El n-a pus nici o intrebare atunci cand, pe parcursul sedintelor, mama sa ii cerea sa "spuna lucruri care nu-l privesc". Astfel, in timpul unei vizite recente, premergatoare admiterii in internat, mama sa i-a cerut sa iasa afara; el nu s-a gandit practic la nimic; recunoaste ca avea capul gol, declarand in acelasi timp ca, daca mama sa i-a cerut sa iasa, a facut-o probabil pentru a povesti "lucruri" din trecutul sau. insa crizele sale de anxietate se produc intotdeauna in timpul orelor de tehnologie, mai ales la cele de desen industrial, atunci cand este in fata foii goale si trebuie sa deseneze, adica sa-si reprezinte o camera din diverse unghiuri. Atunci apare anxietatea si Thomas isi reprezinta ura tatalui. Thomas nu face inca legatura, dar probabil ca spre aceasta se orienta traliul psiho-terapeutic. in schimb, Thomas declara ca, daca ar incepe sa puna intrebari despre tatal sau, asta ar putea invenina lucrurile si ar distruge buna intelegere cu mama sa. Thomas respinge, intr-o oarecare masura, o constientizare care ar putea sa antreneze un efort dublu de deidealizare: a imaginii tatalui, pe de o parte, si a imaginii copilului ideal, ce satisface dorinta mamei, pe de alta parte. Adolescent fiind, el nu mai poate sa-si satisfaca mama, dar pastreaza o imagine ideala a tatalui sau, care, protejandu-i masculinitatea, il conduce spre depresie. Comportamentele fobice il apara de aceste transformari care il sperie.
Astfel, putem considera ca simptomele "anxietate" si "fobii scolare" sunt "echilente depresive", mascand depresia subiacenta si impiedicand traliul de doliu cu care acest adolescent trebui in mod necesar sa se confrunte pentru a accede la identificari accepile.