Bradiaritmii si tahiaritmii potential fatale apar frecvent in faza de inceput (primele ore) a infarctului acut de miocard. Pacientii cu infarct de miocard sunt prima oara zuti intr-o zona de triaj sau camera de primire a urgentelor. Astfel, nu este neobisnuit ca pacientii sa prezinte aritmii ventriculare in timpul in care sunt in zona de triaj sau de admisie a urgentelor. Uneori pacientii pot avea aritmii periculoase in timpul transportului din triaj sau zona de primire a urgentelor spre unitatea coronariana. De aceea este important ca pacientul sa fie transportat rapid in unitatea coronariana. Anumite precautii importante trebuie sa fie luate in timpul transferului:
Protocol
1. Un medic sau o asistenta (sau tehnician competent, asistenta licentiata sau persoana antrenata in resuscitarea cardiopulmonara) trebuie sa insoteasca pacientul in timpul transferului.
2. Pacientul trebuie sa fie conectat la un monitor poril cu un traseu ECG clar vizibil pe ecran.
3. Pacientul trebuie sa aiba o cale de acces intravenoasa sila (de preferat o canula de plastic si nu doar un ac simplu de seringa) pe care sa se administreze lent o solutie 5% de glucoza.
4. Pacientul trebuie sa fie insotit in cursul transferului de urmatoarele:
a) un defibrilator poril cu baterie;
b) doua seringi, cu ace pregatite, una continand 100 mg de lidocaina si cealalta 1 mg de atropina.
5. Pacientului trebuie sa i se administreze oxigen pe sonda nazala, de la un tub poril in cursul transferului.
6. Un bolus de 75 - 100 mg de lidocaina se administreaza intravenos profilactic inainte de transfer daca urmeaza un timp de tranzit lung intre camera de urgente si unitatea coronariana.
7. Transportul trebuie sa fie cat mai rapid posibil si in siguranta.
8. Personalul din camera de urgente trebuie sa anunte telefonic personalul din unitatea coronariana in legatura cu sosirea rapida a pacientului. Apelul telefonic trebuie facut inainte ca pacientul sa paraseasca camera de urgente pentru a se confirma disponibilitatea unui pat liber.

Transferul intraspitalicesc al pacientilor cu infarct acut de miocard
Interventia rapida pentru reducerea marimii infarctului cu terapie trombolitica, nitroglicerina intravenoasa si beta blocante necesita ca pacientul sa fie admis intr-o unitate coronariana compatibila cu astfel de proceduri. Aceste unitati sunt de obicei conduse de unul sau mai multi cardiologi care sunt permanent disponibili si sunt angajati cu norma intreaga sau partiala de catre spital. Servicii de cateterism si angioplastie sunt de obicei necesare pentru a suporta aceste protocoale de interventie precoce ( modulele 18, 27 si 29).
Cu toate ca strategii agresive de tratament, cum ar fi terapia trombolitica, beta blocantele intravenoase sau nitroglicerina pot fi utilizate si in spitale obisnuite care nu sunt deservite permanent de un departament de cardiologie, unii pacienti care primesc aceasta terapie pot necesita la un anumit moment, pe perioada spitalizarii, transferul spre un centru tertiar specializat pentru posibila eluare inzi si eventuala angioplastie. Unii medici prefera sa transfere pacientii tineri, care se prezinta in stadiile acute ale infarctului de miocard, la un centru tertiar. Terapia trombolitica intravenoasa poate fi initiata inainte sau in cursul transferului. Alti medici prefera sa administreze agentii trombolitici sau alte droguri ce urmaresc reducerea marimii infarctului, in spitalul teritorial, cu transfer ulterior intr-un centru tertiar, in cursul zilelor 2-7, pentru cateterism si posibila angioplastie.
Indiferent de momentul exact al acestor transferuri, toti pacientii prezinta un infarct de miocard recent. Transferul trebuie efectuat cu ambulante special echipate, elicoptere, cu precautii speciale (de exemplu: monitorizare, posibilitate de defibrilare si resuscitare.).
Echipamentul si personalul prezent in cursul transferului trebuie sa fie conforme cu normele American Heart Association for Adnced Cardiac Life Support (ACLS). Este de preferat ca un medic sau o asistenta certificati de ACLS sa insoteasca toti pacientii. Alte sisteme la fel de competente ce opereaza in interiorul Statelor Unite folosesc pentru transferul intraspi-talicesc al pacientilor cu infarct acut de miocard una sau doua asistente certificate de ACLS sau tehnicieni medicali specializati in urgente, fara prezenta unui medic. Urmatorul echipament si personal sunt recomandate:

Protocol
1. Cel putin una, de preferat doua persoane certificate de ACLS din care una sa fie medic.

2. Echipamentul de sustinere ACLS al pacientilor include:

a) Echipamentul de intubare endotraheala, de exemplu laringoscop; sonde endotraheale de marimi diferite; tub de oxigen suplimentar; un respirator manual cu balon si masca (cu diverse marimi de masti), piese de muscat si alte sonde; tuburi de conectare a respiratorului manual la oxigen;

b) Aparat de aspiratie poril;

c) Setul complet de fluide si droguri pentru administrare intravenoasa, cum ar fi atropina, lidocaina, isoproterenol, epinefrina, clorura de calciu, bicarbonat de sodiu, dopamina, dobutamina, amrinona, furosemid, nitroglicerina, nitroprusiat, propranolol sau metoprolol, procainamida, bretyllium, diazepam, morfina si heparina;
d) Echipament de monitorizare electrocardiografica si hemodinamica;
e) Defibrilator/cardioverter cu curent continuu;
f) Echipament de imtare a canulelor intravenoase sau a acelor in conditii sterile, de exemplu: protectii sterile, ace si canule intravenoase si echipament de suturare;
g) Stimulator temporar, transvenos sau extern; h) Set de pericardiocenteza.
3. inainte de transport trebuie luate urmatoarele masuri cu caracter general:
a) Asigurarea patentei cailor aeriene;
b) Asigurarea perfuziilor intravenoase si a cantitatilor necesare de fluide in recipiente de plastic, pe toata durata transportului. Doua linii intravenoase trebuie asigurate pentru toti pacientii.
c) Daca e necesar, asigurarea oxigenului suplimentar pentru pacient.
4. Este important sa se aiba in vedere ca poate sa fie necesara in cursul transportului o resuscitare de nivelul ACLS.
Bibliografie
Braman, S.S., Dunn, S.M., Amico, CA., Millman, R.P.
Complications of intrahospital transport in critically ill
patients. Ann. Intern. Med. 107: 469-473, 1987. Gore, J.M., Corrao, J.M., Goldberg, R. J., et al. Feasibility and
safety of emergency interhospital transport of patients

during early hours of acute myocardial infarction. Arch.

Intern. Med. 149: 353-355, 1989. Grace, W., I, Coronary Care: Pre-hospltal Care of Acute

Myocardial Infarction. New York and Dallas: American

Heart Association, 1973. Textbook of Adnced Cardiac Life Support. (2nd ed.). New

York and Dallas: American Heart Association, 1990.