Cele mai importante modificari biologice in BH sunt cele legate de aspectul histologic descris in modulul referitor la histopatologia BH si corelate cu prezenta stigmatului celular specific reprezentat de celula RS. Dintre celelalte examinari de laborator cele mai importante sunt legate de aspectul sangelui periferic, al maduvei osoase, al testelor care urmaresc fenomenele de activitate a bolii.

Examenul sangelui periferic
Numarul hematiilor poate fi normal sau poate aparea o anemie. in BH anemia este prezenta la aproximativ 10% dintre bolnavi in momentul prezentarii la medic, ea fiind mult mai frecventa in stadiile ansate de boala. in stadiile initiale anemia este normocroma-normocitara sau hipocroma-microcitara. Ea este produsa prin mecanisme multiple care se refera la: afectarea mobilizarii fierului si a reutilizarii lui din rezervele macrofagice (anemia bolilor cronice), pierderi concomitente de sange si deficite nutritionale. Adesea fierul seric este scazut, iar feritina serica crescuta. in stadiile ansate ale BH anemia poate avea, ocazional caracter macrocitar, fiind produsa de anomalii in meolismul acidului folie, sau hemolitic (foarte rar), and un mecanism autoimun. Cand este prezenta, anemia hemolitica coexista de regula cu episoade febrile, testul Coombs fiind intalnit pozitiv in 2-l0% din cazuri, iar durata de viata a hematiilor arata, in multe cazuri, lori mai mici fata de normal. in general anemia este usoara sau moderata.

I sensul unei leucocitoze. La bolnavii simptomatici a fost descrisa aparitia unei reactii leucemice moderate (uneori marcate), cu lori de 15-2000/mm3. in alte cazuri, mai ales in stadiile ansate de boala, poate fi constatata existenta unei leucopenii. Frecvent este prezenta o eozinofilie moderata, dar au fost descrise si cazuri la care procentul de eozinofile depasea 20%, sau chiar 50%. Eozinofilia este mai pronuntata in cazul bolnavilor care prezinta prurit ca manifestare generala de boala. Pacientii cu stadii ansate de boala prezinta o scadere a numarului absolut de limfocite (sub 1000 limfocite/mm3), ceea ce, de regula, reprezinta un semn de prognostic nefavorabil. in formele localizate de boala limfocitele raspund normal la testul de transformare blastica la fitohemaglutinina, dar in fazele tardive de boala aceasta capacitate de transformare este scazuta. Frecvent, poate apare o crestere a numarului de monocite
Numarul trombocitelor este de obicei normal, dar in 10-l5% din cazuri el este constatat a fi crescut in momentul prezentarii la medic si al precizarii diagnosticului, uneori la cifre de peste 500.000/mm3. in stadiile ansate de BH poate apare trombocitopenia, fie ca urmare a inlocuirii medulare de procesul tumoral, fie ca rezultat al actiunii tratamentului citostatic sau radioterapiei. intr-un numar mic de cazuri, trombocitopenia este rezultatul hipersplenismului sau al unor mecanisme autoimune (cu scaderea duratei de viata plachetare).

Examenul maduvei osoase
Madu osoasa nu prezinta modificari specifice in primele stadii ale BH. in aceasta madu hematopoietica indemna pot fi constatate insa diverse reactii: hiperplazia uneia sau mai multor linii sanguine, eozinofilie, plasmocitoza, tulburari de maturatie cu devierea la stanga a seriei granulocitare, leziuni granulomatoase nespecifice. Odata cu progresia bolii, stadiul IV, apar determinari medulare care pot fi evidentiate cel mai bine in urma examinarilor efectuate prin biopsia medulara. Atingerea microscopica a maduvei osoase este clinic silentioasa atata timp cat nu este masi si extinsa. Ea se prezinta sub forma unor leziuni nodulare tumorale cu existenta si a unei retele mai dezvoltate de reticulina (mielofibroza), uneori distrugatoare de spatii medulare. Leziunile nodulare, asa dupa cum s-a aratat si la modulul de histopatologie, sunt constituite din limfocite si histiocite sau imbraca aspectul unui granulom bogat in granulocite eozinofile. Pentru afirmarea prezentei BH este indispensabila evidentierea celulelor RS. Prinderea maduvei osoase in BH , fi responsabila de instalarea in timp a aspectului de insuficienta medulara, cu aparitia anemiei, leucopeniei si trombocitopeniei in sangele periferic si cu rasunetul clinic corespunzator.

