Pentru diagnosticul unui LMNH este obligatorie examinarea histologica
a ganglionilor afectati sau/si a altor tesuturi interesate de procesul limfoproliferativ malign (splina, amigdale, piele, tract gastrointestinal, tiroida eto). Biopsia ganglionara va permite aprecierea arhitecturii tumorii, uneori aducand indicii in privinta tipului celulelor limfomatoase. Este preferabila indepartarea, pe cat posibil, a intregului ganglion sau bloc ganglionar, acest lucru avand si valoarea terapeutica (reducerea masei tumorale). Studii de tipizare ale Iimfocitelor B si T completeaza examinarea histopatologica oferind indicii mai precise asupra tipului de LMNH.
Uneori este necesara recurgerea la studiul maduvei osoase (punctie aspirativa sau biopsie) sau la examinarea biopsica a ficatului.In sprijinul diagnosticului pozitiv de LMNH vin si datele clinice (adenopatia frecvent generalizata sau cu afectarea relativ rapida a mai multor arii ganglionare, instalarea unui sindrom anemic sau infectios, prezenta de manifestari autoimune eto); examinarile paraclinice, amintite in cadrul procedurilor de stadializare a bolii, r aduce elemente de confirmare a d iagnosticului, r permite aprecierea extinderii procesului limfomatos (incadrarea stadiala a LMNH), iar uneori r putea oferi indicii asupra unor posibili factori etiologici (HTLV-I, HIV).

Diagnosticul diferential al LMNH
Cele mai importante probleme de diagnostic diferential al LMNH vizeaza urmatoarele aspecte:
1. Boala Hodgkin. Anumite similaritati de debut si de elutie clinica fac dificila diferentierea in lipsa examenului histopatologic (absolut necesar pentru un diagnostic corect). in BH insa, boala este mult timp localizata, determinarile cutanate, in sistemul ners, tractul gastrointestinal nu sunt decat extrem de rar prezente (in stadiul generalizat al bolii sau prin invadare de contiguitate).
2. Leucemiile limfoide cronice, eluand cu poliadenopatie generalizata, pot fi confundate clinic cu un LMNH. LLC este histologic similara unui LMNH cu limfocite mici, bine diferentiate, deosebindu-se de acesta (ca si de alte tipuri histologice de LMNH) prin existenta unei leucocitoze (de regula pronuntata) in sangele periferic si prin procentul crescut al Iimfocitelor (limfocitoza absoluta).
Leucemia cu celule paroase ("hairy cell leukemia" - HCL) pune probleme de diagnostic diferential cu LMNH atunci cand elueaza (mai rar) cu adenopatii luminoase. Caracterul morfologic aparte al celulelor care prezinta prelungiri citoplasmatice si reactia pozitiva pentru fosfataza acida tartrat-rezistenta a Iimfocitelor din HCL r pleda pentru diagnosticul de HCL; aspectul histopatologic ganglionar va transa diagnosticul.
Unele dificultati diagnostice pot apare intre HCL si limfomul splenic cu celule viloase (entitate descrisa in ultimii ani), ambele afectiuni eluand cu splenomegalie; in acesta din urma limfadenopatia este absenta sau nesemnificativa, elueaza cu limfocitoza fara leucopenie sau pancitopenie, citochimic prezinta reactie pozitiva pentru fosfataza acida si are un fenotip specific (slg pan B+, CD5-).
3. Adenopatiile infectioase aparute in cadrul celor mai variate infectii (virale, bacteriene, cu protozoare sau micotice) se caracterizeaza prin aspecte specifice: contextul infectios, sensibilitatea dureroasa, elutia farabila sub tratamentul antiinflamator sau antibiotic, adesea regresia spontana in timp chiar in lipsa tratamentului. Cele mai frecvente situatii in care apare necesitatea diferentierii de o limfoproliferare maligna sunt reprezentate de adenopatiile din mononucleoza infectioasa, din infectia cu virusul citomegalic sau virusurile herpetice, din toxoplasmoza. Adenopatiile dureroase submandibulare sau latero-cervicale, din regiunea occipitala sau din regiunea inghinala sunt aproape intotdeauna insotitoare ale unor procese infectioase existente la nivelul amigdalelor, oro-faringelui, cavitatii bucale sau in sfera genitala.
O atentie aparte trebuie acordata adenopatiei tuberculoase (frecvent intalnita) si celor sifilitice; aspectele de diferentiere au fost prezentate in modulul de diagnostic diferential al BH.
Adenopatiile insotitoare a infectiei cu HIV pun probleme speciale de diagnostic care sunt precizate in urma analizarii aspectelor epidemiologice, clinice si serologice specifice. Problemele diagnosticului unui LMNH aparut pe acest fond sunt prezentate in submodulul referitor la LMNH si infectia cu HIV.
De mentionat ca in toate limfoproliferarile reactive arhitectura ganglionara este pastrata.si nu pot fi evidentiate limfocite cu caractere maligne.
4. Metastazele ganglionare de la variate procese maligne (tiroida, plaman, rinichi, san, tub digestiv, organe genitale etc.) trebuie diferentiate de un LMNH. Existenta procesului primar in apropierea zonei ganglionare afectate, caracterul foarte dur al adenopatiilor, alte semne de insotire sau de manifestare a neoplaziei si mai ales examenul histopatologic r ajuta la precizarea diagnosticului.
5. in cazul LM cu debut mediastinal apar probleme de diagnostic diferential cu un neoplasm bronho-pulmonar, cu tuberculoza, sarcoidoza sau cu alte tumori intratoracice. Elementele de diagnostic diferential sunt similare celor prezentate la diagnosticul diferential al BH.
6. Bolile autoimune, mai ales lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida" class="text">artrita reumatoida si boala mixta a tesutului conjunctiv (Sharp) pot elua cu adenopatii; caracteristicile clinice specifice si examenul histopatologic clarifica diagnosticul, diferentiindu-le de LMNH.
7. Aspecte speciale de diagnostic diferential al LMNH apar in legatura cu debutul extraganglionar al acestora sau cu determinarile in alte viscere sau tesuturi pe parcursul elutiei lor. Anumite probleme de diagnostic diferential, specifice fiecarei manifestari, sunt prezentate in submodulele referitoare la LMNH cu debut extraganglionar.
De asemenea, un anumit tip histologic de LMNH poate elua, in timp, inspre un aspect histologic mai agresiv, ceea ce impune repetarea investigatiilor biopsice; poate fi rba intradevar de o forma mai agresiva de LMNH sau, in cazul unei elutii prelungite sub tratament a unui LMNH, de aparitia unei neoplazii secundare.