DATE GENERALE
Trichineloza este boala produsa de prezenta helminlului Trichinella spiralis.In stadiul adult, parazitul are o forma cilindro-conica (mai subtiat anterior). Masculul masoara 1,5 2 mm lungime, cu o grosime maxima de 40 microni, iar femela are 34 mm lungime, cu o grosime maxima de 60 microni.
Omul se imbolnaveste ingerind
carne de porc sau mistret sau de urs parazitata cu larve. Larvele, ingerate se dezghioaca si se transforma in adulti, care se vor acupla. Femelele elimina prin orificiul vulr (foarte anterior) larve vii, pe care le depun in peretele mucoasei intestinale. Larvele masoara, la depunere, 90100 microni, cu o grosime de 6 microni. Ele intra in sele sanguine, circula cu singele in tot organismul si sfir-sesc prin a se introduce in musculatura striata, unde se inchisteaza.
Chisturile, de forma ovoidala, masoara 500600 microni, cu o grosime de 300400 microni. Lar ia in interiorul chistului o pozitie spiralata (de unde si numele de specie a parazitului).
Trichineloza are deci 2 faze: faza digesti, in cursul careia larvele ingerate se transforma in adulti, si faza musculara, in care noile larve produse de femelele adulte sint silite in musculatura.
Rol patogen. in ambele faze, rolul patogen este in functie de numarul parazitilor indatori. Manifestarile, bolii sint consecinte ale toxinelor parazitare, care dezlantuie fenomene de alergie. Cele mai caracteristice dintre acestea sint: temperatura ridicata (3940A), care dureaza cite zile in platou; eozinofilie sanguina foarte, ridicata; edeme generalizate, dar mai ales ale pleoapelor si ale fetei; dereglari cardiace (miocardita); crampe musculare (mai ales in muschii maseteri, care se contracta pro-ducind un trismus caracteristic); fenomene nervoase focale si fenomene psihice (stare confuzi, adinamie). Aceste manifestari alergice pot culmina prin soc anafilactic letal (Galliard). Fenomenele de mai sus se accentueaza progresiv si dureaza 07 saptamini. dupa care scad treptat in intensitate, pe masura ce peretii chisturilor izoleaza tot mai mult larvele, punind astfel la adapost organismul parazitai, de toxinele acestora. Larvele inchistate continua sa traiasca intr-o stare de viata latenta multa vreme dupa vindecarea clinica. Perioada critica a bolii este in primele 6 saptamini. Moartea larvelor duce la calcificarea lor. Dupa unii autori, calcificarea ar preceda si ea este aceea care ar determina moartea larvelor.
Diagnostic. Uneori, diagnosticul pozitiv este usor, cind sint prezente impreuna mai multe din manifestarile caracteristice ale bolii, de cx.: trismus, edem al pleoapelor insotit, de
conjunctivita intensa, eozinofilie ridicata,
febra in platou, dureri musculare. in general, unele din aceste manifestari lipsesc sau sint intunecate de alte semne mai putin caracteristice, ca starea confuzi,
tulburari nervoase focale, si altele, care pot indrepta diagnosticul clinic in alte directii. Curba termica in platou aminteste
febra tifoida. O temperatura ridicata neregulata poate indrepta diagnosticul spre gripa. Descriind un episod epidemic de trichineloza, Otto si Jeaney arata ca din 12 persoane, care consumasera carne cu larve de. trichina, 10 au prezentat eozinofilie. sanguina (intre 10 si 39%), 4 au avut
tulburari gastrointestinale, 7 au avut dureri musculare, 8 au prezentat
edemul fetei. in ansamblul epidemiei, manifestarile trichinelozei se gaseau intrunite si nu lasau indoieli asupra diagnosticului clinic, care insa nu ar fi putut fi pus judecind separat, unele din aceste cazuri in parte, si intr-ader medicii lor curanti se inselasera asupra diagnosticului real, confundindu-l cu acela de gripa, de parotidita, de encefalita si chiar de
alcoolism acut.
