Masterson (1986, 1989) este primul care a ecat si a descris aceasta forma de
depresie a adolescentilor, asa-numita depresie borderline sau depresie-limita. Trebuie sa ecam aceasta forma de depresie la adolescentii care trec la act mai ales prin gesturi auto- sau hetero--agresive. Elementul caracteristic consta in faptul ca, in cazul in care conditiile externe permit impiedicarea adolescentului de a trece la act, se observa ca acesta devine deprimat, se prabuseste. El incepe sa ga adesea, resimte un profund sentiment de gol, de prabusire etc. La aceste stari se adauga deseori amintiri despre separari sau abandonuri anterioare. Bineinteles ca nu toti adolescentii care trec la act prezinta "o depresie de abandon", dar trebuie avut in vedere un astfel de diagnostic atunci cand este rba despre actiuni repetate si mai ales cand acestea au un aspect autoagresiv.In psihopatologic,
depresia de abandon reprezinta cel de-al doilea termen al triadei borderline descrisa de Masterson. Primul termen este reprezentat de incapacitatea adolescentului de a infrunta, intr-o maniera satisfacatoare, cel de-al doilea proces de sepa-rare-individuare, cu precadere din cauza separarilor sau abandonurilor antecedente multiple, care i-au procat copilului o suferinta excesiva. Aceasta incapacitate, precum si confruntarea cu aceasta teama proaca o angoasa si o reactie depresiva care constituie cel de-al doilea termen al triadei borderline. Adolescentul reactioneaza adesea la angoasa si la depresia procata de aceasta, folosind mecanisme de aparare specifice subiectilor borderline: trecere la act, clivaj, mecanisme de negare etc. Acesta este cel de-al treilea termen al triadei, care il antreneaza adesea pe adolescent intr-o "pozitie depresiva" (cf. submodulul urmator).
Aceasta depresie se observa mai frecvent la adolescentii care au un trecut marcat de lipsuri sau abandon. Vom reveni asupra acestei idei mai detaliat, abordand relatiile dintre
tentativa de suicid si depresie in adolescenta.
DEPRESIA INTRE SEPARARE Sl ABANDON
Benoit a fost trimis la consultatie de catre o asistenta sociala. El are 17 ani.
De aproximativ un an nu se simte bine. Se gandeste adesea la moarte, la
sinucidere si ii este teama sa treaca la actiune. El isi pune intrebari neincetat in legatura cu sensul vietii, in general, si cu viata sa, in particular. Mai mult, Benoit nu reuseste sa lucreze in clasa: nu poate sa se concentreze, gandurile sale o iau razna mereu. El a repetat anul si apoi a fost orientat si inscris in anul intai la o specializare care nu-l intereseaza deloc. Nu-l mai intereseaza nimic: nu mai iese practic deloc din casa, ramane intins in pat in camera sa si asculta
muzica in surdina, doarme prost, are cosmaruri: expresia fetei sale este foarte putin mobila.
Elementul esential este obsesia privind originea sa: de la
nastere Benoit a fost lasat in grija unei dadace. isi cunoaste mama, care l-a vizitat intermitent, vizite care se pare ca au procat vii tensiuni in familie si conflicte intre mama naturala si cea adoptiva. Benoit a asistat la unele dintre aceste conflicte care i-au procat o mare confuzie si o suferinta extrema. Nu mai vrea sa-si vada mama, dar ar dori foarte mult sa-si regaseasca fratii, desi este incapabil sa intreprinda si cel mai mic demers concret pentru a realiza acest lucru. El explica aceasta incapacitate prin teama ca o astfel de cercetare ar fi resimtita de familia sa adoptiva ca o renegare, in timp ce el s-ar prezenta intr-o lumina farabila. El a realizat astfel un sistem de delimitare:
- a idealizat o mama adoptiva care este buna;
- a devalorizat o mama naturala care este rea.
Benoit se gandeste adesea la originea sa. De exemplu, se uita la televizor si se intreaba deodata ce face el acolo. Se gandeste ca acesti oameni sunt niste straini. Imediat isi reproseaza foarte tare ca-si apreciaza astfel familia adoptiva si ca este gelos pe sora sa de lapte; atunci dezlta sentimente de culpabilitate. Are si cosmaruri in timpul carora isi omoara parintii adoptivi: se trezeste apoi speriat. Ca urmare a acestor ganduri agresive, el se judeca cu severitate, dezlta idei sui-cidare: isi imagineaza ca se arunca sub un camion, dar nu trece la actiune deoarece ii este frica sa nu proace un grav accident.
Singurele momente in care se simte bine este atunci cand se intalneste cu prietena sa, dar si atunci problema originii sale este prezenta ca o pata rusinoasa. intr-adevar, parintii prietenei lui sunt ostili acestei relatii, mai ales din cauza antecedentelor familiale ale lui Benoit. impreuna cu prietena sa Benoit nu se simte trist, chiar daca este obligat s-o vada pe ascuns. Totusi, Benoit nu-i marturiseste nelinistile sale, tristetea sa.
Abordarea terapeutica va fi dubla:
- medicamentoasa, pe de o parte, deoarece Benoit este de peste sase luni in aceasta stare, incapabil sa progreseze: antidepresive triciclice in doza moderata. Lentoarea psiho-motorie se va atenua rapid, apoi va disparea. Fluiditatea asociatiilor logice ale gandirii va reaparea, permitand astfel un inceput de abordare psihoterapeutica;
- sedinte de psihoterapie, pe de alta parte.In timpul acestor sedinte, agresivitatea fata de familia adoptiva, mai ales fata de mama adoptiva, va fi exprimata din ce in ce mai puternic; in acelasi timp, nostalgia dupa familia sa naturala si dupa frati va putea fi, putin cate putin, recunoscuta si ecata fara sentimentul de culpabilitate. Acest fapt va diminua delimitarea dintre mama adoptiva buna si mama naturala rea. il sustinem intr-un proiect de angajare intr-un loc de munca si de intrerupere a unui program scolar total neinteresant, ecand o posibila plecare de acasa, la care se poate gandi progresiv, avand in vedere ca inainte nu se gandise decat la o ruptura totala si definitiva: Benoit nu-si imagina ca poate sa se separe de parintii sai adoptivi fara sa fie obligat sa plece foarte departe si pentru totdeauna.
Astfel, fenomenul natural de personalizare si detasare, de relativa devalorizare a imaginii parentale interiorizate, in acest caz a imaginii parintilor adoptivi, nu s-a putut dezlta la acest adolescent ale carui elemente de identificare sunt fragile, deoarece acesta reactiva amenintarea de abandon: fantezia lui Benoit, care se considera un strain in aceasta familie ce se uita la televizor, este revelatoare. Asistam imediat la o reorien-tare catre sine a acestei agresivitati si a devalorizarii care farizeaza manifestarea depresiei.
