Deprivarea (pierderea) - reactia de doliu
Aceasta reactie psihologica cu efecte psihosomatice poale aparea imediat sau la cateva luni dupa pierderea unei persoane dragi. Sentimentele de tristete, gandurile preocupante legate de moarte, iriilitatea, insomnia, dificultatile in concentrare si ingrijire sau in activitatile zilnice sunt simptome tipice. in functie de influentele culturale ale grupului, comunitatii, reactia de doliu variaza ca durata intre 6 luni si un an.
Moartea si pierdereaIn psihologie, ca si in filosofic si religie, s-au facut numeroase studii privind experientele de moarte si pierdere. S-au efectuat cercetari orientate spre psihologia mortii si acestea includ terapii si
tratamente pentru cei care sunt in pragul decesului sau pentru cei care suporta pierderea. in domeniul medical, cei mai multi se confrunta cu moartea, agonia si disperarea. Ca o prelungire a tanatologiei (studiul reactiei la moarte), trebuie studiate si cunoscute reactiile personalului de ingrijire fata de moarte si de suferinta si trebuie invatate si cunoscute modalitatile prin care acesta se poate confrunta cu propriile temeri.
Reactii la moarte
Oamenii, in general, reactioneaza fata de moarte obisnuindu-se cu ea Unii pot experimenta decesul asteptai, altii neasteptat (socul, surpriza, imaginea, fantasma catastrofica). Moartea poate fi gandita ca o intentie (suicidul), neintentionata (in urma unei boli, a unei suferinte) si subintentionala (abuzul de substante, alcool, fumat).
Moartea poate avea multiple semnificatii psihologice, atat pentru cel care a experimentat, cat si pentru societate in general. Poate fi privita ca o pedeapsa pentru pacatele sau abuzurile comise in timpul vietii.
Moartea psihogena
Factorii emotionali pot influenta decesul unor persoane care nu prezentau in prealabil un astfel de risc. Se cunoaste ca
fibrilatia ventriculara si
infarctul miocardic pot aparea imediat dupa
stresul psihic. De asemenea, sunt cunoscute mortile incate in unele culturi (cultul odoo"). Aceste situatii pot aparea din cauza emotiilor foarte puternice pe care le creeaza unele situatii de limita sau pentru ca o persoana crede in puterea celui care lanseaza blestemul si atunci, la nivel organic, pe axul hipotalamo-pituitar si al sistemului ners autonom apar disfunctii care pot cauza incetarea functiilor vitale ale organismului.
Experiente care depasesc corporalul
Multe persoane au raportat experiente legate de moarte (moartea clinica). Elisabeth Kiibler-Ross propune cinci stadii prin care considera ca se experimenteaza aceasta ultima etapa a vietii.
Stadiul 1 Soc si negare reprezinta inacceptarea diagnosticului si cautarea pana la epuizare a unor remedii. Atunci cand se comunica boala, trebuie urmarite reactiile pacientului si asigurarea ca acesta nu va fi abandonat.
Stadiul 2 - Furia. Oamenii devin frustrati, iritati si furiosi pentru ca sunt bolnavi. intrebarea comuna care se pune este: De ce eu? De ce mi se intampla tocmai mie?" Singurele reactii posibile in acest stadiu sunt raspunsurile non-defensive (in general personalul medical este cel acuzat) care pot ajuta ca furia pacientului sa se dilueze si persoanele care ingrijesc se pot concentra mai mult asupra sentimentelor de teama si singuratate.
Stadiul i Negocierea. Pacientii pot incepe o serie de tratative care pot cuprinde medicii. Biserica, prietenii. in acest stadiu, ei r fi incurajati sa participe ca parteneri la tratamentul lor si sa inteleaga ca a fi un bun pacient inseamna sa fie onest si puternic.
Stadiul 4 - Depresia. Semnele clinice ale depresiei apar in acest stadiu prin retragere, lentoare psihomotorie,
tulburari de somn, pierderea sperantei, ea si posibile idei suicidarc. Depresia poate fi o reactie a bolii asupra vietii pacientului (de exemplu, pierderea serviciului, dificultati economice, izolare de familie si prieteni) sau poate fi urmarea anticiparii pierderii vietii ce poate deveni iminenta. Atunci cand apare o
tulburare depresiva, insotita de semne vegetative si suicidarc, este indicata prescrierea terapiei medicamentoase an-tidepresive.
Tulburarea depresiva majora nu poate sustine speranta persoanei, putand astfel altera longevitatea, deteriora demnitatea si calitatea vietii.