Diagnosticul de certitudine se poate pune cu ajutorul laboratorului, care
in prima faza a bolii
poate avea sansa sa evidentieze, in materiile fecale, ale bolnavilor (supusi la purgatii drastice si la antihelmin-tice), larve sau adulti de Trichinella. Tot in stadiile initiale ale bolii, se poate practica reactia Staubli, care consta in amestecarea a 10 ml singe de la bolnav cu 50 ml solutie de acid acetic 2%, centrifugarea acestui amestec si evidentierea in sediment a unora din larvele circulante. Dupa fixarea larvelor in musculatura, se poate, practica o
biopsie musculara (de preferinta in muschiul solear, in apropierea tendonului Ahile).
Se pot realizasi diferite teste imunologice, dintre care citam: intra-dermoreactia (Bachman), reactia de fixare a complementului, microprecipitarea pe larve vii (O. Gonzales si Roth), hemaglutinarea pasi, aglutinarea cristalelor de
colesterol sau de bentonita, reactia de imunofluo-rescenta.
TRATAMENTIn trichineloza, trebuie realizat mai ales un tratament p a l o g e n i c. Kl este menit sa combata si sa indeparteze manifestarile clinice. Nu trebuie neglijat, insa, si un tratament etiologic, destinat eliminarii (pe cit posibil) a parazitilor prezenti. II. Galliard spunea despre
trichineloza ca este singura boala parazitara, in care parazitul poate fi neglijat, daca s-a reusit sa se indeparteze manifestarile patogene ale lui.
Tratamentul patogenic se bazeaza pe medicamente anliinflamalorii si anlialgice si, mai ales, pe
hormonii sleroizi.
Ca medicamente antiinflamatorii si antialergice se pot utiliza: fenii-bulazona (Fenillnilazona, l'ehinizon), ibuprofena (Paduden, Briifen), iudo-melaciua (Tndomelacin).
Dintre, antialergice, se poate recurge, dupa caz, la: feniramiua (Feni-ramin), cloropirainina (Nilfan), clemastina (Tauegil), ciprohepfadina (I'crilol), cloriira de calciu intravenos sau oral (Clorocalcin).
Schreiber (1931) recomanda ingesfia de carbune animal, care ar absorbi o parte din toxinele triclunelelor si care, in experientele sale pe sobolani infestati, a prelungit mult prin aceasta proprietate viata animalelor de experienta.
Tratamentul e t i o l o g i c. in faza digesti, de la dezghiocarea in stomac a larvelor din
carnea trichinata, pina la transformarea lor in femele adulte, capabile de a da
nastere la noi larve, se poate lupta prin manopere de eliminare masi mecanica a materialului infestat ingerat, cu spalaturi .stomacale, in perioada de timp imediat dupa infestare, cit au mai pulul. ramine in stomac elementele parazitare. in perioada imediat urmatoare, este necesara crearea unui mediu intestinal nefavorabil evolutiei acestor viermi. Fara indoiala, cu cit tratamentul ecuant este instituit mai devreme, cu atif exista sanse mai mari pentru evitarea unei boli grave. Chiar dupa ce larvele au trecut in intestin, inca se. mai poate incerca o ecuare mecanica a lor. R. Wigand propune o purgalie excesi, realizata prin administrarea de o leu de ricina, in doze mari, asociat cu sulfat de
magneziu sau de sodiu, urmarindu-se ecuarea completa a tubului digestiv. Acest tratament trebuie insa completat cu analepticc si cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic, pentru preintimpinarea consecintelor purgatiei excesive provocate.
Pentru crearea unui mediu nefavorabil dezvoltarii larvelor, V. Nitzu-lescu si colab. (19t>0) au propus intp'rarca de. cantitati mari de glucoza.
R. Wigand recomanda ingerarea de glicerina, cil.e linguri (pina la lf>
