Studiile referitoare la psihopatologia depresiei in adolescenta sunt in prezent rare. in schimb, numeroase lucrari epidemiologice analitice incearca sa accentueze pertinenta unei trasaturi particulare a personalitatii sau a temperamentului la adolescentii deprimati pentru a face din aceasta fie un factor de co-variatie, fie un factor de risc. Aceste lucrari reiau, in general, ipoteze si cercetari in legatura cu adultii deprimati - in special, ipoteza prind temperamentul sau stilul cognitiv.In sfarsit, de cativa ani s-a manifestat un interes deosebit fata de situatia adolescentilor handicapati sau retardati mental. Printre aceste lucrari, fara a pretinde exhaustitate, se numara si cele pe care le vom prezenta in continuare.
Goodyer si colaboratorii sai (1993) analizeaza diferitele componente ale "temperamentului" (actitate, sensibilitate, timiditate, exprimare emotionala) la 193 de tineri intre 11 si 16 ani, dintre care unii prezinta o tulburare depresiva majora (16 fete si 3 baieti). Ei a subiectii deprimati si nondeprimati cu ajutorul chestionarelor propuse parintilor si profesorilor. Daca exista diferente de temperament intre baieti si fete in cadrul diverselor scari partiale, in schimb nu exista decat o singura diferenta semnificativa intre subiectii deprimati si cei nondeprimati: tinerii deprimati prezinta o expresitate emotionala (negativa) mai crescuta, intalnita in special la fete. Autorii noteaza ca evenimentele de ata sunt la fel de frecvente la baieti ca si la fete ; ei avanseaza ipoteza ca diferenta de prevalenta depresiva in functie de sex care apare la adolescenta ar putea fi atribuita acestei puternice expresitati emotionale a fetelor.
King si colaboratorii sai (1993) a un grup de 30 de adolescenti spitalizati pentru tulburare depresiva majora sau distimica (cinci), evaluati la inceputul, apoi la sfarsitul spitalizarii, cu un grup martor (de notat importanta "comorbiditatii" asociate diagnosticului de tulburare depresiva majora: distimie - 7, anorexie mentala - 5, bulimie nervoasa - 4, abuz de substante - 3, tulburare de comportament - 4, anxietate - 2). Autorii utilizeaza o scara de perceptie a sinelui (Self-Perception Profite for Adolescent: SPPA) si constata, printre altele, ca adolescentii deprimati au la inceputul spitalizarii o autovalorizare (self-worth) invers proportionala cu gratatea depresiei (cu cat depresia este mai grava, cu atat autova-lorizarea este mai negativa) si diferita statistic de cea a grupului--martor. Alti itemi ai scarii par legati de depresie (participare sociala, competenta), dar nu de gratatea acesteia. in sfarsit, autorii noteaza o ameliorare a scorurilor la pacientii a caror depresie s-a atenuat sau a disparut in timpul spitalizarii. Autorii discuta relatiile dintre depresie si perceptia sociala a sinelui, "devalorizarea sinelui" fiind, nu trebuie sa uitam acest lucru, un simptom tipic al starii depresive. Gotlib si colaboratorii sai (1993) cerceteaza existenta tulburarilor cognitive la adolescentul deprimat. Ei analizeaza o populatie de 1.710 adolescenti cu varste intre 14 si 18 ani (53% fete) din care formeaza patru subgrupe:

- adolescentii cu episod depresiv major ;

- adolescenti care au prezentat o tulburare depresiva in remisie ;

- adolescenti cu alt tip de tulburare psihiatrica ;

- adolescenti fara tulburare depresiva in prezent sau trecut si fara alt diagnostic psihiatric (1.308).In cadrul tulburarilor cognitive asociate depresiei conform ipotezelor lui Beck, autorii au definit in prealabil "cognitiile negative" si un stil atributiv (Attributional Style) particular. Adolescentii deprimati prezinta particularitati ale functionarii cognitive (cognitie negativa, atribuirea evenimentelor negative propriei persoane), ceea ce ii diferentiaza de adolescentii in remisie (cei care au fost deprimati) si de adolescentii fara depresie. intalnim in aceasta situatie constatari facute deja la adultul deprimat (in raport cu subiectul nondeprimat). in schimb, adolescentii in "remisie" nu par a avea un "stil cognitiv" care sa-i diferentieze net de adolescentii martori atunci cand simptomatologia depresiva dispare. Aceasta situatie este diferita de con-, statarile efectuate la adult. Autorii gasesc totusi o corelatie intre scorurile obtinute la CESD, superioare valorii-prag, dar fara criteriile EDM, si factorii cogniti perturbati (in special, cognitie negativa). Problema pe care o ridica o astfel de cercetare se refera la silitatea modelelor cognitive interne, pe de o parte, si la fixarea progresiva a acestor modele, cu repetarea sau persistenta episoadelor depresive, pe de alta parte. Din acest punct de vedere, adolescentul, contrar adultului, ar prezenta modele cognitive mai susceptibile la schimbare in functie de remisiile depresive.
Alaturi de stilul cognitiv, lucrarile din ce in ce mai numeroase demonstreaza frecventa tulburarilor depresive la adolescentii cu retard mental lejer, mediu sau profund ori cu dificultati de invatare specifice (retard al limbajului, esec scolar etc).
Astfel, Huntington si Bender (1995) noteaza ca adolescentii cu tulburari de invatare prezinta mai des tulburari ale imaginii de sine, anxietate, idei de suicid, depresii decat adolescentii-martori fara tulburari de invatare.In ceea ce priveste coeficientul de inteligenta (QI), Manikam si colaboratorii sai (1995) noteaza o corelatie intre acesta si frecventa depresiei in cazurile de debilitate usoara (69 > QI > 55). Pe scarile abilitatii sociale, ale adaptarii sociale si psihopatologiei globale (Psycho-pathology Instrument for Mentally Retarded Adults: PIMRA), adolescentii care prezinta un retard mental lejer obtin rezultate care arata suferinta si slaba lor adaptare, corelate cu scorurile scarilor de depresie (CDI, RADS, BIDR). Autorii discuta posibilitatea unei deprecieri a performantelor cognitive si a abilitatilor sociale datorate depresiei.
Aceste studii epidemiologice analitice au meritul de a pune in edenta unele trasaturi de personalitate sau stil cognitiv asociate depresiei. Totusi, se pare ca in unele lucrari trasaturile de personalitate studiate sunt foarte apropiate de simptomele depresiei: este astfel edent ca "stima de sine" este corelata cu depresia (Brage si colab., 1995). Aceste studii isi propun, in sfarsit, sa constate in mod clar sensibilitatea depresiei fata de evenimentele de ata si fata de calitatea relatiilor familiale in perioada adolescentei ( modulul 4).