Stadiul 5 - Acceptarea. Decesul devine ineviil, ca si acceptarea universalitatii acestei experiente. Sentimentele persoanei pot migra de la cele neutre pana la cele euforice. In cazurile fericite, pacientii devin cooperanti, discutand despre ineviilitatea acestui moment. Cei care au credinta religioasa puternica si care au convingerea continuitatii dincolo de moarte pot discuta despre aceasta etapa. De asemenea, se pot antrena discutii privind amintirea celor care au fost si a celor care r veni.
Compasiunea ca metoda de ingrijireIngrijirea medicala sustinuta de compasiune pentru pacientii in faze terminale sau cu perspective de viata reduse depinde de modelul personal al celui care ingrijeste, de felul in care acesta priveste moartea. Pentru a indeplini aceste ingrijiri in conditii optime este neie de un antrenament special. Cand pregatirea este concentrata numai asupra acordarii ingrijirii medicale, a eradicarii bolilor si a costului pe care acestea le implica, pacientul devine dusmanul, si nu aliatul personalului medical. El se transforma intr-o sursa de iritare, nerabdare si teama.
Uneori, la nivel inconstient, pregatirea medicala poate determina sentimente de omnipotenta privind controlul asupra vietii si a mortii. Atunci cand se confrunta cu esecul si cu victoria bolii asupra organismului, personalul medical devine temator, descurajat, defensiv, pentru ca, privind pe fiecare in parte, imaginea de sine suporta o serioasa lovitura. Se reactiveaza sentimente de panica privind propria neputinta.
Unele persoane acced la profesia medicala deoarece doresc sa aiba un control asupra vietii si a mortii si inconstient spera sa-si poata controla propria moarte.
Sarcina cea mai importanta privind personalul de ingrijire este aceea de a acorda persoanelor aliate in faze terminale ale bolii compasiune si suport continuu. Tintele unei ingrijiri competente in astfel de situatii sunt vizitele regulate, mentinerea contactului vizual, atingerea, ascultarea si discutiile (se incearca a se da raspunsuri la toate intrebarile bolnavului). Tactica onestitatii reprezinta ajutorul cel mai important. Cei mai multi dintre pacienti doresc ca cei care-i ingrijesc sa fie cinstiti cu ei. De aceea, bolnavii trebuie intrebati ce" doresc sa stie despre boala lor si cat". Altii nu doresc aceste lucruri.
Exista si alte aspecte care trebuie sustinute si ingrijite, cum ar fi ingrijirea panicii din fazele terminale ale bolii. Se utilizeaza calmante pentru a elimina pe cat posibil disconfortul. Familia trebuie sa fie suportiva si atunci ea trebuie ajutata sa sustina pacientul.
Primul pas in lucrul cu familia este acela de a dezlta o alianta, incurajandu-i pe membrii acesteia sa discute despre propriile vieti si suferinte, oferindu-li-se intelegere.
Profesionistii r evalua pana la ce nivel familia doreste sa fie ajutata, asistata si pana la ce nivel doreste sa-si pastreze autonomia.
Canalele deschise de comunicare cu familia ii pot ajuta pe membrii acesteia sa aiba atentia concentrata asupra stresului exterior mai mult decat sa se confrunte cu blamul tacut, vinovatia nemarturisita.
Criteriile decesului si dorintele de urmat
Evaluarea decesului este reprezentata prin masurarea functiilor, precum circulatia, functiile respiratorii sau functionarea creierului, constatan-du-se ca acestea au incetat in mod ireversibil. Unii pacienti, inainte de a surveni decesul, concep o serie de directive si dorinte de urmat consemnate prin scrisori, procura, inregistrari audio sau video.
Exemplu: Moartea este o parte a vietii. Este o realitate, la tel ca si nasterea, dezltarea, actiunea. Folosesc aceasta modalitate de exprimare pentru a marturisi dorintele mele in legatura cu ingrijirea medicala care-i priveste pe medicii mei si pe cei ce ma r ingriji pana la sfarsitul zilelor mele. Vreau sa exprim aici dorintele mele in legatura cu ceea ce se va intampla cu
mine in viitor.
Nu mai doresc tratament medical daca: i deveni inconstient si nu mai sunt sanse sa redevin vreodata constient; ma i simti foarte bolnav si aproape de moarte, fara a mai putea fi recuperat. Voi lua medicamente si i accepta altfel de ingrijiri daca acestea ma r ajuta sa trec peste panica si suferinta. Doresc acest lucru si daca din aceasta cauza as muri mai repede".