Teste biologice de urmarire a activitatii boliiIn BH pot fi prezente riate modificari ale mai multor parametri, dintre care unii cu o importanta mai mare intrucat se coreleaza cu aspectele evolutive ale bolii. Este vorba despre asa-numitele teste de activitate a bolii si care vor fi, de regula, modificate semnificativ atunci cand boala este prezenta, cand evolueaza spre generalizare sau cand are o alura evoluti agresi. Totodata, aceste teste de activitate vor permite monitorizarea evolutiei si tratamentului bolii, ele normalizandu-se in situatia disparitiei determinarilor de boala; prezenta lor chiar si in aceasta ultima situatie, trebui sa determine examinari amanuntite care sa descopere posibile determinari de boala (adenopatii mici, "ascunse" in teritorii mai putin accesibile). Pe de alta parte, aceste modificari biologice ale testelor de activitate se coreleaza pozitiv cu manifestarile sistematice de boala (febra, transpiratii, scadere ponderala).In cadrul acestor teste utile pentru aprecierea activitatii BH sunt cuprinse: viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSE), fosfataza alcalina serica, lacticodehidrogeneza (LDH) serica si lorile fibrinogenemiei.
a VSE este crescuta la majoritatea bolnavilor in fazele evolutive ale BH si este considerata cel mai bun test de urmarire in timp a acestei evolutii. VSE crescuta este intalnita la aproximativ jumatate dintre bolnavi in momentul prezentarii la medic; ea se asociaza cu o evolutie nefavorabila atunci cand persista la lori crescute, fiind totodata un indicator al recaderii de boala atunci cand, dupa o remisie completa a bolii, lorile cresc din nou.
a Fosfataza alcalina poate inregistra lori crescute atunci cand este interesat in procesul de diseminare a BH ficatul sau madu osoasa. Desi este un marker nespecific in acest sens, lorile crescute ale fosfatazei alcaline serice reprezinta o indicatie pentru alte investigatii (examen imagistic si biopsie hepatica, scintigrafie osoasa cu radioizotopi, radiografii schejetale).
a Valorile crescute ale LDH serice apar in formele de BH evoluand cu masa tumorala voluminoasa, in stadiile ansate ale afectiunii sau in urma distrugerii de tesut tumoral prin chimioterapie. Se asociaza cu o evolutie agresi a bolii, cu perioadele de activitate crescuta si cu un prognostic nefavorabil.
a Fibrinogenemia evolueaza, in general, paralel cu viteza de sedimentare eritrocitara; in formele active, in recaderile de boala sau in caz de persistenta a bolii (rezistenta sau leziuni "oculte") lorile fibrinogenului sanguin depasesc intotdeauna loarea maxima normala de 400mg/dl, fiind intalnite frecvent lori intre 400-600mg%. Se apreciaza ca este un marker fidel al monitorizarii in BH.

Alte modificari de laborator in BH

O serie de modificari de laborator constatate in BH sunt nespecifice. Dintre acestea pot fi enumerate urmatoarele:
a modificari ale cuprului seric, in sensul cresterii lorilor sale, au fost corelate cu evolutia bolii, neputandu-i-se insa acorda o loare superioara modificarilor VSE si fibrinogenului seric;
a modificari ale scozitapi plasmatice. Determinarea scozitatii plasmatice poate inlocui determinarea VSE, in BH lorile acesteia fiind crescute peste 4 CP; reprezinta un parametru biologic care s-a dovedit a se corela pozitiv cu stadiul activ al bolii, cu perioadele de recadere si reprezentand, ca atare, un important factor de prognostic (1).
a cresterea lorilor unor proteine de faza acuta, cel mai adesea a a2-globulinelor serice;
a prezenta proteinei C reactive;
a cresterea lorilor calciului seric. Hipercalcemia nu este obisnuita in BH decat in prezenta leziunilor osoase. inca din 1957 i s-a atribuit hipercalcemiei loarea de sindrom paraneoplazic prin mecanism umoral, mai ales atunci cand leziunile osoase lipsesc si lorile fosfatazei alcaline serice sunt normale. Se considera, de aceea, ca in aceste situatii se produce o modificare in meolismul vitaminei D prin producerea de calcitriol de catre populatia de celule mononucleare asociate celulelor RS. in ultimii ani calcitriolului i s-a atribuit rolul de hormon reglator al celulelor hematolimfoide si al sistemului imun (9).
a cresterea lorilor lizozimului seric, acidului uric, haptoglobinei, acidului lactic, hidroxiprolinei;
a lori scazute ale albuminelor serice, zincului si piridoxal-fosfatului seric, sideremie scazuta;
a modificari ale secretiei unor hormoni (hormonul antidiuretic, hormonul paratiroidian);
a in ultimii ani, lorile crescute ale fc-micoglobuluinei serice (fi2-MG) au fost corelate cu o boala acti in stadii ansate, cu substadiul clinic B si cu o masa tumorala crescuta si s-a incercat atribuirea lorii de parametru seric de monitorizare a bolii. Valori serice peste 2,4 mg/l ale p2-MG se asociaza cu exprimarea redusa a acesteia de pe suprafata celulelor limfomatoase, ceea ce sugereaza o alterare a complexului HLA de clasa I (p2-MG constituie lantul usor al acestuia) de pe suprafata celulelor tumorale. Valorile mai crescute ale p2-MG serice sunt intalnite mai ales la bolnavii tineri. Putandu-se doza prin metode radio-imunologice, determinarea p2-MG serice reprezinta un element important care ar putea fi integrat in procedurile de stadializare initiala a BH (4).
a in stadiile ansate de boala, afectarea organelor vitale explica lorile crescute ale biliriibinei si transaminazelor serice precum si alterarea testelor globale ale hemostazei.