Aceasta modalitate terapeutica se bazeaza pe folosirea medicamentelor anticanceroase si are ca obiectiv distrugerea celulelor canceroase sau impiedicarea multiplicarii lor. Deseori, chimioterapia este greu suportata de catre bolnavi.

Chimioterapia este folosita in principal pentru tratarea can-cerelor extinse sau susceptibile sa se generalizeze (metastaze). Ea poate ti folosita singura sau impreuna cu alte tipuri de tratament impotriva cancerului, cum ar fi honnonoterapia, chirurgia sau radioterapia.

ACTIUNEA MEDICAMENTELOR
In prezent sunt disponibile in jur de 50 de medicamente anticanceroase. Toate reusesc sa atinga celula canceroasa tocmai inainte de diviziune.

Majoritatea actioneaza pe nucleul celulei, in special in regiunea care contine informatiile genetice necesare multiplicarii celulei (ADN). Fiecare medicament are propriul sau mecanism de actiune pentru a se impotrivi procesului de multiplicare a celulelor canceroase, cu scopul de a opri dezvoltarea tumorii. Astfel, asocierea mai multor medicamente, ale caror mecanisme sunt diferite, are o eficacitate globala superioara celei a fiecarui produs in parte.

ALEGEREA MEDICAMENTELOR

Tipul medicamentului folosit depinde de localizarea cancerului (san, plaman, de exemplu) si de sensibilitatea tesutului ce urmeaza a fi tratat, care e mai mult sau mai putin receptiv la produsele folosite. Medicul alege medicamentul tinand cont de varsta pacientului, de bolile pe care acesta Ie-a avut sau pe care le are, care pot constitui o contraindicatie pentru unele medicamente anticanceroase.
Exista si alte criterii, precum intoleranta la unele produse rezistenta pacientului la unele medicamente.
Pe de alta parte, o irigare defectuoasa a tumorii franeaza aportul de medicamente transportate de sange.
Medicul ia de asemenea in consideratie toxicitatea medicamentelor, care actioneaza si pe tesuturile sanatoase, pentru a nu prescrie mai multe produse ce au efecte secundare importante pe acelasi organ sau pe acelasi tesut.

DIFERITE TIPURI DE TRATAMENT

Tratamentul pe cale generala presupune administrarea unui medicament pe cale orala sau injecila. El se administreaza fie continuu, pe perioade lungi, fie in cure de una sau mai multe zile, la intervale regulate. De cele mai multe ori acesta se efectueaza in spital. Acest tip de tratament actioneaza difuz in intreg organismul avand astfel avantajul ca distruge metastazele, care sunt celule canceroase diseminate in mai multe regiuni ale corpului. In unele cazuri, tratamentul este atat de eficace incat reuseste sa reduca volumul tumorii si face posibila rezectia chirurgicala a acesteia, imposibil de realizat initial tara lezarea tesuturilor sanatoase ce inconjoara tumora.

Tratamentul local se efectueaza sub forma injectiilor intre foitele ce inconjoara plamanii (pleura), intre foitele ce inconjoara inima (pericard) sau sub forma instilaliilor in ca urinara, in unele cancere localizate in regiunea otorinolarin-giana si in unele cancere ale membrelor, ale bazinului sau ale ficatului, chimioterapicul este administrat in artera care iriga regiunea unde se gaseste tumora. Acest tip de administrare permite atingerea unor concentratii mari ale produsului respectiv. Iara ca acesta sa disemineze in organism, evitand astfel producerea unor I efecte secundare semnificati. Tratamentul chimioterapie se efectueaza in cure repetate. Deseori el esrc inceput in spital si urmat la domiciliu sub stricta supraghere medicala.

EFECTELE NEDORITE
Din nefericire, medicamentele anticanceroase nu actioneaza numai pe celulele canceroase. Ele sunt toxice in aceeasi masura si pentru celulele normale cu rata de reinnoire rapida (celule sanguine sau ale aparatului digestiv) si pentru unele organe. Toate medicamentele anticanceroase (cu exceptia blco-micinei) sunt toxice pentru celulele sanguine. Aceasta se traduce printr-o diminuare a numarului de leucocite, responsabile de apararea organismului impotriva infectiilor, si a numarului de trombocite, care joaca un rol esential in procesul de coagulare a sangelui. Aceste efecte determina pe de o parte o sensibilitate crescuta la infectii si, pe de alta parte, un risc de hemoragie ce poale surni la 10 pina la 14 zile dupa inceperea tratamentului. Pentru a evita aparitia infectiilor, bolnavilor li se administreaza prin injectii unele medicamente numite factori de crestere celulari, a caror actiune principala e aceea de a accelera producerea de leucocite in maduva osoasa (locul lor de formare), pentru a le inlocui pe cele distruse.

Efectele neplacute sunt si de ordin digestiv. Ele sunt mai importante in special la pacientii care urmeaza un tratament cu medicamente a caror baza o constituie sarurile de platina. Totusi greata si varsaturile dispar o dara cu administrarea unor antiemetice (anti-vomiti) puternice. Se pot remarca si alte inconniente. Pot sa apara roseata pielii si mici leziuni la nilul cavitatii bucale si ale mucoaselor care sunt insotite de o pierdere a gustului. Afectarea rersibila a sistemului nervos determina cateodata pierderi ale sensibilitatii. Caderea parului reprezinta un inconnient important pe estetic al tratamentului. Chimioterapia poate de asemenea sa determine o sterilitate definitiva. In consecinta, barbatii aflati la varsta procrecrii trebuie sa aiba in dere conservarea spermei (prin congelare) inaintea inceperii tratamentului. Efectele asupra cordului pot conduce cateodata la o insuficienta cardiaca grava.

CADEREA PARULUI

Caderea parului este frecnt intalnita in timpul efectuarii unei chimioferapii. Antraciclinele, al-caloizii din Vinca herbacea, derivatii podofilotoxinei suni responsabili pentru aceasta cadere a parului care poate fi limitata prin purtarea unei casti refrigerente in timpul intregii perfuzii. Frigul produce o constrictie a vaselor sanguine ale pielii capului, ceea ce asigura o diminuare a cantitatii de produs care ajunge la acest nil prin intermediul sangelui. Totusi, cateodata aceasta casca e dificil de suportat. La oprirea tratamentului parul creste normal.